Volei de înalt nivel: România – China, în sala Ceahlăul

ROMÂNIA 1072
ROMÂNIA 1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aflați în toiul pregătirilor pentru turneul preolimpic de la Paris, pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, din RFG, voleibaliștii seniori ai României, proaspăt medaliați cu bronz la Europenele din Italia, și-au măsurat forțele, în luna decembrie a anului 1971, cu reprezentativa Republicii Populare Chineze. S-au disputat două amicale, găzduite de sala Ceahlăul din Piatra Neamț, oraș în care oaspeții au avut parte de o primire călduroasă.

Ieri a sosit la Piatra Neamț, reprezentativa masculină de volei a Republicii Populare Chineze, care întreprinde, împreună cu reprezentativa feminină de baschet a RP Chineze, un turneu în țara noastră. Reprezentativa chineză este condusă de secretarul general adjunct al Federației Sporturilor pe întreaga Chină, responsabil cu sportul de masă (SIU-GEN-Y) și de alți oficiali chinezi. Ei au fost primiți la Comitetul județean de partid, de către tovarășul Constantin Potângă, secretar al Comitetului județean Neamț al PCR. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă prietenească, au participat tovarășii Nicolae Acrâșmăriței, membru al biroului Comitetului județean de partid, șeful secției propagandă a Comitetului Județean de partid, Vasile Gherasim, membru al biroului Comitetului județean de partid, prim-secretar al Comitetului municipal Piatra Neamț al PCR, primarul municipiului, Dumitru Bârlădeanu, vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular județean și Costică Rusu, președintele CJEFS Neamț. De asemenea, la întâlnire au participat Aurel Dobincă, secretarul general al FRV și Nicolae Sotir, antrenorul emerit al lotului olimpic al țării noastre”. (Cristian Livescu, Ceahlăul, duminică, 19 decembrie 1971).

O strălucită demonstrație voleibalistică

Spectatorilor pietreni li s-a oferit prilejul de a asista la o strălucită demonstrație voleibalistică. ”Eveniment – prin caracterul spectacular de ținută a jocului, ambele echipe întrecându-se în etalarea unor numeroase procedee tehnice și tactice, de la cele obișnuite până la cele mai puțin obișnuite, rarisime chiar. Eveniment – iarăși – datorită vervei jucătorilor, în marea lor majoritate foarte tineri, care au delectat marele public printr-o elegantă mobilitate în teren. În sfârșit, eveniment – prin înalta sportivitate de care au dat dovadă cele două formații, argumentând, mai convingător poate ca niciodată la Piatra Neamț, virtuțile de necontestat ale unei discipline, care are în această parte a țării numeroși admiratori. Viteza execuțiilor tehnice și răsturnările neprevăzute de scor au făcut din partida de sâmbătă o întrecere deosebit de echilibrată, soldată cu victoria olimpicilor români”. (Cristian Livescu, Ceahlăul, duminică, 19 decembrie 1971)

Primul meci: România – China 3-2

Nicolae SOTIR
Nicolae SOTIR

În primul meci, învingătoarea s-a decis după disputarea a 5 seturi. România a câștigat actul decisiv la 8, după ce a condus cu 1-0 și 2-1 la seturi. ”Oaspeții au părut puțin obosiți și au intrat în teren nu tocmai bine încălziți, ceea ce a permis echipei antrenorului emerit Nicolae Sotir să obțină un prim set marcând o diferență apreciabilă neegalată ulterior: 15-5. În continuare jucătorii chinezi echilibrează situația, sunt conduși un timp, apoi preiau inițiativa pe care nu o vor curma decât la scorul de 15-12 în favoarea lor. Foarte frumos a fost și setul al treilea, românii conducând tot timpul până la meritatul pentru ei 15-8. Este rândul partenerilor să revină cu ambiție, să reziste unor răsturnări de scor și să câștige la 11. Ultimul set a furnizat o dispută extrem de palpitantă, ambele sextete făcând o risipă neașteptată de energie, dacă ținem cont de dăruirea lor anterioară. Balonul lansat cu putere de oaspeți nu-și mai găsește însă ținta ca înainte, astfel că jucătorii noștri acumulează punct după punct, până la 15-8, obținând astfel victoria”.

Al doilea meci: România – China 1-3

În partida a doua, tricolorii lui Nicolae Sotir s-au văzut învinși cu 3-1. ”Au dominat fazele prelungite, cu tabela de marcaj staționată de zeci de schimbări succesive de serviciu. Am asistat la câteva atacuri simultane excelent «regizate», ne-a delectat, de asemenea, reușita unor fulgerătoare pase scurte, realizate cu precizie atât de jucătorii chinezi, cât și de voleibaliștii noștri. În primul set, după ce românii conduc cu 11-4, se văd ajunși din urmă grație unei relaxări ineficace și la 14-14 se simte că tricolorii sunt pe punctul de a ceda, ceea ce se și întâmplă, însă abia la scorul de 17-15. Este rândul oaspeților să conducă cu 7-2 și 8-3, în setul următor, să fie egalați la 12 și să piardă la 13. Urmează apoi cel mai lung set al dublei partidei, în care conduc gazdele cu 6-2, sunt apoi conduse cu 9-6-survine echilibrul de forțe la 11, la 12 și la 13, reprezentativa noastră nemaiputând să se concentreze cum se cuvine și pierzând de fapt aici partida. Căci setul al 4-lea devine o formalitate pentru voleibaliștii chinezi, care, deși păreau că vor fi egalați, se dovedesc irezistibili în final, obținând setul cu 15-9 și, totodată o victorie binemeritată”. (Cristian Livescu, Ceahlăul, marți, 21 decembrie 1971)

O echipă redutabilă condusă de un antrenor emerit

Contra Chinei, tehnicianul Nicolae Sotir a aliniat următoarea formulă: Dumănoiu, Oros, Enescu, Ion Cristian, Moculescu, Bălaș, Vraniță, Paraschivescu, Mocuța, Marinescu, Pășteanu și Băroiu. După aceste două meciuri, România a mai susținut la Piatra Neamț o dublă amicală cu RD Germană, laureata Campionatelor Mondiale din 1970. La Jocurile Olimpice de la Munchen, tricolorii au ocupat locul al 5-lea din 12 formații. Antrenorul Nicolae Sotir este artizanul singurei medalii cucerite de voleiul românesc masculin la Jocurile Olimpice. Se întâmpla în 1980, la Moscova, când Oros, Dumănoiu, Gârleanu, Stoian, Macavei, Sterea, Pop, Enescu, Chifu, Căta-Chițiga, Mina și Manole, au câștigat medalia de bronz, după o victorie cu 3-1 repurtată în fața campioanei olimpice en-titre, Polonia. ”1 august 1980. Ora 17,30. În sala Drujba își fac apariția formațiile României și Poloniei. Chiar din prima parte a meciului s-au manifestat toate calitățile echipei române – spirit colectiv, jocul în apărare și blocajul impenetrabil. Polonia – victorioasă la Montreal – a pierdut totul la Moscova, după 1-3 în fața României. Aplauze, fotoreporteri, turiști români scandând inepuizabil: «Bravo România!», conferința de presă, obișnuita întâlnire cu ziariștii și întrebările lor curg în valuri. Nicolae Sotir, cu același aparent calm impertubabil, cu aceeași voce de bas, declară: «Sunt foate mulțumit de jocul echipei mele. Înainte de începerea turneului olimpic noi ne-am propus drept obiectiv să obținem o medalie și sunt foarte fericit că am reușit acest lucru. Pentru meciul cu polonezii ne-am pregătit minuțios în cursul ultimelor zile de concurs. Cunosc bine posibilitățile elevilor mei și, solicitându-i la maximum, sunt bucuros că ei au arătat tot ce știu mai bine”. (Emanuel Fântâneanu, ”Mică enciclopedie a voleiului”)

Ana MOISE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.