Dezvăluiri: Tainele pământene ale sfintelor lăcașuri (II)

Ciuperca 2Numărătoarea publică a lăcașurilor de cult, făcută de Secretariatul de Stat de profil, pune 542 obiective în dreptul județului Neamț, indiferent de cult sau asociație religioasă. În România, avem 18 culte recunoscute oficial și 22 asociații avizate. Restrângând deschiderea de studiu de caz doar la Piatra Neamț, descoperim socoteli încurcate pe care ne-am propus să le arătăm măcar așa cum sunt, în toată „frumusețea” lor. Descâlcirea necesită în primul rând bunăvoință, dacă nu un efort serios din partea autorităților reunite, ceea ce nu este cazul la noi.

Întrebărilor legitime enunțate în episodul precedent este puțin probabil să le răspundă cineva – oficial! – până la capăt: Oare câți pietreni au idee de numărul bisericilor și caselor de rugăciune din oraș, indiferent de numele cultului sau asociației religioase? Câte-s ridicate înainte de Revoluție și câte după? Au autorizație de construire? Dar de funcționare? Și, la urma-urmei, cam care e valoarea declarată în acte a unei biserici?…

Se va descoperi în cele ce urmează o eroare de aproape 50% în inventarul lăcașurilor de cult din Piatra Neamț. Este unul paralel, dar nu în sens peiorativ. Mai mult decât nepotrivirea contează că nu pricepem cu ce se ocupă autoritățile. Bunăoară, degeaba o anume instituție guvernamentală locală – nu avea rost s-o tulburăm la cât e de mică – și-ar face treaba pe cultură, culte și patrimoniu, ba poate ar deține chiar date interesante, câtă vreme ajustările nu au finalitate, neregăsindu-se în „pădurea tutelară”. O pădure mai mică, de nivel local, despre primărie fiind vorba, e jenant s-o numești junglă atâta vreme cât nu se ridică din mocirlă. Acolo e „baza-referinței-fundamentelor” actelor, una bine ascunsă.

■ Cultele mici deschid drumul socotelilor mari

Am arătat până acum că autoritatea națională responsabilă raportează 30 de lăcașuri de cult în Piatra Neamț: 19 ortodoxe, unul evanghelic (o casă de rugăciune), două ortodoxe de rit vechi, 3 baptiste (două-s case de rugăciune), două romano-catolice, două adventiste de ziua a șaptea și sinagoga. Doar patru sunt bifate ca monumente istorice, în timp ce lista autorizată cuprinde 11.

Se observă repede că, la aceeași adresă, în Precista, există două biserici ortodoxe. Imprecizia, să-i spunem așa, e ca-n actele românești. Puțini s-au prins că biserica nouă (autorizată în 1994) e trecută peste cea veche (din 1947), parcă dinadins pentru a estompa ceva din scandalul legat de amplasament.

Tot repede se observa că Penticostalii și Martorii lui Iehova lipsesc cu desăvârșire. Situația e de toată jena. Liderul penticostalilor, pastorul Liviu Axinte, este o personalitate puternică și recunoscută a comunității noastre, în timp ce „martorii” își au sediul perfect la vedere, peste drum de prefectură. Cei din urmă au autorizație în regulă de schimbare a destinației din locuință în lăcaș de cult, ba și proces-verbal de recepție.

Pentru simplificare, refacerea inventarului și clarificările pot începe de la coadă, cu cei omiși. Asadar, un așezământ al iehoviștilor și unul penticostal. Adventiștii de ziua a șaptea apar cu două biserici la Culte, în timp ce pe un site considerat de referință (crestinul.ro) figurează cu 3, la 3 adrese diferite, două având același pastor. La primărie le găsim pe cele cu același pastor. Site-ul menționat nu mai știi ce referințe emană când ajungi la baptiști. Aflăm de-o biserică și o casă de rugăciune cu aceeași adresă, dar lipsește a treia casă de rugăciune din lista Cultelor. Primăria știe numai de una (pe str. Titu Maiorescu, cu autorizări din 1996, 1999 și 2004 date cultului creștin baptist), nu și de celelalte două. După regula populară „mai bine să-ntreacă decât să n-ajungă”, reținem de două ori câte trei. Apoi, la locul lor și cuminți, notăm casa de rugăciune evanghelică, cele două biserici catolice și sinagoga. Până aici, 12 așezăminte. Iar ca să ajungem la 13, adăugăm o biserică reformată (calvinistă) cu sediul anunțat în apartamentul cuiva, în Dărmănești. Greu de precizat dacă e suficient pentru cei 14 pietreni reformați declarați la ultimul Recensământ al Populației și Locuințelor (2011).

■ Încurcături cu rit și stil

Până a ne apleca asupra Marii Biserici Ortodoxe Române, se impun două popasuri. De esență veche. Confuzia e la ea acasă. Sau la biserică. Avem biserică ortodoxă rusă de rit vechi (lipovenească), un cult recunoscut, și mai avem biserică ortodoxă de stil vechi, o asociație la fel de oficială, dar greu înghițită de ultradominanta BOR. La Culte se numără două biserici de rit vechi, una din 1928 (cea lipovenească, reconstruită între timp) și una din 1995, fără adresă sau alte mențiuni directe. Pe oriunde cercetezi în altă parte, beneficiezi de trimitere la o biserică pe stil vechi, cu hramul Sfinților Ioachim și Ana, identificată după numele străzii Boboteni din zona fostelor sere. Un soi de limpezire aduce autorizarea. Cultele zic de un lăcaș de rit vechi cu autorizația nr. 424 din 23 august 1995. Sub același număr, pentru localizarea din Boboteni, la primărie scrie stil vechi și se schimbă hramul în Sf. Ioan. Descurcă-le din acte dacă poți! Mai ales că primăria pogoară iute întunericirea peste noi, plasând biserica lipovenească (autorizație nr. 411/14.07.2009) tot la stil vechi.

Dacă la alții am dat, aici pare a fi cazul să luăm. Marcăm două biserici și urcăm cu socoteala intermediară la cota 15.

■ Parte de parte cu Biserica Ortodoxă Română

La fel cum precizam săptămâna trecută, Primăria Piatra Neamț nu deține niciun fel de informații centralizate viabile, indiferent dacă ne raportăm la vremea dinainte de Revoluție, doar după sau la un loc. Confirmarea amară vine de la arhitectul-șef Domițian „Duduș” Nedeianu. Situația este cel puțin curioasă din motive enervant de simple. Mai întâi, la sfârșitul anului 1992, exista un inventar de acuratețe al cultelor, lăcașurilor, parohiilor, preoților și predicatorilor. Se apropia 7 ianuarie 1993 și Ziua Orașului se ținea – corect, la locul ei! – de Sf. Ioan Botezătorul. Meritul principal revine conducătorilor locali ai vremii, primarul Gheorghe Ocneanu și viceprimarul Dan Lospa. Astăzi, nici urmă de munca de-atunci. Apoi, cu trecerea anilor, la câți bani s-au tocat pe informatizarea activității curente din primărie, te-ai aștepta ca accesarea și utilizarea unor baze de date să nu ridice probleme. Ghinion! Simpla căutare în calculator a autorizațiilor de construire este descurajantă. Dar la surprizele și minunile din calculator revenim pe larg în episodul următor, nu înainte de a semnala că singura cale de reasamblare a datelor este cercetarea arhivelor scrise, o muncă la care nu se va încumeta nimeni fără o plată corespunzătoare.

Și mai greu de crezut, strict cu referire la BOR, singurul material documentaristic coerent și ușor de parcurs la primărie este un studiu monografic și istoriografic tipărit la Editura TRINITAS în 2009. Se numește simplu, Istoricul Protopopiatului Piatra Neamț. De cum te uiți pe cuprins, înțelegi că autoritățile guvernamentale se pupă cu cele sfinte când și cum le convine. De la 1 în sus numărăm 25 de biserici parohiale, iar cu Schitul Doamna, „atașat” Bisericii Intrarea în Ierusalim de la Bâtca Doamnei, 26. Din sfânta socoteală nu lipsesc biserica de la garnizoană, cea din Cimitirul Pietricica (pe cale de a fi demolată și reconstruită, deoarece a crăpat!) și Biserica Sf. Ilie Tesviteanul din Speranța, construcție ridicată pompieristic, fără a verifica dacă nu intră abuziv pe pământul unor credincioși (sau păcătoși) nevinovați.

Dar lista nu e gata. Cu un schit-schit (Sfânta Treime – Draga, pe dealul Cozla) și o mănăstire-schit (Schimbarea la Față, pe Pietricica) ajungem la 28 de obiective, aproape cât lista de ansamblu a celor de la Culte. Reactualizând parțial, cu marjele asumate, în Piatra Neamț ies 43 lăcașuri de cult, ceea ce autoritățile nu au aflat încă. Și asta a fără a număra troițele, lumânărarele și prăznicarele din lista vesel-tristă a primăriei. Oricum, până a-i egala pe cei de la Culte, cu peste 60 de poziții în nomenclatorul așezămintelor e ceva drum de parcurs.

■ Nașterea și îngropăciunea drumurilor de la primărie

Vrând-nevrând, cercetarea autorizațiilor de construire, a celor de funcționare, cu teribila autorizație de securitate la incendii în vârful turlei, trebuie să pornească de la o bază. Legile spun că fără primărie nimic nu e. Pe înțelesul poporului credincios și necredincios, fără identificări sigure nu ai absolut nicio șansă să-i pui pe alții la lucru. Probabil că nu întâmplător Direcția de Sănătate Publică e prima care se face arici când întrebi câte biserici sunt în oraș și dacă au autorizație de funcționare, și asta fără a insista pe mizeria din prăznicare, una lesne de translat ca răspundere în sarcina veterinarilor care se ocupă și de siguranța alimentelor. Cât privește focul, ce să mai vorbim?

Un alt detaliu obligatoriu de reținut este că evidențele se țin după solicitant, după beneficiar. În sensul și conținutul legii, e cel cu terenul. Așa se face că avem direcție sanitară cu biserică, spital cu troiță și protopopiat cu nu mai știe ce. Oficial se fac și anumite raportări, informări, pe alte circuite birocratice impuse legal, numai că nu le descâlcește nici Sarsailă în bazele de date prost croite, fie că sunt la Statistică, Inspecția de Stat în Construcții sau, surpriză, Ordinul Arhitecților .

Răul primar din acte, indiferent câți s-or supăra, este la autoritatea administrativă locală. Din combinarea și integrarea puținelor informații obținute sub presiunea legii se va dezvălui o adevărată nenorocire pe care niște afaceriști cu arhitectura și proiectarea pe firmament n-aveau cum s-o rateze. Defel mai prejos vor fi informațiile „stricate” despre valoarea declarată în acte a investiției într-o biserică. (va urma)

 

Inventar sincer pentru uzul credincioșilor și al păcătoasei primării

■ Piatra Neamț – biserici parohiale ortodoxe

  • Biserica Sf. Ioan Domnesc
  • Biserica Sf. Ioan Botezătorul – Mărăței I
  • Biserica Nașterea Maicii Domnului – Mărăței II
  • Biserica Sf. Ioachim și Ana – Mărăței III
  • Biserica Intrarea în Ierusalim (Bâtca Doamnei), cu Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel (Schitul Doamna)
  • Biserica Sf. Teodora de la Sihla – Dărmănești, Metalo
  • Biserica Sf. Nicolae – Obor
  • Biserica Sf. Trei Ierarhi – Centru
  • Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena – Sărata
  • Biserica Sf. Mare Mucenic Mina – Orion
  • Biserica Sf. Lazăr – Cimitirul Pietricica
  • Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena – Gara Veche
  • Biserica Sf. Gheorghe (Biserica Grecilor) – Centru
  • Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel – Ciritei
  • Biserica Pogorârea Sf. Duh – Gară
  • Biserica Sf. Cuv. Paraschiva – Dărmănești
  • Biserica Schimbarea la Față – Văleni
  • Biserica Adormirea Maicii Domnului – Vânători
  • Biserica Adormirea Maicii Domnului – Precista I
  • Biserica Nașterea Maicii Domnului – Precista II
  • Biserica Sf. Ilie Tesviteanul – Speranța
  • Biserica Buna Vestire – Dărmănești (Școlile Normale)
  • Biserica Sf. Voievozi – Cimitirul Eternitatea – Valea Viei
  • Biserica Sf. Spiridon – Spital
  • Biserica Sf. Gheorghe – Garnizoană

■ Mănăstiri și schituri

  • Mănăstirea (schitul) Schimbarea la Față (dealul Pietricica)
  • Schitul Sf. Treime – Draga (dealul Cozla)

Istoria bisericilor ortodoxe din Piatra Neamț, un record și un abuz cu fentă de la Protopopiat

Lucrarea monografică și istoriografică editată de Protopopiat cuprinde o prezentare a bisericilor pe perioadele istorice de referință în care au fost construite. Emoționează cele șase dinainte de anul 1800. Dacă Sf. Ioan Domnesc e arhicunoscută, puțină lume știe, de pildă, că Biserica Schimbarea la Față (Văleni) datează din secolul XVI sau că Adormirea Maicii Domnului (Vânători) e de la 1776. În dreptul Bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel (Schitul Doamna) scrie 1760-1790 ca durată a construcției, în timp ce Sf. Nicolae (Obor) s-a ridicat între 1790 și 1796. Neverosimil aproape, de un an (1790) pare să fi avut nevoie Biserica Buna Vestire (Dărmănești, Școlile Normale).

Următoarea etapă este 1801-1900, cu patru biserici. Pe acest tronson, vechimea (1831) e de partea Bisericii Sf. Gheorghe. Sf. Voievozi s-a ridicat relativ repede (1857-1863), iar Sf. Ioan Botezătorul (1864-1886) pare o precursoare a bisericilor contemporane care nu se mai finalizează odată. Efectiv șocant, dacă la mijloc nu-i vreo minciună cuvioasă sau o greșeală de tipar, e recordul veritabil din dreptul Sf. Trei Ierarhi: lucrările s-au întins peste un secol, între 1837 și 1947!

La rând sunt anii 1901-1949. Protopopiatul menționează numai Adormirea Maicii Domnului sau Precista I, cu certificat din 1947. Construcția în sine rămâne o operă mirabilă prin raportare la cât de prăpădită era viitoarea urbe cu telegondolă. Luând de bună lucrarea tipărită sub binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, între 1950 și 1989 n-a fost loc de noi biserici. Orașul efectiv a explodat urbanistic, economic și cultural, atingând cote de respect și recunoaștere greu de imaginat de tinerii de astăzi, dar a rămas în 11 lăcașuri ortodoxe.

După Revoluție, a început nebunia în numele credinței. Cu destul temei, mulți nu se sfiesc și vorbesc direct despre un dezmăț. Au contat, într-un melanj sinistru, ambițiile preoțești deșănțate, obligațiile lor dinastice, lipsa de fermitate dublată de ciubucăreala imediată autorităților, plus „spiritul antreprenorial” agregat sub semnul crucii, toate puse sub semnul recuperării. Cu excepția schitului strămutat pe Cozla, diferența de case ortodoxe ale Domnului are certificate de naștere postceaușiste. În mai puțin de 25 de ani, s-au născut mai multe decât în sute de ani.Unde vrei și unde nu vrei. În special unde nu vrei, unde sfidează.

Dacă prezentarea la zi pe obiective, susținută de Protopopiat, are o anume coerență și rigoare, la secțiunea de album istoric se lasă cu nepotriviri. Se vor găsi lesne explicații pentru pierderea între pagini a patru biserici contemporane. Una dintre acestea se detașează net. Numele oficial e Biserica Sf. Ioachim și Ana (Mărăței III) de pe Aleea Plaiului. Pe sufletul pietrenilor i se spune „biserica de la Ciupercă”, după defuncta centrală termică de cvartal.

Protopopiatul zice că biserica are autorizare din 1999, Secretariatul de Stat pentru Culte nu zice nimic, adică n-ar exista. De fapt, lucrarea (chipurile destinată unui număr de 850 familii) a scandalizat orașul de la bun început. S-a scris, s-a filmat la vremea respectivă, însă fără folos.

Biserica a ocupat fără nicio consultare un părculeț, o oază verde între betoanele din cartier. Clopotele care bat în geamul și capetele oamenilor au devenit naturale. (Și azi e greu de uitat monumentul de durere personificat de un regretat gazetar, stând la geamul bucătăriei, torturat de clopotele de lângă geam.) Fotografiile din grupaj sunt grăitoare despre apropierea violentă de blocuri. Tabla cu datele investiției, încă o rușine, o sfidare în toată regula, are și n-are ecouri. Pentru amplasamentul de pe Plaiului (când cu număr, când fără), primăria – a nu se uita, sub semnătura ambițiosului viceprimar Constantin Teodorescu – pomenește o serie de 6 autorizații de construire. Ca un făcut, prima dintre ele, în ordine cronologică, e pe biserică și are numărul 369/25.09.2001. Păi, ori e 1999, ori e 2001? Ce lucrare o fi fost recepționată exact pe 1 aprilie 2004 n-au decât să caute păcălicii, glumeții sau cei înzestrați cu răbdre fără seamăn și credință relativ oarbă.

 

Ciuperca 1
Ciuperca 2
Ciuperca 3

Comentariile sunt de prisos

Întrebare umilitoare

Anterior serialului nostru, dacă voiați să vă bateți joc de un oficial local, era suficient să îl întrebați câte biserici avem în Piatra Neamț.

galerie de portrete

Din motive umanitare i-am iertat de această umilință.

Pagini realizate de Viorel COSMA

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *