Tradiții de Ajun de-acum și de altădată

Urare

Anul 2016 să ne găsească mai înțelepți, mai bucuroși, mai plini de speranță, mai puternici, mai curajoși în a ne realiza visele și dorințele!

La mulți ani!

Aho, aho…

Se apropie Crăciunul și e important să știm ce e cu el, de unde vine și de când se prăznuiește. Să aflăm de ce, dincolo de cântecele de stea ce vestesc Nașterea Mântuitorului, prin satele noastre se aud colinde cu texte stranii despre leu, despre dulf, despre cerb, cântate războinic de bărbați grupați în cete, unii cu chipul acoperit de măști, alții purtând o recuzită de obiecte simbolice, ale căror semnificații s-au pierdut odată cu trecerea anilor.

Tradiții în ziua Ajunului – de acum…

Preotul satului pornea în dimineața Ajunului de Crăciun cu Icoana Nașterii Domnului în mâna pentru a vesti Nașterea Domnului la fiecare casă. Gospodarii îl primeau în casă și îl cinsteau cu mâncare de post. Pentru fiecare om al satului, sosirea preotului vestea sosirea Crăciunului. Colindul copiilor este o alta tradiție de Crăciun. Aceștia intrau din casă în casă si cântau “Bună dimineața la Moș Ajun, că-i mai bun a lui Crăciun”. Drept răsplată pentru colind, primeau câte un colăcel, pe care îl luau pe un ciocan, care era o botă, ce avea prinsa în plan vertical o altă botă. În alte zone copii mergeau cu trăistuțe în care adunau colaci, fructe.

În unele zone copiii duceau cu ei un băț de brad, din care, cu cuțitul făceau niște așchii, răsucituri și intrau cu ele în casă. Fiecare gospodină rupea câte o bucățică pentru a avea un an mai bogat în ceea ce privește semănaturile. Alte obiceiuri de Crăciun erau colindatul cu steaua, viflaimul (bisericuța), colindul cu irozii și cei trei crai, fiecare fiind costumați în Irod și în crai.

Se spune din bătrâni, că cei care nu primesc urătorii sau colindătorii nu vor avea un an bun.

… și de altădată

Primele documente despre sărbătoarea Nașterii Domnului le găsim din secolul al III-lea d. H., în „Istoria bisericească” a lui Nichifor Calist, care a consemnat o tradiție, potrivit căreia numeroși creștini au ars de vii într-o biserică din Nicomidia, în care se adunaseră pentru a cinsti Nașterea Domnului. Acest eveniment a avut loc în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, inițiate de împărații Dioclețian și Maximian.

În ceea ce privește modul sărbătoririi, ziua Nașterii Domnului, fiind privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine, era prăznuita cu mare solemnitate. În ziua precedentă se ajuna (obicei existent încă din sec. IV d. H.), se făcea slujbă în cadrul căreia se botezau catehumenii, ca și la Paști și la Rusalii, și se citeau Ceasurile mari sau împărătești. Erau denumite „împărătești” deoarece în Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi, domnitorii cu toată curtea lor.

Tot în ajun, slujitorii Bisericii (preoții și cântăreții) umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit și postul Crăciunului, ca mijloc de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii.

Ziua sărbătorii însăși era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele și jocurile de teatru și cele din palestre și circuri. Era interzisă, de asemenea, plecarea genunchilor, atât în ziua Nașterii cât și în tot timpul până în ajunul Bobotezei, regulă pe care, în virtutea tradiției, o păstrează până astăzi cărțile noastre de slujbă.

Tradiții pentru spor și sănătate de ziua Sf. Arhidiacon Ștefan

În a treia zi de Crăciun, credincioșii creștini ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice în anul 33 d. H.

Sfântul Ștefan, primul creștin care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană” și face referire la faptul că Sfântul Ștefan a deschis drumul unui nesfârșit șir de martiri creștini. În pragul morții, el a avut viziunea că cerurile s-au deschis, iar Hristos, Fiul Omului, ședea la dreapta lui Dumnezeu. Strivit de pietre, Arhidiaconul Ștefan a îngenuncheat, și cu brațele întinse sub formă de cruce, s-a rugat lui Dumnezeu să-l primească în împărația lui.

În țara noastră aproximativ 277000 de creștini, bărbați și femei, poartă cu bucurie numele de Ștefan și se roagă cu evlavie la icoana patronului lor spiritual.

O veche tradiție, împlinită în ziua praznicului, se referă la icoana care-l înfățișază pe mucenicul martir: creștinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ștefan, sfințită în această zi.

Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart și persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ștefan.

În unele zone se prepară Pâinicile lui Ștefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan, se sfințesc la biserică în ziua praznicului și se împart copiilor săraci. De asemenea, de Sfântul Ștefan, se prepară și se împart mucenici cu miere și nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

Pentru sporul casei și pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ștefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane și în locuri izolate, care ne pun viața în primejdie.

Urare

Ziarul Mesagerul urează tuturor celor care își serbează onomastica de Sf. Ap. și Întâiul Mucenic Ștefan multă sănătate, Lumină, Iubire, Iertare, Curaj în realizarea idealurilor și a visurilor benefice!