Salvați ”Bradul de Crăciun”!

Campanie realizată de Direcția Silvică Neamț pentru promovarea ”Pomilor de Crăciun” la ghiveci

Bradul este o specie vegetală lemnoasă, care atinge până la 40 de m înălțime la vârsta de 120 de ani. Are coroana conică, în stadiul tânăr, cilindrică la maturitate și cu formă caracteristică de ”cuib de barză” la bătrânețe. Frunzele sunt aciculare, mai închis colorate pe față, dispuse liniar pe patru rânduri de-a lungul ramurii.

În lume, bradul se întâlnește în unele zone montane ale Europei. În timpul glaciației cuaternare, această specie a găsit un refugiu în sud-vestul Europei și, de aici, s-a răspândit în Europa Centrală, întâlnindu-se astăzi în Munții Pirinei, Rodopi și Carpați. Rude ale bradului alb se întâlnesc în diferite regiuni ale globului. Astfel, bradul de balsam (Abies balsamea) crește în Canada, bradul siberian (Abies sibirica) apare în Siberia asiatică, bradul de Grecia (Abies cephalonica) se întâlnește, ca specie relictă, în zonele înalte din sudul Peninsulei Balcanice.
Arealul natural al bradului în România este aproximativ același cu cel al molidului. De cele mai multe ori, în zona forestieră naturală pentru această specie, domină molidul sau fagul, arboretele de brad (brădetele) ocupând suprafețe relativ restrânse.
În Carpații Orientali, bradul crește la altitudinea de 600-1.200 m (chiar mai jos, în Bucovina), în Carpații Meridionali specia se întâlnește la o altitudine cuprinsă între 700 și 1.500 m, iar în Munții Apuseni apare la 650-1.800 m.

Istoria bradului de Crăciun

Pentru că ne aflăm în apropierea sărbătorilor de iarnă, ne-am gândit să vorbim despre istoria bradului de Crăciun.

„Pomul de Craciun”, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.

Până în sec. al XV-lea, crenguțele verzi, cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile pe care și le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar, nu peste multă vreme, în locul acestora avea să fie folosit un arbore întreg.

Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg, a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad, așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun, din sticlă argintată de Turingia, au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia.

La sfârșitul sec. al XIX-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau, alături de englezi, la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.

La noi, obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii, la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1860, unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun ”O Tannenbaum” devine, în limba română, ”O, brad frumos”, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.

În zilele noastre, obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a devenit una din cele mai iubite datini. Practic, nu putem concepe sărbătoarea Crăciunului fără bradul ornat frumos.

Modă cu efecte devastatoare

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a creat o adevărată industrie. Procurarea brazilor în apropierea Crăciunului a devenit, din nefericire, o adevărată afacere.

Astăzi, la noi, bradul a devenit o specie rară, ca o consecință a exploatării iraționale. Exterminarea bradului din Carpați nu este o problemă nouă, așa cum reiese dintr-un fragment al unui material, apărut în 1939, în ”Flora României”, sub semnătura prof. I. Simionescu, membru al Academiei Române.
”Sunt tăiați fără milă pentru scânduri, iar puieții de brad sunt nimiciți fără măsură la Crăciun, de când s’a introdus și la noi moda Pomului de Crăciun, care înlocuiește tot mai mult la orașe străbunul obiceiu al Stelei”.

Ce putem face ca să nu se mai taie atât de mulți brazi?

Direcția Silvică Neamț a găsit o soluție: producerea brazilor de Crăciun în recipiente, ghivece din material plastic sau lemn.

Brazii vor putea fi achiziționați, iar, după sărbători, pot fi lăsați să crească în continuare în ghiveci sau pot fi plantați în fața casei.

Dacă ne gândim că, pentru a avea un brad de Crăciun, trebuie să treacă 15 ani, nu ar fi mai bine să folosim un astfel de brad? Este o întrebare la care nu trebuie să răspundeți cu glas tare, dar e bine să vă gândiți și să analizați alternativa.

Pentru a promova această idee și a limita tăierile ilegale de pomi de iarnă, Direcția Silvică Neamț vine în ajutorul dumneavoastră, oferindu-vă, la un preț accesibil, cuprins între 49 și 120 de lei (fără TVA), la o înălțime de 1.00-2.5 m, un «brăduț la ghiveci», care poate deveni prietenul dumneavoastră și pe care îl veți avea și în anii care urmează.

Informațiile referitoare la condițiile de creștere, precum și comenzile, se pot obține de la personalul nostru de specialitate, până în 15 decembrie 2015.

Telefon:

Ocolul Silvic Gârcina – 0233 242 270

Ocolul Silvic Pipirig – 0233 252 004