
Iată, în continuare, răspunsul ambasdorului: „Sunt mai multe probleme și aș începe cu reevaluarea francului elvețian. Așa cum știți, decizia de a liberaliza cursul de schimb a fost o decizie autonomă a Băncii Naționale elvețiene. De ce s-a introdus un nivel de schimb fix acum trei ani? Francul elvețian câștigase în valoare foarte mult și ne-am regăsit în situația în care partea cea mai importantă a industriei exportatoare ar fi fost distrusă. Atunci, Banca Națională a fixat un nivel de schimb care a permis întreprinderilor să se adapteze la condițiile generale. În ianuarie, banca ar fi trebuit să cumpere euro, dar în Elveția avem rezerve colosale de euro și banca centrală a liberalizat francul elvețian. Asta ne ridică probleme foarte mari. Investitorii străini care vor să depună bani într-o bancă elvețiană trebuie să plătească el o dobândă pentru a-i fi păstrați banii. Situația penalizează foarte multe sectoare economice.
Sunt de acord, este o problemă a bogaților. Suntem victime ale propriului succes. Trebuie să facem față acestei situații și o să reușim, într-un fel sau altul.

Bineînțeles, mă întristează să văd oameni care sunt în această situație, dar care au beneficiat multă vreme de dobânzi (a vrut să spună rate – n.a.) foarte mici. Dar sunt fericitul ambasador al unei țări care este foarte iubită în România”.
Dacă o asemenea viziune este lesne de înțeles și acceptat din prtea unui diplomat care-și reprezintă țara, de neînțeles și neacceptat rămâne disprețul autorităților noastre, cu BNR în frunte, față de găsirea unor soluții rezonabile, eventual inspirate din practica țărilor vecine, pentru o problemă pe care au multiplicat-o grav printr-o complicitate. Eliminarea oficială a răspunderii BNR și a băncilor comerciale care au umplut țara de credite în franci elvețieni nu ar avea de ce să surprindă. (V. COSMA)





