Marin Barbu: ”Fotbalul nu mai e respectat ca pe timpul lui Ceaușescu”

Marin Barbu, tehnicianul de care se leagă perioade frumoase din istoria clubului de fotbal Ceahlăul, a antrenat, în cariera sa, printre altele, și Foresta Suceava, Petrolul, UTA și Astra. Este legat sufletește de Ceahlăul, echipă pe care salvat-o în mai multe rânduri de la retrogradare și le reamintește actualilor conducători ai FC Ceahlăul valorile care au guvernat această echipă: muncă, disciplină, respect și onoare. Actualmente antrenor principal la Juventus București, Marin Barbu nu s-a sfiit să facă o comparație a fotbalului românesc actual cu cel din vremea lui Nicolae Ceaușescu.

– Haideți să plecăm de la un moment savuros din cariera dumneavoastră. De la porecla ”Magiun”.

Porecla de ”Magiun” mi-a fost pusă când eram la Centrul ”23 August”, care nu mai există în România. Porecla mi-a pus-o Gheorghe Stănculescu, văzând, la primele antrenamente, că mi se lipește mingea de picior ca magiunul. Am început ca fotbalist, în 1968, la Steaua. Am mers la Spartak, în Divizia D, am luat-o de jos. Am mers la Sibiu și apoi la Sfântu Gheorghe, unde m-a văzut Jean Padureanu, în Divizia B, la un meci cu Bistrița. Jean Pădureanu m-a recomandat, la rândul lui, domnului Ion Alecsandrescu. Astfel, am ajuns la Steaua și am jucat cu Vasile Iordache, Duckadam, Anghelinei, Sameș, Florin Marin, Iordănescu, Majearu, Tudorel Stoica. Era o plăcere să fii coechipier cu Iordănescu. M-am înțeles foarte bine în teren cu el. În atac, eram eu, Câmpeanu II și Majearu.

– Cum era tratat un jucător nou, transferat la Steaua?

Când venea un jucător nou la Steaua, primii care îl luau în primire erau magazionerul și cizmarul. Pătrașcu îl chema pe magazioner. Te urmărea la unul-două antrenamente, ca să vadă ce echipament să-ți dea. La început nu mi-au dat un echipament foarte bun, dar, după ce au vazut că mai știu cu mingea și după ce le-am dat o palincă, mi-au dat o marcă bună: Adidas. Cu una-două luni înainte să vin la Steaua, îi vedeam pe jucători la televizor, în echipa națională. Când intrai în vestiar, salutai, vorbeai cu ”nea Puiu”, ”nea Vasile”, cu cei mai în vârstă, dar Iordănescu, de exemplu, se comporta exemplar cu cei mai tineri. Iar pe jucătorii mai în vârstă îi găseai mai greu pe la restaurante. Vasile Iordache avea gradul de maior în armată, Iordănescu – locotenent colonel, iar Tudorel Stoica era căpitan.

– Cam câți bani câștigați în acele vremuri?

Față de omul de rând, luam foarte mulți bani. Eram ofițeri și subofițeri, aveam salarii bune. La Steaua, erau numai bani ”albi”. Orice primă era trecută pe statul de plată, la armată. La Brașov, l-am avut președinte și pe Mitică Dragomir și am învățat de la el de toate. Am fost prin Egipt, Dubai, Abu Dhabi, mai vindeam un casetofon, un video, niște blugi… Fotbaliștii făceau bani frumoși din ”comerțul” ăsta. Fiecare recunoaște că asta a făcut.

– Ce antrenor v-a dat cele mai bune lecții de viață în vremea comunismului?

Cu Steaua, am fost de două ori în insula Creta. Am fost înainte să îl ia OFI Creta pe Iordănescu și după ce l-a luat. Când am fost cu Brașovul în Emirate, un coleg a luat 1.000 de stilouri chinezești. În 48 de ore, le-a dat pe toate. Atunci, toată lumea era obligată să aibă stilou la școală. Poate mulți dintre noi ar trebui să învățăm de la Hala (Halagian – n.red.). Hala te învăța să faci bani. La Scornicești, am jucat cu Prepeliță, Minea, Nițu, Anghel, Bumbescu. La Scornicești era foarte bine. Eram cazați toți într-o scară de bloc.

– Dacă ar fi să faceți o comparație între fotbalul din ziua de azi și cel practicat pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ce ne-ați spune?

Antrenorii tineri pot reuși astăzi, dar poți să fii tu și un antrenor cu experiență și cu putere de muncă, dacă nu te ajută și alți factori e greu să reușești. Mai bine să începi cu o promovare de jos, decât să începi cu o retrogradare de sus. În primii mei de ani de carieră, am avut numai promovări. La ce vremuri sunt acum, dacă aș fi fotbalist și m-aș lăsa, nu m-aș mai face antrenor niciodată. Multor tineri nici nu le mai place fotbalul, vin la antrenamente de parcă ar fi o corvoadă. Fotbalul nu mai e respectat ca pe timpul lui Ceaușescu.

– Și, totuși, sunt mulți aspiranți la un post de antrenor, față de numărul mic de echipe din România, nu credeți?

Am fost la cursul pentru reînnoirea licenței și am văzut sala plină. Am vorbit și cu antrenorașii care vor să se facă antrenori și i-am întrebat de ce vor asta, când mai sunt câteva echipe la noi în țară. Sunt 14 echipe în Divizia A, două-trei au antrenori străini, mai sunt câteva la Divizia B și cu asta gata, s-a terminat. Având în vedere că cei care am făcut licența Pro, am investit niște bani – te costă în jur de 20.000 de euro, dacă ești și din provincie -, cred că domnul Apolzan s-a gândit bine când a impus licența Pro și la Divizia B. Acești oameni, însă, trebuie să-și recupereze investiția.

– S-a tot vorbit de ajutorul care trebuie dat sportului sau de relansarea fotbalului românesc. Ce ar trebui făcut, concret?

Dacă FRF nu se ocupă mai bine, cred că nu vom mai avea fotbaliști români. Trebuie discutat cu oamenii care conduc această țară, pentru ca ei să ajute fotbalul mic. La fel ca antrenorii, și fotbaliștii trebuie s-o ia de jos. Dupa ce termini junioratul, trebuie să o iei de la Divizia C, să ajungi la B și apoi la A. Nu sunt toți Hagi să joace în Divizia A după ce termină junioratul! Mai sunt câțiva fotbaliști acum, dar, dacă nu faci rapid pasul la Divizia A, va fi greu. Eu am zis-o: s-ar putea să ajungem să mergem cu gamela la serviciu, în condițiile actuale din țara noastră.

– Perioada în care ați antrenat-o pe Ceahlăul cum ați caracteriza-o?

Am avut perioade bune cu Gheorghe Ștefan la Piatra Neamț, dar și perioade mai puțin plăcute. Mă dădea afară când mi-era lumea mai dragă. Dar am mâncat o pâine albă la Piatra Neamț. Plătea la timp, cât am stat acolo. Dacă întârzia o zi cu banii la fotbaliști, venea și își cerea scuze. Cu Ștefan, când vorbeai ceva față în față, pentru el era contract. Când era să te dea afară, venea și te întreba ce are să-ți dea, dădeai noroc și plecai. Când îi mergea rău, te suna și te întreba dacă nu poți trece pe la el. Am cinci promovări la activ. Am două cu Ceahlăul Piatra Neamț, cu echipa din Săcele am două, iar cu Sfântu Gheorghe una.

– Trăim vremuri tulburi, în care conducătorii cluburilor uneori tratează angajații ca pe niște sclavi. Dumneavoastră cum v-ați înțeles cu patronii?

Dintre toți conducătorii cu care am lucrat, n-o sa găsiți pe nimeni care să spună că nu s-a înțeles cu mine. Am știut și să zic ca ei și să fac ca mine. Mai discutam cu Ștefan despre fotbal, la unele lucruri gândeam la fel… Știam cum să-i iau și cum să-i gâdil. Unii antrenori sunt făcuți mai din sapă și spun că la ei nu se bagă nimeni. Se mai bagă Abramovich la Mourinho, dar… Eu am mai fost demis și după rezultate bune la Ceahlăul. Asta denotă că nu am avut și eu un ”tătic” mai sus, care să mă protejeze.

– Vă surprinde că Dunărea Călărași este candidată la promovare în Liga I, iar Ceahlăul este candidată la retrogradare în Liga a III-a?

Pentru mine, nu e nicio surpriză Dunărea Călărași. Au condiții bune. Au o echipă foarte bună de handbal și acum și-au făcut și o echipă foarte bună de fotbal. La Juventus București se întâmplă lucruri bune, nu sunt probleme financiare, condițiile sunt peste nivelul Diviziei B, domnul Ciuclea nu are niciun fel de datorie față de jucători, salariile sunt plătite la zi și ar fi păcat să nu promovăm. La Ceahlăul, mă doare sufletul ce se întâmplă! Mai țin legătura cu oameni cu care am lucrat la Piatra Neamț… Până nu se va găsi cineva să reinstaureze seriozitatea și respectul față de fotbaliști, nu cred că se vor rezolva problemele. Apoi, nu este cineva capabil să exploateze potențialul jucătorilor tineri care provin de la Centrul de juniori. Toți se gândesc la profit imediat și vând fotbaliști tineri în stânga și în dreapta, fără să se gândească la consecințe. Fotbaliștii sunt cei cu care promovezi sau retrogradezi, ei sunt actorii principali în fotbal, iar dacă nu știi cum să îi motivezi sau să îi ții aproape de tine, mai bine te lași de fotbal. Sunt atâtea meserii pe lumea asta…

În cariera de fotbalist, Marin Barbu a marcat 44 de goluri, în 32 de meciuri jucate pentru Steaua (între anii 1981-1983), Viitorul Scornicești (transformată în FC Olt, între anii 1983-1984) și FC Brașov (între anii 1984-1991).
A antrenat echipa Ceahlăul între anii:

– 2001-2002 și 2012 în Liga I, când a salvat-o de la retrogradare;

2005-2006, la finalul sezonului promovând în prima ligă;
în turul campionatului 2010-2011, promovarea fiind concretizată atunci de antrenorul Costel Enache, pe care l-a avut elev în primul mandat.

Cea mai spectaculoasă răsturnare de scor din cariera de antrenor: Dinamo – Foresta Suceava: 4-5, după 4-0 la pauză pentru Dinamo. „Magiun” era antrenorul Forestei Suceava.

Mihai STOIAN