CARMEN ELENA NASTASĂ: ”Pentru mine, aplauzele reprezintă bucuria și garanția reușitei”

„Carmen Saeculare” este un centru care, de-a lungul timpului, și-a creat un nume, după care, în percepția publicului a devenit o instituție la care s-au dat tunuri, financiar vorbind. În ultimii ani, pare să se fi schimbat situația. Ce ați găsit dvs. când ați ajuns la ”Carmen Saeculare”?

Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” a fost și va rămâne una dintre cele mai importante instituții de cultură din județ, indiferent de controversele de ordin financiar și mediatic în care a fost implicat. Atunci când am preluat conducerea Centrului, am venit cu încrederea că orice conflict își are o rezolvare și orice problemă, o soluție. Am găsit aici oameni care lucrează împreună de mulți ani, cu experiența proiectelor culturale de orice tip și care, atunci când instituția are o activitate de făcut, reușesc să treacă peste orice neînțelegere de ordin personal – inerente, cred, în orice colectiv – pentru a face ca activitățile instituției să fie duse la bun sfârșit.

Ce schimbări ați făcut și cât de greu v-a fost să faceți aceste schimbări? Cu cine v-ați luptat pentru ele?

Am încercat să diversific mai mult activitatea Centrului, prin colaborări și parteneriate cu alte instituții, culturale și nu numai, în încercarea de a fi prezenți mai mereu în mijlocul vieții culturale, sociale și educative a județului Neamț. Am încercat să fiu aproape de toți angajații Centrului. Nu m-am urcat pe un piedestal, nu am jucat niciodată cartea inaccesibilității. Ușa mea este deschisă, oricând, pentru oricine. Cred că numai împreună putem să ne desfășurăm activitatea și numai împreună putem realiza proiecte importante, de valoare. Mi-am propus o schimbare de optică asupra Centrului, care se lovea de o oarecare lipsă de încredere atunci când am venit eu și sunt convinsă că am reușit. Nu cred că a fost necesar să mă lupt cu cineva pentru tot ceea ce mi-am propus. Sunt o adeptă a diplomației, a discuțiilor cu final fericit. Sunt o „ascultătoare” destul de bună și multe dintre problemele pe care aș fi putut să le întâmpin, le-am rezolvat ascultând bine și căutând să înțeleg exact cum se mișcă lucrurile, în așa fel încât să găsesc cea mai potrivită strategie, pentru a nu fi nevoită să mă iau „la trântă” cu nimeni.

Ar fi fost mai ușor dacă ați fi fost bărbat?

Dacă vă referiți la postul de manager, nu se pune problema în acești termeni. Trăim vremuri în care femeile-manager nu mai sunt o raritate și nici nu prea se mai lovesc de atitudini misogine. Am reușit să-mi ating scopurile și nu cred că reușita sau nereușita ar fi fost influențată în vreun alt fel dacă aș fi fost bărbat. Dacă vă referiți la societate, în general, da, consider că în România mai sunt multe schimbări de făcut în direcția aceasta. Bărbații acced mai ușor la posturi importante, au salarii mai mari, sunt încă cele mai importante piese în angrenajul socio-politic. Dar trebuie să recunoaștem că femeile aduc un suflu nou în orice domeniu și dovedesc că sunt mai puternice decât bărbații. Mai ales acum, când contextul socio-economic nu este unul tocmai favorabil, cred că femeile pot oferi soluții, pentru că au un simț practic deosebit, sunt un spirit analitic mai dezvoltat și în perioade de criză pot fi mai obiective.

Sunteți un economist care conduce o instituție de cultură. Sunt compatibile cele două?

Consider chiar că nu se poate una fără cealaltă. Sigur că sunt și artiști care au calități manageriale deosebite, dar cred că un economist în conducere este necesar oricărei instituții, pentru că vine cu o perspectivă nouă asupra lucrurilor. Vrem sau nu, totul se învârte, astăzi, în jurul banilor, inclusiv cultura. Asta nu înseamnă că nu am avut de învățat multe lucruri și că nu mai am, încă, de învățat. Dar, cum spuneam și mai devreme, sunt o persoană deschisă. Știu să iau ce e bun dintr-o critică, știu să învăț din greșeli și, mai ales, știu să mă informez despre lucrurile pe care le stăpânesc mai puțin, în așa măsură încât să fac față oricărei situații. Și, oricum, cultura era parte din preocupările mele, deoarece activam în câteva asociații care cochetau cu acest domeniu.

Ce mulțumiri v-a adus funcția pe care o aveți?

Cea mai mare satisfacție a mea este bucuria oamenilor care vin la evenimentele noastre. Să văd Curtea Domnească plină ochi la concertele de la „Vacanțele Muzicale” sau la spectacolele de la Festivalul de Folclor, să citesc mulțumirea și încântarea oamenilor după concertul lui Grigore Leșe sau după recitalul lui Ion Caramitru au însemnat lucruri importante pentru mine, o confirmare a faptului că am reușit să fac bine ceea ce fac în calitate de manager. Până la urmă, publicul este cel mai important judecător al manifestărilor noastre.

Cum funcționează un centru de cultură, în condițiile în care în toate domeniile se clamează subfinanțarea?

Există, în țară, centre de cultură private, care funcționează numai pe finanțare privată și sponsorizări. Noi, fiind subordonați Consiliului Județean, avem un buget alocat de către acesta și, întotdeauna, proiectele noastre au reușit să se încadreze în acest buget. Centrul aduce și venituri proprii, am mai atras și sponsorizări. În general, nu pot să spun că am suferit la acest capitol. Nu avem de ce să ne plângem. Sigur că și noi am încercat să „nu sărim calul”, să adaptăm proiectele noastre posibilităților financiare pe care le oferă bugetul. Am reușit, însă, să facem tot ce ne-am propus, ne-am bucurat întotdeauna de sprijinul Consiliului Județean Neamț în primul rând, căruia chiar vreau să-i mulțumesc și pe această cale.

Cum este colectivul de la ”Carmen Saeculare”?

Recunosc, atunci când am venit la Centru, am avut ceva emoții, după tot ceea ce citisem prin presă. Mă așteptam să găsesc aici un adevărat război. Ei, n-a fost chiar așa. Conflicte existau, de ce să nu recunosc, dar oamenii nu erau atât de înverșunați pe cât am crezut. La început, și colectivul avea rezerve față de mine, mai ales după ce se perindaseră atâția manageri la conducerea instituției. În timp, am ajuns să ne cunoaștem și problemele s-au rezolvat de la sine. Mereu am crezut că o poveste are întotdeauna mai multe variante și trebuie să ai răbdare să le asculți pe toate înainte de a lua o decizie. Am găsit oameni cu solide cunoștințe în domeniu, cu știința organizării evenimentelor, cu experiență, profesioniști, pe care m-am putut baza. Lucrurile s-au așezat și la nivel personal și îmi place să cred că acum suntem un colectiv unit, că tragem cu toții la aceeași „căruță”. Știm să muncim împreună, dar știm să și glumim împreună. Suntem un colectiv ca oricare altul, poate doar mai „încercat” și mai „etichetat” decât altele.

Care sunt parteneriatele pe care le-ați încheiat și care este contribuția dvs. la ele?

Am încheiat parteneriate cu diverse tipuri de instituții și organizații, de la autorități locale și școli, până la asociații culturale, sociale sau instituții religioase. Am încheiat parteneriate cu orice instituție care a oferit premisele realizării unui act cultural de calitate. Pentru noi, acesta este cel mai important lucru. Într-o lume în care subcultura începe să subjuge segmente importante ale societatății, stă în puterea unor instituții de tipul Centrului pentru Cultură să schimbe lucrurile, mai ales în rândul tinerilor. În cadrul parteneriatelor, am desfășurat activități diverse: s-au înființat clase de meșteșuguri pentru copii în mediul rural, s-au susținut spectacole de folclor cu Ansamblul „Floricică de la Munte” sau cu Orchestra Ansamblului, recitaluri cu elevii claselor de canto popular și muzică ușoară, spectacole de teatru, tot soiul de manifestări care fac parte din obiectul nostru de activitate. Am încheiat parteneriate cu autoritățile locale sau județene, care ne-au finanțat pe proiecte, cu instituții culturale importante din județ, mai ales în vederea desfășurării evenimentelor mari, precum „Vacanțele Muzicale”, Festivalul de Folclor „Ceahlăul” sau Festivalul de datini și obiceiuri „Steaua sus răsare”.

În general, am căutat să reluăm legăturile cu centrele de conservare și promovare a tradiției din mediul rural, o întoarcere la rădăcini dacă vreți, pentru că acest lucru reprezintă una dintre cele mai importante misiuni ale Centrului pentru Cultură și Arte. Dar, după cum ați observat și din programul manifestărilor noastre, am încercat să aducem la Piatra Neamț și elite culturale ale României.

Ce ați învățat de când sunteți la „Carmen Saeculare”?

Cred că am învățat destul de multe. În primul rând, am învățat cum să comunic mai bine cu oamenii. Am trecut prin provocări care mi-au îmbogățit experiența, atât ca om, cât și ca profesionist. Dar cel mai mult am învățat să iubesc acest domeniu, cultura, care îți oferă posibilități nenumărate de afirmare și recompense de ordin emoțional extraordinare. Am învățat să mă bucur chiar și pentru lucruri pe care alții poate le consideră mărunte. Pentru mine, aplauzele de la finalul unei manifestări reprezintă o bucurie și garanția că activitatea organizată de noi a fost o reușită. Abia atunci consider că misiunea mea s-a încheiat și mă pot bucura cu adevărat de ceea ce am realizat. Vă mărturisesc sincer că, după fiecare activitate, revăd înregistrările și pot retrăi fiecare moment liniștită, relaxată și cu bucurie în suflet.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră?

Ziua mea se împarte între slujbă și băiețelul meu, căruia încerc să-i dedic tot timpul liber pe care îl am la dispoziție. Facem lecții împreună, călătorim, ieșim în natură și încerc, cât mai mult, să-l implic în activitățile culturale dedicate celor mici pe care le organizăm aici, la Centrul pentru Cultură.

În timpul liber ce vă place să faceți? Ce vă aduce liniște?

Timpul liber înseamnă băiatul meu, care rămâne prioritatea numărul unu. Înainte de a ocupa această funcție, mă relaxam realizând obiecte decorative, handmade. Acum, din păcate, nu mai am timp de astfel de lucruri decât foarte rar, iar atunci încerc să îl implic și pe fiul meu. Activitățile realizate de instituția noastră sunt, prin natura lor, dedicate petrecerii timpului liber într-un mod extrem de plăcut, așa că, dincolo de provocarea organizării lor, încerc să gust pe deplin un concert de muzică clasică, un spectacol de folclor, unul de teatru, o expoziție sau o lansare de carte. O altă preocupare a mea, recunosc, este politica. Mă pasionează sfera aceasta, tot ce ține de ideologia politică. Sunt fascinată de acest domeniu care cred că are resurse incredibile de a schimba destine și lucruri.

Oana IOSUB-TOMA