
– Moncastro”. Subcomisarul a reprodus replica unei cunoștințe, dar a ținut să-și asigure șefii – toți prezenți în sala Centrului de calcul – că a muncit la carte numai în timpul liber.
Într-un loc bine ales, cu muzică în surdină, pănglicuțe tricolore discrete, prinse de pungile pentru public, oameni frumoși- unii veniți de peste Prut, de la Iași sau din toate colțurile județului, Vitalie Josanu și-a lansat lucrarea la care a muncit 14 ani. O lucrarea serioasă, demnă de un premiu al Academiei Române – după cum a spus Monica Sechelariu, președintele Fundației Collegium XXI, organizatorul evenimentului și editorul volumului.
S-a vorbit simplu, dar apăsat și românește, despre Ștefan cel Mare, despre știință și credință – dar nu ca despre două noțiuni care se exclud reciproc, despre „puterea moaștelor de a-și exprima voința”, despre căderea Cetății Albe și, odată cu ea, ruperea inimii din trupul Moldovei. Puținii oameni care au vorbit au știut să îmbine „meșteșugit” analiza asupra temei „Cetatea Albă” cu gluma, au creat o atmosferă de suflet prin prezentarea părinților autorului – veniți din Basarabia să fie lângă fiul lor la un așa moment important, a soției (primul cititor și primul critic), a profesorului Costică Asăvoaie care i-a pus lui Vitalie șpaclul în mână pe vremea când era tânăr student pasionat de arheologie. Momentul a fost întregit de surpriza oferită de doi elevi ai Liceului Victor Brauner – naiști excepționali, care au încântat asistența cu momentul lor muzical extraordinar.






