Spuneam acum câteva săptămâni că o istorie a asociațiilor de revoluționari din Neamț ar putea fi mai interesantă chiar decât cea a evenimentelor din decembrie 1989 din Piatra Neamț. Certuri, aranjamente pe spații și terenuri, scandaluri pe banii alocați de autoritățile publice pentru diverse evenimente, procese, excluderi, primiri sau reprimiri de membri, alianțe și trădări, toate într-un talmeș-balmeș de personaje pitorești, mai mult sau mai puțin bine intenționate. Relatam în prima parte a acestei anchete despre cum o parte dintre revoluționari au primit 5.000 de mp în zona Humăriei de la Piatra Neamț. Unii dintre ei au venit și au declarat la redacție că au fost obligați/ sfătuiți/ îndemnați să cedeze câte 500 mp pentru Iulius Trapiel sau către alte persoane, drept recunoștință că li s-a acordat respectivul teren. În replică, Iulius Trapiel a spus că el nu a participat în vreun fel la respectivele tranzacții, că nu a făcut parte din comisii și comiții ale asociației, dar nu a putut da un răspuns clar în legătură cu parcelarea terenului, în afară de faptul că ea nu se putea face fără acceptul tuturor. Episodul de astăzi este dedicat unei alte categorii de revoluționari, cei care au primit terenuri într-o zonă mai bună, mai aproape de drumuri de acces, cu un mare potențial de dezvoltare, mai ales că acolo îl reîntâlnim în calitate de proprietar pe cunoscutul și norocosul investitor imobiliar Viorel Măstăcăneanu.
Scurt istoric cu HCL-uri și documente
După multe căutări și discuții – asupra cărora vom mai reveni – în iulie 2011, comisia municipală Piatra Neamț propune celei județene stabilirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri pentru 41 de cetățeni revoluționari. Se face trimitere la Legea 341/2004 privind recunoștința față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției românedin decembrie 1989. Trecem peste amănuntul că o parte dintre cei de pe listă se pot numi oricum, dar nu eroi-martiri sau luptători, și ajungem la fondul problemei.
În data de 9 februarie 2012, revoluționarilor li se comunica hotărârea de validare a propunerii privind terenurile, fiecare revoluționar primind 5.000 mp, nu 10.000 (un hectar), cum ar fi avut dreptul. Ar fi putut face plângere la Judecătorie în termen de 30 de zile, dar, probabil, au fost mulțumiți cu ce au primit sau nu au citit hotărârea până la capăt. Cert este că au primit terenuri în Humăriei, așa cum am scris deja, și în punctul Ciungi de pe Cârlomanul.
Pe Cârlomanu, locul unde se făceau serbări câmpenești sub egida și în organizarea Primăriei, au primit teren câteva figuri marcante ale zilelor lui decembrie 1989. Vorbim aici, în ordinea în care apar scriși pe un prim plan parcelar, despre Mihai-Ovidiu Beleuț – acum proprietar al unei firme de pază și protecție -, Constantin Munteanu – scriitor și președinte CPUN -, Vasile Ancuța, Florin Turtureanu – actualul președinte al unei asociații de revoluționari, opusă celei a lui Trapiel -, Vasile Roibu, Viorel Nicolau – fost consilier municipal și cunoscut colecționar -, Vicențiu Martin – unul dintre primii lideri ai revoluționarilor, rănit în misiune, căruia acum se încearcă să i se conteste titlul de revoluționar, pe motiv că se afla în misiune comandată de la serviciu, deci glontele care l-a rănit nu l-a făcut și revoluționar -, Emil Ionescu, Vintilă Albu, Ion Berea – ajuns mare constructor și director – și Neculai Monoranu.
Într-un al doilea plan parcelar, apar niște schimbări interesante, care e greu să-și găsească un corespondent și un suport legislativ. Vicențiu Martin dispare de pe acest al doilea plan, iar Viorel Nicolau este mutat cu pământul în altă zonă, în locul lor apărând Neculai Cojocaru, cu 10.000 mp.
În cazul celor doi, s-au emis titluri de proprietate valabile, dar care au fost ”anulate” sau ”invalidate” de un alt titlu de proprietate, din 2009, al lui Cojocaru. Trecem peste amănuntul că, în mod normal, o instituție nu poate emite titlu de proprietate peste suprafața deja obiect al unui alt titlu de proprietate, dar Vicențiu Martin deține 2 titluri de proprietate, care au același număr, același cod, aceeași suprafață. Numai că sunt pentru parcele diferite. Primul e emis pe 17.10.2012, iar al doilea pe 14.03.2013. Cum este posibil lucru acesta? Răspunde Prefectura Neamț, care susține că ”procedural, este corect”. Că în spatele celor două titluri există documentații clare și că există o cutumă în acest sens. Noi suntem siguri că există acte și documente și că, formal, totul este în regulă, dar mai înțelegem așa: în 2010, când s-a emis prima hotărâre de Consiliu Local Piatra Neamț, terenul era liber, pe baza unor studii competente, făcute de specialiști unanim recunoscuți din primărie; altfel nu se putea da o HCL care nu a fost atacat de nimeni; în 2011, se mai emite o HCL de completare și iarăși totul este în regulă; apoi, în 2012, se emit titluri de proprietate către revoluționari, deci și atunci comisia locală a constatat că terenul era liber; după care, în 2013, aceiași specialiști unanim recunoscuți din primărie constată că, pe terenul liber, era emis un titlu de proprietate din 2009, despre care ei nu știau. Ori povestea e cusută cu ață albă, ori specialiștii recunoscuți au fost incompetenți. Evident, există și o a treia variantă, în care povestea este cusută cu ață albă de niște specialiști șmecheri și gata să satisfacă toate pohtele și interesele celor care îi conduceau. Dacă cineva vrea să vadă cu adevărat istoria titlurilor de proprietate, ar trebui să aibă acces la impenetrabilă arhivă a Primăriei, preferabil înainte ca aceasta să ia foc, să vadă exact cum au fost împroprietăriți morții, veteranii de război, cine a știut de aceste împroprietăriri și cine a cumpărat terenurile. Numai că, dacă s-ar ajunge ca publicul larg să cunoască toate aceste lucruri, am asista la o altă revoluție la Piatra Neamț, după care ar apărea alți revoluționari, care, și ei, la rândul lor, ar trebui să primească 10.000 mp de teren.
Sarabanda terenurilor, varianta lui Vicențiu Martin
Povestea pământurilor pentru revoluționari poate fi parțial reconstituită prin două e-mail-uri primite de la Vicențiu Martin, trimise din Germania. El vorbește despre primarii care au avut de-a face cu cererile revoluționarilor și modalitățile lor de rezolvare. În cazul lui Ion Rotaru, spune că acesta ar fi încercat să-l îmbuneze cu un hectar în fața Liceului de Chimie, unde acum trăiește bine și face profit un supermarket. ”Primarul îmi oferă un hectar în fața Liceului de Chimie, eu, prost de când mă știu, refuz: «O să primesc când primesc toți!»”
După scurt timp, este exclus din asociație, așa că începe demersurile pe cont propriu pentru obținerea pământului: ”Umblu să capăt pământ de la primarul Ștefan. Sunt prea multe de spus. Într-un târziu, primesc pe Balaur și, la două săptămâni, aflu că e al altcuiva și o să primesc în altă parte”.
În e-mail-ul trimis, Vicențiu Martin vorbește și despre ceva terenuri la Sarata și despre ”dispariția dosarului întocmit de d-nul TOMA, care a fost destituit imediat ce se măsurase suprafața în Sarata, atunci erau clare apropourile de a ieși cu ceva în față”.
În legătură cu terenul de pe Cârlomanu, relatarea sa este mai mult decât plastică: ”Urmeaza sarabada cu terenul de pe Cârloman. Au fost emise titluri de proprietate, care, ulterior, nu au mai fost valabile. Coincidență, pe locul meu ar fi fost împroprietărit un veteran de război. Aceeași doamnă Căpitanu mă asigură că voi primi altă locație, mai bună, se emite alt titlu. Prefectura era interesată dacă-l vând. La cadastru se constată că și acesta era parțial dat. Într-un târziu, am și eu 5.000 mp în loc de 10.000 cât au luat alții. Să zic și eu că am avut ghinion?!”
Celălalt revoluționar, dl.Viorel Nicolau, are titlu de proprietate din 2012 și, pe titlul său, apar ca vecini Turtureanu Florin, Roibu Vasile și două drumuri de exploatare, care nu sunt vecinii săi în acest moment, după ce i-a fost mutată parcela. În momentul când l-am întrebat despre schimbare, ne-a asigurat că are titlul de proprietate din 2012, dar că terenul nu mai este în același loc. Alte amănunte a refuzat să dea, în condițiile în care, în zonă, a început să se vorbească despre parcele scoase la vânzare.
Valentin BĂLĂNESCU
