Una pe zi la Urban (XII). Mircea, salvatorul pieței Mărăței

Trecută într-un plan de reorganizare – despre care nimeni nu știe nimic, decât că există – Piața Mărăței se dezvoltă pe zi ce trece, după ce administratorul cu gura mare, Jănel Iosub, a fost trecut la ”Spații verzi”. Prima măsură managerială a fost înmânarea cheilor de la piață singurei precupețe, care deschide dimineața spațiul societății Primăriei. Să recunoaștem că este un parteneriat public-privat reciproc avantajos. A doua măsură se referă la crearea condițiilor pentru plecarea singurului client mai mare, care vindea carne, Roingcarm SRL. Despre care se cuvine să păstrăm o zi specială, deoarece relațiile sale de colaborare instituțională cu Urban sunt în măsură să ne permită așa ceva.

A treia măsură și cea mai importantă se referă la readucerea în piață a unui personaj care dădea culoare, savoare și pitoresc pieței Mărăței. Este vorba despre un oarecare domn Mircea, care era cunoscut pentru varza pusă la murat chiar în piață, pentru faptul că-și gătea acolo și că, la el, găseai de vânzare rachiu producție proprie. Acest Mircea a aplicat un plan de atragere a cllienților, care relevă aptitudini speciale de management, probabil împrumutate și de conducerea de la Urban: pe timpul cât ocupa piața, acolo se jucau table, se mai încingea câte un mic chef, spre bucuria gospodinelor care aveau în acest fel prilejul, dacă îndrăzneau să deranjeze, să fie fluierate admirativ, invitate să se alăture petrecerii și alintate cu câte o mică înjurătură.

Acum, nea Mircea nu vrea mare lucru ca să se întoarcă, doar ca singura ladă frigorifică să fie mutată de la intrare și să i se facă loc lui. În rest, s-ar descurca, mai ales dacă i se lasă și cheile pentru a închide și deschide.

V.B.