CMI Urban - un buboi plin cu interese

Adevărul despre societatea SC CMI Urban SA Piatra Neamț este că, din 2009, a fost o vacă de muls, modificată genetic ca să aibă un număr incredibil de țâțe. Filiera pe care s-a acționat este simplă. Au fost aleși oameni obedienți în consiliile de administrație, care nu ieșeau din cuvântul șefului. Ca să fie bine prinși de nas, li se dădeau ceva afaceri bănoase sau erau angajați șmecherește în alte locuri aducătoare de bani.

Partea a doua a filierei o reprezentau consilierii locali, trimiși să reprezinte comunitatea în Adunarea Generală a Acționarilor. Aceștia pot fi împărțiți în două categorii: unii pe care îi interesa doar să-și ia indemnizația de ședință și alții interesați să ciupească și ei câte ceva. Și unii, și alții respectau și respectă întru totul ordinele șefului. De la Primărie și de la partid. Mult timp, persoanele se confundau.

Cenzorii societății se făceau că au singur obiectiv, acela de a verifica dacă actele contabile se înregistrează corect în contabilitate, nu ce reprezintă ele, dacă activitatea economică este corectă și dacă exista riscul ca societatea să aibă probleme.

Toate aceste organisme, plus plenul consiliului local sunt vinovate de situația de la Urban. Acolo a existat un sistem, prin care s-au rezolvat problemele potentaților locali, prin care terenuri și spații ale orașului au fost aproape date degeaba camarilei locale. Directorii, toți, au fost parte a sistemului și au profitat la maximum de el. Momentul de acum, al insolvenței ”asumate” de AGA, putea fi evitat, dacă ar fi existat dorință și un management bazat pe criterii economice, nu unul axat strict pe interese.

Insolvența: ”Ca să ascundem urmele”

Declarația pe care a dat-o Vasile Ouatu despre scopul insolvenței este perfect adevărată, dar nu în sensul dat de consilierul local. Urban a reprezentat supapa prin care s-au scurs bani mulți către societăți agreate. A existat afacerea reabilitărilor termice și, dacă ar vrea, fostul director Olaru ar putea povesti zile în șir despre războiul cu fratele regelui sării, Gabriel Muraru, care și-a bătut joc de lucrări. În momentul când a făcut cunoscute matrapazlâcuriile, Ioan Olaru a fost imediat promovat de Ștefan la conducerea firmei sale, care acum se află în plin proces, ca urmare a unei anchete DNA. Pe lângă Bogdan Muraru, au mai beneficiat și alții.

Șmecheria aici era simplă. Întotdeauna se făceau lucrările, după care urmau suplimentări, atent aduse din condei. Din 2008 până în 2011, asemenea suplimentări s-au făcut în valoare de peste 3 milioane lei (vezi foto tabel).

Banii veneau de la primărie, ajungeau la Urban, care primea facturile, plătea cu rapiditate, dar recupera TVA-ul. Rețeta a funcționat și pentru Perla Invest, care a trăit bine mersi de pe urma TVA-ului ani întregi, fără ca să fie deranjată vreodată.

Cum a fost posibil ca o primărie responsabilă, cu un serviciu economic responsabil, să dea un purcoi de bani unei societăți care raporta pierderi de miliarde? Aici este cheia întregii probleme. Șeful dispunea, funcționarii executau. Unii căutau încadrarea legală, alții coafau actele, directorii de la Urban se descurcau cum puteau, dar, de cele mai multe ori, profitau și ei, pe persoană fizică.

Cazul lui Valentin Mâțu, un om simpatic, de altfel, este semnificativ. A fost director, l-a cam durut undeva de datoriile societății, nu s-a obosit să încaseze chirii, în schimb a folosit Piața Centrală în folos personal. A folosit și ștrandul, cât s-a putut, și multe altele. A avut restaurant în piață. Practic, nu se putea vinde un pepene dacă nu trecea pe la el. A creat dinastii de piețari care și acum îi execută ordinele. Salariul său rivaliza cu al primarului, de 4.000 lei, iar veniturile nu au putut fi niciodată cuantificate. În restaurantul lui, erau clienți care mâncau zilnic, având cont deschis. Acolo se țineau zile de naștere, ședinte speciale, se punea țara la cale.

În acest moment, Vali Mâțu este un fel de icoană la Urban. Toată lumea vorbește despre el, se raportează la el, dar, de văzut, mai rar. Unii spun că are mari pile la cineva de la SRI, la București, alții spun că este ținut ca să povestească despre afacerile de la Urban, mai direct spus să-i dea în gât pe alții. Cert este că Vali Mâțu este o legendă în Urban, pe care nici incendiul de la Piața Centrală nu a reușit să o demitizeze.

Urban, cuibușor de angajări aranjate

La Urban, toată lumea are pe cineva. Altfel nu se intra și nu se putea face față. Fiecare director și-a adus oameni, fiecare a angajat oameni după cum i se cerea de (la) primar. Iar acesta recompensa cu angajări, în funcție de interes. S-a ajuns până acolo încât o funcție oarecare în societate însemna puterea de a angaja și proteja pe cineva. E de notorietate cazul șefei de la ”personal”, al cărei soț a lucrat ca paznic, amenajându-și o mică garsonieră în Piața Mărăței, cu tot confortul, după care închidea piața și se retrăgea la ”locul de muncă”, totul pentru un salariu de vreo 1500 de lei net. Dacă mai adăugăm peste 3000 de lei net, leafa șefei de personal, ajungem la o sumă frumușică pentru societate cu miliarde pierderi, dar care bine întreținea familii.

Foarte puțini sunt angajații care nu au venit cu recomandări. Directorul Olaru și-a adus ca om de bază pe Georgeta Căruceru, cam singura care a încercat, dacă nu să pună stavilă, atunci să dea o aparență de legalitate la unele lucruri. La Urban, e și soția unui consilier județean, care e mare specialist în transporturi și care executa toate ordinele primite, în folosul unei societăți private de transport. La Urban, era angajat fostul șofer al primarului Ștefan, de aici i se decontau deplasările, majoritatea dintre ele cu ștampilă de la Salrom. Fiecare jurist angajat are pe cineva, ba un tată cu relații, ba un soț, ba a fost coleg cu directorul. Exemplele pot continua la nesfârșit.

Opinie de expert: ”Situație acceptată tacit de toată lumea!”

Angajat să stabilească exact cauzele situației create la Urban, expertul contabil Petre Dorobanțu dă un exemplu clar de aranjament făcut cu scopul de a îndatora societatea. Pe acest fond, de îndatorare, șmecheriile nu se mai văd. Ce spune expertul:

”Pentru această datorie istorică, provenită din redevență, opinia expertului este că, atunci când ea a fost stabilită ca procent din veniturile realizate din activitățile și serviciile cesionate, nu s-au luat în calcul prevederile legale arătate mai sus, redevența fiind stabilită fără a se ține cont de cheltuiala efectivă pentru realizarea acestor venituri.

Exemplu:

– An 2009

Venituri din cesiune = 2.311.490 lei
Cheltuieli cu redevența = 2.070.611 lei
Cheltuieli cu fond salarii = 2.369.086 lei

Comparând veniturile, în sumă de 2.311.490 lei, cu numai cele două structuri de cheltuieli (redevența și fondul de salarii, fără protecția socială), în sumă de 4.439.697 lei, rezultă o pierdere de 2.128.207 lei.

Toate aceste acțiuni, întreprinse și materializate în contractul de cesiune, pun un serios semn de întrebare privind redevența stabilită și, în același timp, privind acceptarea tacită a situației de fapt din partea ambelor părți contractuale.”

Altfel spus, veniturile societății abia puteau acoperi salariile, nici vorbă de redevență. Atunci nimeni nu a spus nimic, de nicio reorganizare, s-au dat salarii între 2.500- 4.000 de lei, consiliul de administrație a mers înainte, fără vreo jenă, agamanii n-au văzut și nu au auzit nimic.

Dacă expertul are dreptate, atunci cei care au stabilit redevența incredibilă, de 50% din venituri, ar trebui puși la plată și să se treacă la atragerea răspunderii materiale. Ca să nu mai vorbim despre imensitatea redevenței stabilite, un timp, la Mall Forum Center, de 90% din încasări!

Numai niște oameni interesați puteau justifica asemenea reglementări ”economice”. Dacă se adaugă salariile foarte mari, alte avantaje pentru salariați, activitățile care s-au desfășurat și se desfășoară la negru în piețe, jefuirea sistematică și planificată a patrimoniului, atunci nu se poate spune senin că se intră în insolvență și ”GATA, trecem la nivelul următor”.

Dacă la nivelul Consiliului Local nu va exista un punct de vedere clar, cu privire la insolvența Urban, în care să se vorbească și despre activitatea celor din AGA, dacă executivul nu va analiza propria implicare, ca instituție, pe perioade de timp, cu nominalizarea persoanelor care au fost de acord cu acest jaf, atunci chiar că insolvența Urban e ca să se șteargă urmele.

Valentin BĂLĂNESCU

PS: Este interesant de urmărit dacă specialistul în insolvență care va veni are ceva în trecut legat de CMI Urban.