Mai înainte de a fi sora Sulfinei Barbu, fost ministru al Mediului și actual vicepreședinte PNL la nivel național, Maria Vrînceanu este o femeie de succes, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Șefă a stației Lukoil din Târgu Neamț, Maria Vrînceanu a reușit să se impună inclusiv pe plan politic într-o lume a bărbaților, fiind recunoscută ca una din puținele voci virulente ale opoziției din Consiliul Local de sub Cetate. Cu totul altfel este femeia Maria Vrînceanu atunci când lasă funcțiile deoparte. Acasă, în sânul familiei, este protectoare, iubitoare și gata oricând pentru sacrificii.
– Cine este, de fapt, Maria Vrînceanu?
Maria Vrînceanu este, în primul rând, mamă, calitatea cea mai nobilă pe care o pot avea, apoi soție. Maria Vrînceanu este un om care chiar muncește, care are o activitate intensă, pentru că altfel nici nu s-ar putea. Sunt o femeie care a lucrat dintotdeauna în mediul privat. Am învățat că, la privat, trebuie să-ți faci treaba, cu atât mai mult în compania în care lucrez, unde lucrurile nu se pot amâna pe mâine, pentru că cerințele sunt mari. Aici sunt planuri de realizat, ai indicativi de dus la îndeplinire… În concluzie, în mediul privat nu te poți juca de-a munca. La fel de adevărat este și faptul că ești remunerat pe măsură, dacă ai rezultate. Dar nu este simplu, pentru că știm cu toții că trăim într-un oraș mic cu o putere de cumpărare destul de mică. Însă, cu ambiție, muncă și multe sacrificii, poți reuși. Îmi reproșez că, dat fiind volumul mare de muncă, nu mai am așa mult timp liber, pe care să-l petrec cu al meu copil, cu soțul meu, cu familia mea. Îmi reproșez că nu mai am așa mult timp să stau cu mama mea, care are 78 de ani, cu soacra mea care are 83 de ani. Însă, cu ajutorul soțului meu, care mă ajută enorm, reușesc să fac față.
– Cum e mama Maria Vrînceanu?
Nu știu dacă sunt eu în măsură să mă descriu, însă vă pot spune că îmi iubesc enorm de mult fetița și încerc să mă implic în activitățile ei, atât cât pot. Orice părinte își dorește pentru copilul său tot ce este mai bun, dar este important și ce anume înțelegem din asta. Nu am mers niciodată pe ideea de a-i oferi copilului totul pe tavă. În niciun caz! Îmi cresc fetița la modul de a-i oferi strictul necesar, să nu-i lipsească nimic, dar totul vine ca urmare a unei recompense în raport cu rezultatele de la învățătură. Copilul trebuie să știe că nimic nu se obține foarte ușor, ci doar muncind.
”Nu pot să am personalitate dublă”
– În Consiliul Local sunteți printre puținele voci hotărâte, ca să nu spun virulente. Acasă, ca soție, sunteți la fel de aprigă cum sunteți și în calitate de consilier?
Par așa de virulentă? Pot să iau afirmația dumneavoastră ca pe o apreciere și vă mulțumesc. Eu, în general, sunt o persoană activă și totodată bătăioasă. Sunt așa, pentru că nu am obținut nimic ușor în viață. Tot timpul a fost nevoie de sacrificii și atunci lupta asta m-a făcut să fiu așa cum sunt. Nu cred că pot să am o personalitate dublă – să fiu la serviciu într-un fel, acasă altfel și la Consiliul Local altfel. Însă trebuie să facem câteva distincții și anume că, atunci când mergem în familie, ne dezbarăm de problemele de serviciu și de cele politice. Familia nu are nicio vină pentru problemele pe care ți le fac alții. Cei din familie nu sunt obligați să suporte nervii tăi. Dar să știți că eu discut foarte mult cu soțul meu și de multe ori țin cont de părerea lui. El este un om care are multe informații și mă consult cu el. Îi cer sfatul de multe ori. Eu pun pe primul loc familia, și apoi serviciul, și viața publică.
– Cum e să fiți sora Sulfinei Barbu?
Este, categoric, un lucru cu care mă mândresc. Dar și mai important este faptul că sora mea e omul de la care am învățat și învăț foarte multe. Noi suntem trei surori, dar Sulfina a fost cea care mi-a pus creionul în mână. Eu fiind cea mai mică dintre surori, Sulfina a avut grijă de mine, mai ales că părinții mei au fost oameni simpli, care au muncit la CAP, tata lucrând la Primăria Petricani. În acea perioadă, Sulfina avea mai multă grijă de mine și între noi s-a legat o relație foarte frumoasă. De fapt, Sulfina și soțul ei sunt nașii noștri de cununie, sunt nașii de botez ai fetiței noastre și avem o relație specială. Faptul că este un politician de anvergură națională nu poate decât să mă facă să mă simt bine și, mai mult decât atât, de foarte multe ori îi cer părerea.
”Politica este și pentru femei”
– Este sora dumneavoastră modelul de femeie politician după care vă ghidați?
Categoric că pot să o consider pe Sulfina un model de femeie politician, chiar dacă nu se poate compara viața politică de la nivel național cu cea din plan local. Din punctul meu de vedere, este foarte important cum reușești tu, ca femeie, să-ți creezi o imagine acolo unde te afli. Eu nu cred că politica este făcută numai pentru bărbați. Nu, politica o pot face foarte bine și femeile. Și să vă explic și de ce. Prin dubla calitate pe care o avem – de mame, de buni administratori în casele noastre. Putem extrapola asta și pe plan politic. Este greșită impresia că politica este destinată doar bărbaților. Eu sunt convinsă că lucrurile merg mult mai bine când există un echilibru. Trebuie să recunosc că în Consiliul Local, din acest punct de vedere, există un dezechilibru. Din 19 consilieri, să fim doar două doamne, mi se pare prea puțin. Din păcate, așa consideră partidele să promoveze femeile. Sunt atâtea exemple de femei care conduc unități de comerț de succes și care ar putea face și politică.
”Nu-mi place să fiu anonimă”
– Cum e să fiți femeie într-o lume politică a bărbaților?
Nu consider că politica este făcută doar pentru bărbați. Nu simt nicio frustrare și nicio discriminare în jurul meu, pentru că, de multe ori, găsesc înțelegere din partea colegilor mei. S-a întâmplat de multe ori să fiu consultată în anumite chestiuni și nu de puține ori s-a ținut cont de părerea mea.
– Ce anume v-a împins să intrați în politică?
Vă spuneam mai devreme că tatăl meu a lucrat la Primăria Petricani și, copil fiind, mergeam cu el la serviciu. Mereu mi-a plăcut ce se întâmpla la primărie, nu neapărat prin prisma plăcerii de a lucra într-o instituție publică, mai degrabă ca implicare. Cred că și dorința de a fi un om cunoscut m-a făcut să intru în politică. Nu-mi place să fiu o anonimă. Iar faptul că sora mea a ajuns la un nivel înalt al politicii românești m-a determinat ca, în 2006, să intru în politică, mai exact la PNL.
– Cine sau ce anume v-a marcat decisiv viața?
Pe plan personal, venirea pe lume a fetiței mele, în 2006, mi-a schimbat și mi-a marcat viața. Se schimbă radical și viața de cuplu, și restul activităților. Totul se raportează la copil. Dacă punem suflet, să știți că fiecare moment din viață ne poate marca, atât pozitiv, cât și negativ.
Martie – dublă sărbătoare
– Ce vă mai doriți de la viață?
Îmi doresc multă sănătate. Mă simt o femeie împlinită. Ce poți să-mi doresc mai mult decât să am o familie, un copil frumos și sănătos, un soț iubitor, o activitate profesională vastă? În viață, nu trebuie să treci ca gâsca prin apă, ci să lași în urma ta ceva, iar atunci când te uiți în spate să fii mândru de ce-ai realizat. Nu degeaba se spune că trebuie să sădești un pom, să faci o casă și să crești un copil. Dar mai am multe de făcut, recunosc. Îmi doresc din tot sufletul să fac mai multe pentru târgnemțeni, în calitatea mea de consilier local, să mă implic mult mai mult și sper să și reușesc.
– Ce le transmiteți femeilor din Târgu Neamț în această lună, care le este dedicată?
Martie este o lună specială pentru mine, pentru că în această perioadă au loc mai multe evenimente dragi sufletului meu. Luna aceasta, pe 27 martie, împlinesc 40 de ani. Tot în martie, eu și soțul meu sărbătorim 13 ani de căsătorie. Și tot acum, mai exact pe 9 martie, de ziua celor 40 de muncenici, este ziua surorii mele, Sulfina. În fiecare an mergem la ziua ei; și acum, sâmbătă, vom fi la ea, la București. Are, de ani de zile, același grup de prieteni, din care facem și noi parte. Este o lună plină pentru noi. În același timp, le doresc tuturor doamnelor din Târgu Neamț, mamelor și soțiilor, colegelor mele din partid, colegei mele din Consiliul Local multă sănătate, putere de muncă și le invit să se implice mai mult în viața publică, pentru că e nevoie de experiența lor în așa-zisa lume a bărbaților.
Ciprian Traian STURZU