Pregătirea Sărbătorilor de Iarnă

Obiceiurile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă amintesc de organizarea, în vetrele folclorice, a șezătorilor din postul Crăciunului, primenirea caselor pentru sărbători, repetarea colindelor, pregătirea costumelor populare, ritualul sacrificării porcului de Ignat, prepararea mâncărurilor tradiționale, colindatul cetelor de copii, tineri și vârstnici, mersul cu steaua în zilele de Crăciun, petrecerile din noaptea dintre ani, până la urăturile din Ajunul Anului Nou și Sorcova din prima zi a anului ce a sosit.

Practici străvechi de Ignat

Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Chiar dacă, astăzi, conotațiile gastronomice au luat locul celor ceremoniale, Ignatul demonstrează permanența și continuitatea sărbătorilor precreștine în calendarul popular al românilor. Înainte vreme, în noaptea de Crăciun se ardea un butuc, iar tăciunele rămas se păstra de leac peste an.

În majoritatea zonelor țării, întâlnim obiceiul sacrificării porcilor în ziua de 20 decembrie. Etnologii spun că anumite practici preistorice, legate de cultul „Focului” și al „Soarelui”, au supraviețuit trecerii timpului și au preluat numele și data sărbătorii creștine, primind numele „Ignatul Porcilor”. La români, ziua în care s-a împământenit acest străvechi ritual se celebrează pe 20 decembrie și poartă numele de Ignatul Porcilor sau Inătoarea. Se spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste niciun om căruia să-i fie milă de animalul sacrificat, pentru că atunci ritualul își va pierde eficiența, iar carnea nu mai va mai fi bună. În această zi, demonismul ritual atinge cote maxime. Dacă, până la pătrundea mithraismului în Dacia, ceremonialul cerea jertfă umană, ulterior acesta a fost înlocuit cu cel animal, considerat obligatoriu, deoarece, potrivit credințelor populare, „trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat”.

Pregătirea colindelor

Colindatul este vestire a Nașterii lui Hristos, așadar o bună-vestire. Așa cum Apostolii au fost trimiși să vestească venirea Fiului lui Dumnezeu întrupat și apoi înviat în lume, așa sunt meniți și colindătorii să facă acest lucru, în fiecare an, în satul lor. Colindătorii sunt purtători de Dumnezeu, în sensul cel mai propriu al cuvântului, pentru că Dumnezeu este cu ei, în mijlocul lor, colindă împreună cu ei. Așa erau priviți în vremuri demult apuse și așa erau primiți. Oamenii de altădată credeau că Dumnezeu a lăsat colindele ca să-i scape de păcate, prin pomenirea în fiecare an a numelui celui sfânt al Domnului.

De pe la Sfântul Nicolae, uneori și mai devreme, colindătorii începeau repetițiile. Ei se organizau pe cete: copiii pe categorii de vârstă, dar și feciorii de însurat. Aceștia din urmă mergeau să colinde ”cu muzică” pe la fete. Câteodată intrau în ceată și cei proaspăt însurați.

Feciorii colindau după copii. Fetele plecau singure și feciorii singuri, urmând să se întâlnească în sat sau să aranjeze o casă unde să se întâlnească.

Obiceiuri și tradiții de Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos

Nașterea Domnului este anunțată la noi în țară prin colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineața de Ajun, sunt copiii și tinerii. Aceștia sunt primiți de creștini cu mere, nuci, covrigi și cu turte numite ”Scutecelele lui Hristos”.

Se spune că, pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an, la Crăciun, numele cel sfânt al Domnului să ajungă la urechile oamenilor. Oamenii, auzind numele lui Hristos, ar scăpa mai ușor de tentațiile de a face lucruri rele. Potrivit tradiției, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieși diavolii și lumea va încăpea pe mâna lor.

În preziua de Ajun, după miezul nopții, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morților, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa și să guste din fiecare fel de mâncare.

Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopții și până la ziuă, în unele zone, copiii obișnuiau să meargă cu colinda, cu Moș Ajunul. Ei strigau pe la ferestre „Bună dimineața la Moș Ajun, ne dați ori nu de dați” și primeau covrigi, mere, nuci sau colindețe.

Mâncarea primită de copii în această noapte se dădea vacilor, spre a făta viței mulți – cât de mulți sunt și pițărăii. De la acest nume, această datină a umblatului se numește ”în pițărai”, iar ajunul Crăciunului mai poartă și numele de ”ziua de pițărăi”.

Colindatul și descolindatul

Colinda este o urare cântată vocal, cu caracter festiv, augural, de prevedere a viitorului și asigurare a norocului, de comunicare și împăcare cu sufletele morților, de invocare a nașterii luminii și, odată cu venirea creștinismului, a sărbătorii Nașterii Mântuitorului. Se colindă noaptea, timp considerat magic, iar locurile consacrate sunt îndeosebi cele de trecere: pragul casei, fereastra, poarta. În desfășurarea acestui obicei străvechi, se mai întâlnesc încă practici, care ne amintesc de funcția de inițiere a cetelor din vechime, rituri agrare, forme de incantație, de provocare a primăverii, de invocare a zorilor, a victoriei luminii solare asupra întunericului.

Descolindatul implică gesturi ritualice violente, precum smulsul porții, mânjitul ușilor cu păcură, stricatul acoperișului, alungarea vitelor și păsărilor din curte și este însoțit de formule incantatorii aducătoare de rele, un contraritual păgubos, revers malefic al colindatului. Uneori, versurile sunt comice:

„Câte cuie sunt pe casă/ Atâția păduchi în casă/ Și-atâția șoareci pe masă!”

O altă formă de descolindat poate fi considerată și restituirea darurilor gazdei zgârcite, situație extrem de rușinoasă, în care colindătorii nemulțumiți aruncă darurile, spunând: „Să vă fie pomana dracului”, apoi întăresc greutatea celor zise cu un „Amin!”, rostit tot în cor.

Îndrumar creștin la vremuri anevoioase – Războiul nevăzut

„Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă” (Luca,12:4).

Dispozitivele de manipulare în masă sau armele psihotronice acționează prin transmiterea unor mesaje subliminale asupra unor grupuri de populație. Acest lucru se realizează, în general, prin intermediul undelor electromagnetice, de diverse frecvențe, care interferează, bruiază undele electromagnetice ale creierului. Undele electromagnetice ale creierului pot fi puse în evidență prin electroencefalografie (EEG).

Scopul utilizării acestor arme este controlul mental, inducerea de stări psihice, sentimente, etc. și pot transforma un om cu voință, cu rațiune, într-o persoană vegetativă.

Undele electromagnetice produse de creierul unui om credincios sunt mai greu de bruiat de aceste aparate, direct proporțional cu credința manifestă a acelui om.

Președintele rus Vladimir Putin și-a dat aprobarea pentru dezvoltarea unor arme psihotronice performante, care atacă sistemul nervos, create de oamenii de știință ruși, scrie Daily Mail. State precum SUA, China, Franța posedă și utilizează acest tip de arme. ”Dezvoltarea armamentului bazat pe principii psihice – arme cu energie directă, armament geofizic, arme genetice, arme psihotronice și așa mai departe – este un program care face parte dintr-un plan mai extins privind viitoarele armamente ale Rusiei, ce va fi finalizat până în 2020”, a declarat ministrul rus al Apărării, Anatoli Serdiukov.