Sergent Ciobanu Iancu
Prezent!
Lăcătușu Gheorghe
Prezent!
Vasilache David
Prezent!
…
Așa a început slujba de pomenire a eroilor neamului la Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești. La fiecare nume rostit de preotul Petru Munteanu s-a strigat „Prezent!”, semn că eroii care și-au dat viața pentru patrie au fost acolo, cu duhul. Ei nu au murit, ci continuă să trăiască în amintirea celor care i-au cunoscut. Elevii școlii „I. Gervescu” din Săvinești au depus coroane din partea autorităților, au cântat cu putere cântece patriotice și au adus, alături de primarul Daniel Horciu și zecile de oameni, un omagiu în cinstea celor morți.
Preotul Gheorghe Filip, un erou și un tată al comunei Săvinești, a fost pomenit, într-o slujbă specială și emoționantă, de cei care l-au cunoscut și l-au iubit. Singura fiică ce-i mai poate pomeni numele a fost la căpătâiul preotului, plângându-i amintirea împreună cu cei cărora le-a fost preot duhovnic.
„Părintele Filip a construit 11 biserici”
Preotul Petru Munteanu, cel care duce cuvântul Domnului mai departe, din anul 1997, în biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești, a vorbit celor prezenți despre cât de importantă a fost trecerea preotului Filip pe meleaguri săvineștene. Cu glas blând, acesta a rostit o biografie a preotului Filip, în așa fel încât să-l facă cunoscut și celor adunați la slujbă de prin alte locuri. „Facem o slujbă vrednicului de pomenire părintelui Filip Gheorghe, a cărui imagine nu poate fi uitată de niciun credincios din parohia noastră și chiar din împrejurimi. Acesta s-a născut la 7 iunie 1914, în satul Dămileni, comuna Cristești, raionul Dorohoi. Părintele Gheorghe Filip a fost cel mai mic din cei 6 copii ai familiei. La 3 luni, rămâne orfan de tată, care moare în primul Război Mondial, iar la 1 an și 8 luni, orfan de mamă. Surorile mai mari au fost nevoite să împartă sărăcia cu mezinul, iar frații care aveau peste 3 ani, au ajuns în grija statului. Părintele Gheorghe Filip, vrednic de pomenire, care odihnește în curtea bisericii noastre, a urmat cursurile liceului din Cernăuți, iar facultatea de Teologie a absolvit-o la Suceava și Cernăuți, în anul 1941. În același an, s-a căsătorit cu Ortansa, cu care a avut două fete, Felicia și Angela. După hirotonie, a fost trimis să ridice biserica din satul Sinești, Iași. A ridicat biserica într-un an și a primit parohia din localitatea Broscăuți din Dorohoi, în anul 1943. Părintele era considerat un bun organizator și gospodar și a reușit să construiască 11 biserici în localități apropiate. În condiții foarte grele din cauza regimului comunist, în martie 1944, părintele împreună cu familia sa au fost nevoiți să plece în refugiu la Gura Șuții, din raionul Titu și Cătunu, în Ploiești. În 1945, a fost transferat în parohia Bălușeni, Botoșani, unde împreună cu soția sa a organizat un cor bisericesc, cu care mergeau și în satele alăturate. După plecarea regelui, în 1947, au venit la putere comuniștii, avându-i în frunte pe Ana Pauker și Teohari Georgescu, care aveau drept scop distrugerea credinței și a elitei neamului nostru românesc”…
„Regimul comunist i-a adus mulți ani de detenție preotului Filip”
„Părintele avea un prieten avocat, Marcel Adam, cu care discuta adeseori despre venirea americanilor în țara noastră. Aceste afirmații spuse în public i-au adus mari necazuri, fiind arestat în 1948. Atitudinea ostilă a regimului comunist i-a adus apoi mulți ani de detenție în penitenciare din Râmnicu Sărat, Aiud, Sighet, Jilava și la canalul Dunăre-Marea Neagră. Prima condamnare a fost de 6 ani, 1948-1954, iar a doua a început în 1959 și trebuia să dureze 25 de ani. Amnistia politică din 1964 a dus la eliberarea sa după 5 ani de executare. În perioada în care părintele Gheorghe Filip efectua condamnarea la canal, fetele au fost înfiate formal, pentru a putea urma studiile, iar soția lui muncea în agricultură, într-un sat din apropierea canalului, pentru a fi mai aproape de părinte și pentru a-și întreține financiar familia. După eliberare, părintele primește parohia Alba din Dorohoi, apoi este mutat în Vlădeni, pentru ca în 1972 să ajungă în această binecuvântată de Dumnezeu comună, Săvinești. Aici, enoriașii bisericii noastre «Sf. Arh. Mihail și Gavriil» au cunoscut un om, un părinte duhovnic, un erou, un preot deosebit. Dar anii de suferință în închisorile comuniste au contribuit la înrăutățirea stării de sănătate și la trecerea la cele veșnice a părintelui Filip în anul 1997, la 5 noiembrie, fiind înmormântat lângă sfânta biserică, chiar de hramul bisericii, pe 8 noiembrie, 1997. Elevii și consilierii parohiei noastre, credincioși, au privegheat la sicriul ce purta trupul neînsuflețit al părintelui, așezat cu multă evlavie și rugăciune, în curtea sfintei biserici. În fiecare an la sărbătoarea Sfântului Gheorghe și în ziua Înălțării Domnului, enoriașii parohiei înconjoară mormântul părintelui și își aduc aminte cu evlavie de cel care a fost preot, susținător, prieten, îndrumător, părintele nostru Filip Gheorghe. Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-l așeze în ceata sfinților, iar candela aprinsă la căpătâiul său, fiecare dintre noi să contribuie la lumina ei cu lumina cea veșnică în care ne dorim să odihnească părintele nostru”, a povestit preotul Petru Munteanu.
„Ne pomenim eroii cu cinste și iubire”
Directorul Școlii „I. Gervescu” din Săvinești, prof. Ana Vasiliu, a călăuzit elevii școlii la acest eveniment important și a fost alături de comunitate la depunerea de coroane. Vizibil emoționată, a adus și un omagiu verbal eroilor căzuți pe câmpurile de luptă. „Copiii de la Școala „I. Gervescu” Săvinești, ca în fiecare an, sărbătoresc și cinstesc eroii neamului, eroi cunoscuți, eroi poate mai puțin cunoscuți. Părintele Munteanu a citit lista eroilor cunoscuți din Săvinești. Poate mai sunt și alții și nu îi știm, care s-au jertfit pentru țară, pentru ca noi toți să trăim în liniște și în pace. Aceștia au făcut posibil ca astăzi noi să avem o zi frumoasă, iar copiii noștri să le aducă cinste prin cântecele atât de frumos interpretate. Este o tradiție de ani de zile ca elevii școlii să depună coroana din partea autorităților locale, în semn de prețuire și cu iubire”, a spus prof. Ana Vasiliu.
„Ne-a fost ca un tată și va rămâne viu în amintirea noastră”
La mormântul preotului Gheorghe Filip s-au adunat zeci de oameni cu pomeni, după tradiție, și au oferit câte ceva de mâncare pentru sufletul celui care a fost păstorul comunității timp de 25 de ani. Iar la finalul slujbei, fiecare persoană a avut ocazia să-și exprime public bucuria de a-l fi cunoscut. Fiica preotului, printre râuri de lacrimi, a mulțumit tuturor pentru gândurile bune și a promis că-i va ține candela aprinsă veșnic.
Mirela, o femeie din Săvinești, a povestit tuturor cât de mult a ajutat-o părintele Filip și cum i-a îndrumat pașii atunci când a avut nevoie. „Părintele Filip m-a botezat în această biserică. A fost singurul om care mi-a dat cu adevărat o bucată de pâine albă și nu firmituri, când am terminat Teologia și nu aveam ce mânca. Viața m-a învățat că și firmiturile îți pot ține de foame atunci când înțelegi că teologia trebuie să o trăiești întâi și după aceea să vorbești despre ea. Părintele a creat în această comunitate, din oameni puțin civilizați, pentru că așa eram înainte de ’89, oameni. A făcut o defrișare în sufletele fiecăruia dintre noi și a clădit credința într-un pământ în care, oricât de multe lacrimi ar fi curs, n-ar fi reușit să construiască niciodată, în comuna Săvinești, atâta credință, ca astăzi.
Mulțumim bunului Dumnezeu că am avut parte de un mărturisitor din închisorile comuniste și îmi doresc din tot sufletul meu de păcătoasă, ca acest spirit al închisorilor cumuniste, să ne reînvigoreze sufletele care astăzi sunt un pic amorțite, ca și cum n-am mai avea hrana duhovnicească. Mulțumesc părintelui Filip că m-a învrednicit, așa păcătoasă cum sunt, să vorbesc astăzi, într-o zi atât de înălțătoare. Părintele m-a ajutat pe mine și familia mea, foarte mult, ne-a construit în duh. Am trecut prin greutăți foarte mari în viața mea și dacă părintele nu m-ar fi ajutat, nu știu dacă mintea mea n-ar fi fost descumpănită”.
Oana IOSUB-TOMA
„În această zi atât de dragă sufletului nostru, Înălțarea Domnului Sfinții Constantin și Elena și Ziua Eroilor, mă bucur că ne-am adunat în număr atât de mare, ca în fiecare an, în curtea frumoasei noastre biserici. Acest lucru denotă faptul că suntem oameni cu credință în Dumnezeu, ne iubim și ne cinstim înaintașii. Îi pomenim pe cei care s-au jertifit pentru ca noi, astăzi, să fim liberi, pentru ca țara noastră să fie independentă și pentru ca să ne putem crește copiii în liniște. Așa cum Domnul nostru Iisus Hristos stă de-a dreapta Tatălui, avem convingerea că și eroii neamului nostru stau la dreapta Domnului Iisus Hristos” – primar Daniel Horciu.
