Lista monumentelor istorice Bălțătești
– Fostul cazino, str. Florilor 63, mij. sec. XIX
Lista monumentelor istorice Grumăzești
– Așezare ”Deleni”. Neolitic timpuriu, Cultura Starcevo-Criș
– Ruinele curții boierești de la Netezi, punct ”Brătuleț”, sec. XIV-XVI, sat Netezi; comuna Grumăzești
– Biserică ”Brătuleț”, sec. XIV-XVI, sat Netezi; comuna Grumăzești
– Așezare ”Brătuleț”, sec. XIII-XIV
– Necropolă ”Brătuleț”, sec. XV-XVI, sat Topolița; comuna Grumăzești
– Biserica de lemn ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” a fostei mănăstiri Topolița, sec. XVI
– Casa entomologului Aristide Karadja, azi Muzeul de Etnografie, 1896
Cazinoul Bălțătești – ”casă fără stăpân”
Singurul monument clasat din comuna Bălțătești este clădirea Cazinoului, construcție de zid pe două nivele și acoperiș în patru ape. Intrarea principală – cu acces la etaj – este împodobită cu un cerdac din lemn, decorat cu motive tradiționale și soclu cu trepte de piatră, căzute în două părți, pe un traseu curb. Pe fațada opusă, nivelul superior este ornat cu un balcon din lemn splendid. Cazinoul a ajuns acum un depozit de gunoaie, clădirea fiind revendicată de moștenitorii fostului proprietar, cetățeni israelieni, reprezentați de cineva din București. După îndelungi procese, aceștia au dobândit imobilul, dar au intrat în negocieri pentru vânzarea către Consiliul Județean Neamț. De aceea, imobilul este, de ani de zile, o ”casă fără stăpân”, față de care mulți au drepturi și nimeni n-are obligații.
„În cursul anului 2014, IPJ Neamț a luat legătura cu proprietarii din Israel și a solicitat să comunice dacă intenționează să investească în restaurarea și conservarea obiectivului”, ne-a declarat Vitalie Josanu, ofițerul de patrimoniu din cadrul Poliției Neamț. „Răspunsul nu a venit deocamdată și este foarte probabil ca proprietarii să dea semne de viață abia după ce vor primi sancțiuni”.
Primarul Ioan Mihăilă spune că nu are niciun fel de responsabilități față de o proprietate privată, fie ea și monument istoric: „Oricum e o ruină și nu înțeleg de ce moștenitorii au o astfel de atitudine: nici nu investesc, nici nu o dau Consiliului Județean, care a vrut s-o cumpere acum câțiva ani. Marele păcat este că se va prăbuși curând dacă nu face nimeni nimic”.
Comuna Bălțătești este, însă, depozitara unui adevărat tezaur arhitectural rural, dincolo de emblema localității – stațiunea, atestată documentar de aproape 300 de ani. Motivele artistice tradiționale la fruntare, sub streșini, cerdacuri (binecuvântări, 
ghivece cu flori, cruci, dantelării simple sau duble cu trifoi sau hore, țurțuri, cocoși, cai, vrejuri vegetale, palmete) ar putea oricând să umple paginile unui catalog al decorurilor, reprezentative nu doar pentru ținutul Neamț, ci pentru toată Țara Moldovei. Și nu doar casele ar putea concura la aspectul unui sat-muzeu, ci și două obiective, care nu au fost clasate ca monumente, deși ar merita: Biserica de piatră ”Sf. Mihail și Gavril”, ctitorită la 1871, și moara veche.
„Scăpată din vizorul Ministerului Culturii această biserică de plan dreptunghiular, cu nava principală triunghiulară și decor simplu compus de o succesiune ritmică de «contraforți» a trebuit să cunoască diverse adaosuri”, a precizat Vitalie Josanu. „Interiorul a avut de suferit cel mai mult. Orice pată de vechime a fost ștearsă de o pictură foarte proaspătă, iar iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou-nouț, pe vremea când nu era lege pentru patrimoniu și mulți preoți deveniseră parteneri de afaceri cu traficanții de icoane. Chiar și în aceste condiții, pentru elementele arhitecturale, biserica ar merita instituirea unui regim juridic în măsură să o protejeze în fața «binefăcătorilor” de ocazie»”.
În anul 2000, din casa praznicală a bisericii s-au furat 9 icoane pe lemn, care n-au mai fost recuperate. Polițiștilor nu li s-au prezentat fotografii și, cum nu există o singură icoană a Sf. Nicolae sau a Maicii Domnului cu Pruncul în România, posibilitățile reale de depistare a acestor bunuri sunt, practic, inexistente.
Cel de-al doilea obiectiv din vatra satului, moara, este încă funcțională, cu o fațadă trapezoidală, spre stradă, cu decor simplu. Deschiderile de lumină sunt marcate cu o bandă în relief, după modelele regăsite la construcțiile de la finele veacului XIX. Câtă vreme va mai fi utilă, se va păstra. După aceea, riscă să devină sursă ieftină de cărămidă. „Deocamdată, proprietarul a scos-o la vânzare, dar văd că nu se înghesuie cumpărătorii”, a declarat primarul.
Casa Aristide Caradja – îngropată în bălării și nepăsare
Comuna Grumăzești are trei obiective clasate, deosebit de interesante. Biserica de lemn a fostei mănăstiri Topolița, de plan triconic, cu absidele poligonale și trei turle masive pe axul bisericii, flancate de alte două mici, pe sânii laterali, este construită în secolul XVI. În ciuda faptului că este din lemn, impresionează prin masivitate și generozitatea spațiului interior. Lăcașul de cult, unul din cele mai mari din județ, este păstrat și îngrijit, ceea ce nu se poate spune despre celelalte monumente.
În centrul comunei se află parcul dendrologic și Casa Aristide Caradja, construită la finele secolului XIX, ambele lăsate în bălării și nepăsare.
„Deși este o construcție pe un singur nivel, camerele sunt înalte, iar suprafața ocupată se întinde generos pe o planimetrie dreptunghiulară, cu flancurile și mijlocul bine marcate prin ieșiri în rezalit”, a precizat Vitalie Josanu. „Fațadele sunt executate în stil neoclasic și au două intrări, una pe partea de vest – dotată cu o verandă bogată – și alte două gemene, cu scări în trepte de piatră, pe latura de răsărit, cu acces în parc. Doar parcul, aflat direct la drumul principal, ascunde starea de dezolare degajată de monumentul istoric. Geamurile nu mai sunt de multă vreme, iar în locul lor s-au bătut scânduri. Sobele ce se aflau în interior au dispărut, iar tencuiala s-a exfoliat, mai ales pe acolo unde, cândva, funcționau niște uluce de scurgere”.
Situația conacului este similară cu a Cazinoului Bălțătești: îndelungate procese de revendicare deschise de moștenitori, suprapuse peste faptul că specialiștii de la cultură au clasat în patrimoniu ”Casa Aristide Caragea, azi Muzeul de Etnografie”, muzeu care n-a funcționat niciodată.
„Această confuzie a împiedicat luarea unor măsuri concrete de salvare a obiectivului, specifice atribuțiilor Poliției Române”, a declarat ofițerul de patrimoniu. „Am trimis o serie de adrese către proprietarii conacului, dar m-am oprit, întrucât nu eram sigur dacă acest imobil este clasat în patrimoniu. Am clarificat problema, fără ajutorul celor de la Cultură și am luat primele contacte cu proprietarii. În curând, dacă starea imobilului va rămâne nemodificată, vor fi aplicate sancțiunile prevăzute de lege, față de cei vinovați”.
Cristina MIRCEA
