Tabăra de la Oglinzi – între paragină și productivitate. GALERIE FOTO

Înainte de 1989, nu era copil care să nu-și dorească să meargă într-o tabără școlară. Pentru a face asta, se duceau adevărate competiții. Amintirile din acele tabere, care erau un must have pentru copii măcar vara, dacă nu mai des, au rămas, pentru mulți, ca fiind definitorii pentru perioada copilăriei. Impresiile cu care tu, copil, te întorceai din tabără, erau de neuitat. Se legau prietenii pe viață, era una dintre puținele posibilități de a cunoaște oameni noi în acea perioadă. Județul Neamt nu făcea excepție printre celelalte județe din țară, având o rețea de tabere școlare bine pusă la punct, în locuri unde copii se puteau distra și vizita obiective turistice. În acest moment, avem o Direcție a taberelor, dar nu prea mai avem tabere. Iar ce avem poate fi catalogat ca fiind la nivelul minimal al pretențiilor copiilor și părinților. Săptămânalul ”Mesagerul de Neamț” vă propune o serie de materiale despre situația actuală a taberelor școlare și vă invită să veniți cu completări și posibile soluții pentru remedierea situației.

De data aceasta, vă prezentăm Tabăra școlară de la Oglinzi, una dintre puținele care mai supraviețuiesc. Deși n-a atins încă pragul de ruină, dezinteresul și lipsa investițiilor sunt vizibile cu ochiul liber, la fiecare serie de copii care vizitează ceea ce, odinioară, era o emblemă.

Până la tabără, te ”mănâncă” stațiunea

Tabăra de la Oglinzi este o aventură încă de la început, de când te străduiești să ajungi la ea. Strădania intervine din pricina drumului, care drum este, până-ntr-un punct, comun cu cel al Stațiunii Oglinzi, alt obiectiv de interes, altă ruină, altă poveste. Drumul de acces spre stațiune este cât se poate de închis, cu barieră, din pricina unor ”lucrări de infrastructură” aflate în derulare pe teritoriul stațiunii. Asta înseamnă că accesul spre tabără, care e la doi pași de stațiune, este blocat. Oficial. Neoficial, s-a impus, din necesități evidente, o variantă ”ocolitoare”, respectiv un drum forestier care ocolește stațiunea. Cărarea care urmează marginea pădurii este singura cale de a ajunge în tabăra de la Oglinzi.

Primul lucru care întâmpină ochiul, odată ajuns la locul cu pricina, este o clădire veche. Numai cunoscătorii sau cei extrem de curioși realizează că stau față-n față cu o clădire de patrimoniu, care datează de la 1894 și e rămasă mărturie a vremurilor lui Carol I și a celor de după el. Pe dinafară, construcția arată jalnic, iar scările par să fie luate în zbor, pe bucăți, de fiecare pală de vânt mai puternică.

Turul taberei cu Maria Tănase

O privire panoramică dezvăluie, totuși, că tabăra este funcțională și folosită. Vilele par în regulă, cel puțin de la distanță, iar locurile de joacă sunt colorate, deși pustii. Oficiile de gazdă aparțin Mariei Tănase, care este administratorul taberei încă din 1990. A prins și vremurile de dinainte de ’89, când erau atâtea cereri de nu putea încăpea tabăra câți copii voiau să vină, dar și vremurile capitalismului de dată recentă, în care solicitările sunt ”mai la ralanti”. Cu prilejul acestei discuții, aflăm că taberele durează câte 6 zile și sunt de două feluri: de odihnă și tematice.

„Tabăra de la Oglinzi oferă 150 de locuri (paturi), bucătărie, sală de mese, discotecă în aer liber, parc cu locuri de joacă. Serile de tabără sunt contractate de dinainte, mai exact până pe data de 15 iunie. Sunt contractate cu direcțiile pentru sport și tineret din diferite județe, în special cu cele din sudul țării”, explică Maria Tănase.

Costul zilnic per elev înseamnă cazare și masă, adică 70 de lei. 35 de lei cazarea, 35 de lei trei mese. Grupurile cu mai mult de 10 copii primesc gratuitate pentru profesorul însoțitor și copilul personal al acestuia, dacă îl aduce cu el.

„Pe timpul verii, sunt 9 serii de tabără. În extrasezon, avem grupuri în tranzit, care stau o noapte, cel mult două… Avem paza asigurată, din cadrul angajaților de aici. Suntem cinci persoane angajate permanent”.

Ministerul Educației a făcut investiții, Ministerul Tineretului…

Maria Tănase povestește cum, până în 2010, cât a fot tabăra în ograda Ministerului Educației, încă mai mergeau treburile. A fost perioada de glorie în ceea ce privește investițiile. Atunci s-au făcut lucrări majore la vilele de cazare, s-au amenajat băi în fiecare cameră, s-a cumpărat mobilier, s-au pus centrale termice la clădiri, s-au cumpărat lenjerii și pături. Cândva în acel an, taberele au trecut la Ministerul Tineretului și Sportului și de-atunci s-a rupt filmul. Greu cu reparațiile, și mai greu cu investițiile. Despre ”vindecarea” clădirilor de patrimoniu nici nu poate fi vorba. Maria Tănase spune că, la clădirea din vremea lui Carol I, ”trebuie investiții mari, pentru că deteriorarea este vizibilă și lasă de dorit ca și aspect. De asemenea, e nevoie de investiții la vilele din incintă, pentru că ele au fost construite în 1975 și au nevoie de acoperișuri noi. Trebuie schimbat acoperișul de la cabană, vilele și cabana să fie izolate termic. Noi ne-am axat în principal pe interioare și nu pe exterioare. Am făcut cârpeli, cum se zice”.

Șanse de a mai face câte ceva s-ar părea că există. Acum, că o fi din pricina bunului renume al taberei de la Oglinzi sau că o fi din pricină că a rămas singură pe baricade, nu se știe, dar e cert că, la Oglinzi, în această perioadă se fac niște lucrări. Administratorul Maria Tănase spune că s-a ajuns la jumătatea lucrărilor la un teren de sport, pe care l-au început din fonduri proprii și la care au primit niște bani și de la Minister.

Iar strict în aceste zile, așteaptă oaspeți – copii care vin să petreacă ”Săptămâna altfel”. Vor veni de la Brăila, Galați, Cluj, Buzău și Botoșani și vor sta câte două nopți. În general, un sejur de șase zile de tabără include diferite excursii, pe la mănăstiri, la Cheile Bicazului și Lacu Roșu, la Iași chiar, dar și pe la locașurile din Neamț, mai ales cele din vecinătatea taberei, precum Cetatea Neamțului, Casa lui Creangă, Casa ”Veronica Micle” sau muzeul ”Nicolae Popa” de la Târpești.

„După cum ne-au spus domnii de la minister și cei de la Piatra, am înțeles că tabăra noastră este pe locul III, dintre toate taberele școlare din țară, în ce privește gradul de ocupare. Chiar dacă nu mai este ca înainte de 1989”, tot ne menținem și supraviețuim. Ne descurcăm”, încheie Maria Tănase.

”La noi se poate ajunge cu autocarul propriu sau cu trenul, până la Pașcani, iar de acolo îi preluăm noi pe elevi și profesori, cu autocarele. Din păcate, momentan, la noi se poate ajunge doar pe drumul de la marginea pădurii, până se vor finaliza lucrările de la drumul de acces de la stațiune”.

Gheorghe Paisa, directorul Direcției pentru Sport și Tineret Neamț: ”Cu un profit de 78.000 de lei noi realizat anul trecut, tabăra de la Oglinzi ține în spate toată instituția. Ne propunem ca și în această vacanță de vară să avem serii permanente, pentru ca toate cele 150 de locuri să fie ocupate. Sezonul începe pe 22 iunie și se va încheia pe 13 septembrie. Vrem să ne axăm și pe tabere tematice, sociale, sportive. Tabăra de la Oglinzi nu a fost oprită niciodată. Acum, amenajăm un teren de iarbă de 22 m lățime și 44 m lungime”.

Ciprian Traian STURZU