Orașul Bicaz este un loc cu un potențial turistic uriaș. Nu e greu să realizezi acest lucru după ce vezi peisajul în care a fost așezat. Cu toate acestea, pentru toți cei care administrează și au administrat orașul a fost și este o continuă provocare să determine turistul să rămână peste noapte aici, înainte de a merge la pensiunile de la Lacul Roșu, Cheile Bicazului, Izvorul Muntelui, Muntele Ceahlău ș.a. Dincolo de ce a dăruit natura cu prisosință și ar putea constitui o oază de relaxare pentru turiști, se pare că unii care nu respectă locul sunt chiar dintre localnici, care nu vor, nu pot ori nu au fost determinați să înțeleagă niște lucruri elementare atunci când vine vorba de grija față de mediu.
Luând drumul exemplului, vom face câteva opriri în câteva locuri frumoase, față de care omul ar trebui să arate recunoștința, dar care, în schimb sunt umbrite de „necivilizație”.
Molozul, ”deliciul” din albiile râurilor
De pe podul din cartierul Mărceni (pod aflat la câțiva metri de sediul primăriei), cursul râului Bicaz oferă o priveliște plăcută, câtă vreme privirea nu ajunge în albia lui. În spatele unor firmulițe, o grămadă de moloz se revarsă spre râu, lăsând impresia că acolo e loc special pentru aruncarea gunoaielor. Mai departe, pe linia DN 15, în dreptul bisericii catolice, albia aceluiași râu păstrează urmele obrazului gros: o grămadă de deșeuri rămase de la biserica aflată în construcție. Oamenii care au case în zonă spun că gunoiul nu era acolo până să înceapă lucrările la lăcașul de cult. Și primarul Nicolae Sălăgean confirmă că molozul din albia provine de la cei care se ocupă de construcție: „Noi am vorbit cu cei care se ocupă de construcția bisericii, i-am avertizat și am hotărât să nu le mai dăm voie să continue lucrările până ce nu fac dovada că au încheiat un contract cu o firmă care să se ocupe de ridicarea deșeurilor rezultate din construcție și a celor pe care le-au aruncat în albie. Este dezamăgitor”. Astăzi, molozul este tot acolo. Rămânem în centrul orașului și explorăm ce mai poate oferi peisajul, în special în materie de civilizație și bun-simț. Pe malul Bistriței, în dreptul străzii Piatra Corbului, ”gospodarii” locatari la bloc și-au construit tot felul de anexe specifice, multe fără autorizație, după cum spun polițiștii locali. Au fost păsuiți ani la rând de autorități și, astfel, de la o zi la alta, au apărut cotețe, bucătarii de vară, chiar și crâșme. Gunoiul a ajuns în râu, chiar dacă în oraș există suficiente pubele pentru gunoi. Ceva măsuri tot se iau. Așa cum a precizat șeful Poliției locale Bicaz, Romulus Ursuț, ”proprietarii” au fost avertizați în acest an că vor fi evacuați dacă nu vor face dovada că dețin acareturile în mod legal. „Am discutat cu cei care au acolo tot felul de anexe. Cei care nu vor face dovada că dețin acele proprietăți în mod legal vor fi evacuați, iar imobilele dărâmate. Am dat până acum aproximativ 20 de avertismente”.
Amenzile – fără efect
De fapt, amenzile pentru cei care nu respectă curățenia există, dar nu se aplică. Primarul Sălăgean consideră că amendarea face mai mult rău la buget, având în vedere că, în trecut, s-au tot dat amenzi, pentru diverse abateri, dar oamenii nu le-au plătit și, neachitate fiind, ajung să sporească datoriile orașului. Pe de altă parte, trei polițiști locali nu au cum să fie eficienți în comparație cu nesimțirea celor mulți. „Este imposibil să-i prinzi pe cei care noaptea, pe ascuns, aruncă gunoaiele pe unde vor. Și apoi, dacă îi prindem și îi amendăm, pentru ei este tot una. Nu plătesc amenzile și ajungem într-un cerc vicios. Noi îi amendăm și ei continuă să aibă aceleași obiceiuri nesănătoase. Spre exemplu, numai în această săptămână am strâns din albia Bistriței, zona Dodeni, două mașini de gunoaie. Este o lipsă de simț civic cu care ne-am confruntat încă de la începutul mandatului. Am vrut să facem un bine tăind toate bălăriile din albie și am dat peste mormane de gunoaie. Per ansamblu, orașul este curat, dar sunt câteva zone în care încă mai avem de lucru”, spune Nicolae Sălăgean.
Părăsind centrul târgului, apucăm pe un drum plăcut către un izvoraș, despre care bicăjenii spun că are apă bună de băut. Apa este la ieșirea din cartierul Mărceni, pe strada Cozmiței. Același drum care duce către fosta groapă de gunoi a orașului. Locul de unde oamenii iau apă de băut contrastează. Pe de o parte, se poate observa că există o preocupare a autorităților, care au făcut un foișor, au pus o bancă, au plantat câțiva brăduți, însă, pe de altă parte, gunoaiele sunt și aici nelipsite. Nea Petrică vine aici să ia de-o viață, pentru că apa e bună și izvorul nu seacă niciodată. Cu toate acestea, e necăjit că oamenii nu înțeleg cât de important este să prețuiești acest loc. Gunoaiele care se văd, inclusiv în poze, sunt aduse de localnici. Vin, se simt bine și uită că ar trebui să lase locul așa cum l-au găsit. Primăria Bicaz a pus chiar și o barieră la intrare, pentru cei care, după închiderea gropii de gunoi, s-au obișnuit să arunce gunoiul acolo. „Este ceva de groază! O soluție pe care am găsit-o a fost aceea de a monta bariere pentru blocarea accesului către zonele unde se aruncă gunoiul. Acolo, la izvor, ce ați văzut dvs. sunt gunoaie care au fost aruncate și în perioada în care se făcea închiderea gropii de gunoi. Cei care transportau gunoiul nu avea unde să îl ducă în altă parte și l-au lăsat lângă izvor. Culmea este că am pus și un coș de gunoi acolo, tocmai pentru a nu se mai aduna mizerie. Degeaba! A fost furat! Trebuie să vedem ce alte soluții putem găsi, pentru a-i sensibiliza mai mult pe cei care ajung să ia apă de acolo”.
”De ce să plătim taxa pentru gunoi?”
Mulți localnici nu s-au obișnuit nici acum cu colectarea gunoiului. Primarul spune că sunt foarte mulți care nu vor să plătească taxa de sulubrizare: ”Ne spun că ei nu produc gunoaie. În schimb, în albiile râurilor se vede contrariul. Singura soluție este aceea de a educa. Și, în acest sens, putem spune că nu am stat degeaba. Am încheiat parteneriate cu liceul, am organizat acțiuni cu diferite ONG-uri. Suntem implicați în acest domeniu, dar mai e mult de lucru la mentalitatea celor care nu vor să protejeze mediul”.
Locurile unde gunoaiele sunt „ascunse” în albii sau în râuri, prin râpe sau după stânci, nu sunt puține în Bicaz. În așteptarea generațiilor viitoare, Bicazul se confruntă cu proprii locuitori, care nu pricep și nu vor să priceapă că viitorul propriilor copii depinde ei, cei care au ocazia de a da dovadă de maturitate.
Marian TEODOROF