Când eram țânc, mama mă trimitea la Ciritei – o anexă a târgului Piatra – să văd dacă vecinii de ogor au început prașila la porumb. Drum lung, anevoios, plin de neprevăzut. De pildă, la punctul numit Lutărie, exista o groapă fără fund, în care hingherii târgului aruncau câinii vagabonzi prinși, uciși și jupuiți de piele. Cum era vară și căldură mare, monșer!, din pomenita groapă ieșea un miros greu, sufocant, grețos, care culca la pământ orice vietate ce trecea prin zonă. Pe aici se circula numai în pas alergăreț și cu ambele mâini la nas. Așa era pe atunci, nimeni nu rostea cuvintele cosmetizate: euthanasiere, ecarisaj, adăpost pentru câini, fundație… Dintotdeauna, Grivei din bătătura gospodarului, ținut în lanț, trebuia să-l capseze pe infractorul care sărea peste gard. Dintotdeauna, pisica trebuia să stârpească neamul rozătorilor, șoareci și șobolani.
Numai că astăzi toate s-au schimbat, vorba romanței. Merge fata la băiat, iar câinii și pisicile călătoresc cu avionul, de la Roma la București, în cuști special amenajate, cu pașaport, cu analize medicale la zi. Că muntenii de pe Valea Bistriței nu mai au spital la Bicaz, nu-i bai! Că și la Roznov a dispărut bolnița, iar căminul bătrânilor… nici asta nu contează. Și așa bunicii noștri, împuținați la trup de timp și boli, au făcut destul timp umbră pământului, zic unii politruci, care cred că n-au să încărunțească niciodată. Ce să facem? Proștii revoltați dintotdeauna au fost adorabili.
Câinii lui Ceaușescu
Când s-a renunțat la tradiție și câinele, cel mai bun prieten al omului, a căpătat toate drepturile posibile?! Atunci când s-au declanșat marile demolări din Capitală și din țară. Sistematizarea orașelor s-a făcut din porunca Odiosului. În fața valului înnoitor, câinii de la casele particulare s-au descurcat cum au putut. Majoritatea au bejenit, au devenit șarle vagaboande. Cam pe atunci, și la Piatra Neamț, oamenii au început să demoleze cocioabele chircite, ascunse în verdeața pomilor de pe cele două maluri ale Cuejdiului, maghernițele sărăcăcioase din mahalalele Dărmănești, Mărăței și Precista. Într-o astfel de zi, luminoasă, nea Ion, strungarul, a luat icoana Maicii Domnului sub braț și-a dezlegat câinele din lanț, l-a pupat în bot și i-a ținut un speech: ”Bă, Haiduc, ne despărțim! Ceaușescu ți-a dat libertate! Fie voia lui!” S-a șters la ochi și dus a fost.
Câinele a rămas buimac de comportamentul stăpânului pe care-l știa aspru. Ce s-a întâmplat cu cei doi? Haiduc a ajuns maidanezul cartierului, iar nea Ion, revoluționar cu diplomă, după ’89.
Una din marile realizări ale perioadei postdecembriste, recunoscută unanim, e înmulțirea alarmantă a câinilor vagabonzi. Murdari, nevaccinați, trăind mai mult pe lângă ghenele de gunoi, patrupedele de care facem vorbire sunt adevărate focare de infecție. După Radio Șanț, în municipiul Piatra Neamț ar lătra fără rost patru-cinci mii de maidanezi. E mult, e puțin?
Dacă înmulțim, la nivel național, cu toate localitățile, e prăpăd! Papa de la Roma a zis, la vremea lui, că ”România e Grădina Maicii Domnului”, susținând originea apostolică a neamului nostru. Și cu maidanezii ce facem, părinte?
În cartierul subsemnatului, cum se crapă de ziuă, iubitorii de animale ies la promenadă cu pechinezul. În lesă sau la pas de voie. Scopul plimbării: pauză de tufiș, că e dimineață. Și să știți că animăluțele însoțite iubesc florile. Își fac nevoile numai la umbra celor mai gingașe. Ce fac stăpânii patrupedelor? Se fac că… plouă. Chestia cu fărașul, punga, mănușile sunt povești de adormit preșcolarii.
În cartierul Precista iese la capsat, noapte de noapte, o haită fioroasă și mazacă. Dacă te duci cu coșul de gunoi la tomberon, riști să rămâi fără berneveci. Cel mai bun prieten al omului a devenit agresiv, flămând și viclean. Are privirea tulbure și reprezintă un pericol pentru orice trecător. Maidanezul poate fi oricând purtătorul unei boli parazitare sau virotice (turbarea), care se transmite prin mușcătură. Atenție, victimele agresiunii câinilor fără stăpân sunt mai ales copiii, pentru că îi provoacă și vor să se joace cu ei.
În problema câinilor fără stăpân, pietrenii s-au împărțit în două tabere vrăjmașe. Unii cer euthanasierea, alții cer clemență. Când, într-un cartier, hingherii înhață un maidanez, iese circ mare. O tragi-comedie savuroasă, cu țipete, înjurături, îmbrânceli, cafturi. În acest infern terestru, concitadinii noștri așteaptă, și așteaptă rezolvarea problemei de către organele abilitate, că există și sunt plătite. Scepticii spun că problema maidanezilor nu se va rezolva niciodată.
Câinii ucigași
Cunoscătorii știu. Până prin ’97, la mare căutare erau câinii lup. De ce făceau impresie, mai ales asupra puștanilor? Parcă erau de la divizia antidrog. Aveau urechile ”apretate”, părul lins și bogat, bașca mersul de felină. Ce mai, aveau lipici, mai ales la feciorii de bani gata. Vremurile când vedeai prin târgul Pietrei zeci de lupi, așa-ziși alsacieni, s-au dus. Acum sunt în vogă câinii de pază și apărare sau chiar de luptă. A merge pe stradă la pas cu un rottweiller, un pitbull sau amstaff a devenit o adevărată modă în orașul ”somnoros” de sub Cozla. Băieții cu bani au câini cu moacă urâtă, care se comportă și mai urât, indiferent că-i calci sau nu pe bătături. Depinde cum le vine lor pe ”chelie”.
Despre exemplarele din rasa rottweiller, originară din Germania, se spune că erau câinii măcelarilor. După ce se îmbătau, aceștia legau punga cu banii obținuți din vânzare, de gâtul rottweillerilor, pentru a nu le fi furați. Dimineața, când se trezeau din beție, constatau că nu le lipsește nici măcar o marcă din pungă. Nu de puține ori, spune legenda, hoții care au îndrăznit să se apropie de comoara atârnată de gâtul acestor câini, au fopst găsiți fără mâini sau cu jugulara făcută franjuri. Rottweillerul, precizează specialiștii din domeniu, este câinele cu cea mai mare agresivitate față de om. Nu suportă copiii (vezi cazul Ionuț). Spre deosebire de alți câini, el vrea să domine totul, să fie primul în mediul în care trăiește. Familia care l-a adoptat este identificată cu o haită, în care el trebuie musai să fie șeful. Dacă nu e educat cum trebuie, devine foarte periculos, mai ales față de stăpân.
Ce spun specialiștii despre acest câine agresiv:
”Exemplarele din această rasă sunt câini de pază și apărare, excepționali pentru supravegherea unui perimetru. Ei sunt cumpărați ori de oameni foarte fricoși, ori de cei foarte agresivi. În niciun caz un rottweiller nu e recomandat începătorilor, adică celor care n-au mai avut în viața lor un câine. Pentru el, cel mai mare dușman este omul, pe care încearcă, încă de când a făcut ochi, să-l supună. Este ca o armă pe care, dacă nu știi cum s-o folosești, ajunge să te omoare. Are tendința de a devora copii. Nu li se recomandă părinților să-și lase copilul singur cu un rottweiller”.
Pitbull-terrierilor le place sângele de câine
Rasa pitbull a fost creată special pentru luptele de câini. De pildă, dacă o cățea pitbull făta cinci pui, cățelușii care lătrau la om erau omorâți în secunda 2. Erau păstrați doar cei agresivi, cei care nu suportau alt câine. Un pitbull nu poate fi dresat decât foarte greu. Nu are simțul proprietății, nu e un câine de pază. Mai în glumă, mai în serios, cunoscătorii spun că, dacă ai un pitbull în casă, hoțul poate călca peste el, iar la plecare poate să-i ușchească și zgarda de la gât.
Spre deosebire de exemplarele din rasa bull-terrier – numiți și câini cu bot de porc – sau american stafordshire (prescurtat, amstaff), exemplare care-și apără stăpânul și nu sunt chitite pe celelalte patrupede, un pitbull trăiește doar pentru a intra în ring alături de alți câini. Are o forță extraordinară în maxilare, iar în momentul când a apucat de-o mână sau un picior, pur și simplu smulge carnea de pe os. Nu degeaba au fost interziși în Europa!
Cam așa stau lucrurile cu ucigașii.
Să ne întoarcem la eternii noștri maidanezi, sălbăticiți și agresivi, de pe străzi. De la furia schimbărilor produse de lama buldozerelor, au trecut câteva decenii bune. Câinii fără stăpân s-au înmulțit ca iepurii. Calci pe ei peste tot. Recitalurile nocturne sunt în vogă. E suficient ca un maidanez din Precista să latre o dată, pentru ca toți din gașcă să-i țină isonul, preț de vreo oră. Un candidat la scaunul de primar a cerut, cândva, alegătorilor: ”Dacă mă alegeți, vă scap de potăi!” Nu s-a ținut de cuvânt, nici el, nici urmașii lui.
Problema a devenit gravă. Trebuie rezolvată. Timidele măsuri întreprinse de autorități nu ne lasă să dormim liniștiți. Situația nu-i sub control. Nu suntem pe drumul cel bun. Euthanasierea nu e acceptată de amicii animalelor, românii au devenit mai miloși. Dar nici nu se înghesuie să adopte patru lăbuțe maidaneze.
Prof. Dumitru RUSU
Un comentariu
Cei care militeaza pentru lasarea cainilor pe strada nu trebuie sa uite ca traim in Colectivitate si avem reguli:
“”Nici un membru al unei colectivitati, indiferent cine ar fi el, nu are libertatea de a actiona dupa bunul plac, pentru ca astfel ar putea afecta libertatea si chiar viata celorlalti.
Comportamentul oamenilor este, in primul rând, un comportament social, alaturi de si împreuna cu ceilalti. De aceea, el trebuie sa se încadreze intre anumite limite, astfel încât nici o persoana sa nu provoace raul semenilor.””