Medicul chirurg, scriitorul, traducătorul și, nu în ultimul rând, editorul Virgil Răzesu a împlinit de curând 84 de ani. A fost sărbătorit cu mare drag de o mulțime de prieteni, ocazie cu care a lansat și o nouă carte, ”Trandafirul albastru”, reprezentând a douăzeci și una apariție editorială a sa. Iubește nespus de mult oamenii, viața și spune că scrisul este o modalitate de defulare întrucât traiul a devenit din ce în ce mai greu.

– Din toată inima, cu tot dragul, ”La Mulți Ani!”! ”Unii oamenii”, spunea Martin Buxbaum, ”indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimile lor”. Printre ei, vă aflați și dvs., domnule doctor.

Sigur, frumusețea interioară rămâne. Eu iubesc foarte mult oamenii. De fapt, tot timpul m-am dedicat lor, cu toată ființa mea.

– S-a afirmat că sensul senectuții nu este performanța, ci maturitatea. Dvs. contraziceți o parte din această zicere. Sunteți extrem de performant, chiar prolific, scrieți, traduceți, participați la evenimente culturale, vă implicați în organizarea reuniunii pe Moldova a chirurgilor ”Iacomi-Răzeșu”…

N-am simțit niciodată o lipsă de activitate după retragerea de la spital. Foarte multe dintre cunoștințele mele chiar au suferit din acest motiv. Se întreabau mereu: ”Ce fac de acum înainte?”, ”Care-i rostul meu pe pământ?” . Eu nu am avut deloc senzația asta și nici nu am mai fost vreodată în secție de când m-am pensionat.

– A existat ceva care v-a intrigat în meseria de medic chirurg?

M-au intrigat în primul rând insuccesele. Au fost singurele care m-au pus pe gânduri. Dar, din punctul acesta de vedere, nu am stat degeaba, n-am stat pasiv, pe cât a fost posibil m-am înscris și eu în progresul general al medicinii. Cine spune că nu s-a făcut nimic în medicină, greșește profund. S-au făcut foarte multe, dar tot atât de multe mai sunt de făcut.

– Care este sau care a fost cea mai luminoasă persoană din viața dvs.?

O spun dintr-o suflare, dintr-o respirație: soția mea. A fost o femeie cu totul și cu totul deosebită, o ființă foarte sensibilă pe care am adorat-o. Viața a pus-o în situații destul de neplăcute, a fost fiică de chiabur, multe lucruri au dat-o peste cap și nu merita așa ceva. Băiatul nostru, Vlăduț, spunea adesea: ”Mamă, te-ai născut prea târziu, trebuia să te naști în urmă cu două secole, când erau turnirurile medievale cu luptele dintre cavaleri și balurile cu menuete și valsuri”. Și avea foarte mare dreptate.

– Ce mai face scriitorul Virgil Răzeșu?

Scriitorul a lansat un nou volum. Este a douăzeci și una carte. Se intitulează ”Trandafirul albastru” și se referă, în general, la această boală cumplită, care este Alzheimerul, de care a suferit soția mea și suferă acum și fratele meu. Ei sunt, de fapt, personajele principale ale cărții. O rază albastră nu există în natură, fiindcă pigmentul albastru nu este acceptat de trandafir și de alte plante. De circa 10 ani, în ingineria genetică a început să apară și trandafirul albastru. Așa cum culoarea roșie este simbolul dragostei, albastrul este simbolul măreției și armoniei.

– Știu că lecturați foarte mult, traduceți…

Încă nu m-am mai apucat de tradus, dar am în plan o transpunere a unui nou text. Am terminat anul trecut ”Faraonul” și m-am grăbit să dau publicității ultima carte, ”Trandafirul albastru”.

– Considerați că scrisul vindecă anomaliile vieții, uneori?

Nu, nu. Scrisul este o modalitate de defulare, pentru că viața este din ce în ce mai grea. M-a întrebat Emilia Țuțuianu-Dospinescu, de la Roman, o foarte bună editoare, care sunt subiectele mele preferate. I-am răspuns că viața. Orice scriere nu face altceva decât să descrie viața, în miliardele ei de ipostaze.

– Este foarte des utilizată sintagma ”stil de viață sănătos”. Ce ține, în opinia dvs., bolile la distanță?

Omul este o ființă omnivoră. Toate canoanele astea: ”Nu mâncați varză!”, ”Nu beți lapte!” etc, sunt absolut caraghioase. Omul trebuie să mănânce de toate și cât mai variat. Tot ce este declarat aliment trebuie mâncat. Dacă exagerezi și mănânci o lună numai smântână sau numai slănină, atunci, sigur, este un abuz. Omul, în general, în alimentație, ca și în viață, trebuie să facă și ”bune și rele”.

Un chestionar altfel

– Dostoievski sau Tolstoi?

Nu-i pot departaja. Ambii sunt absolut geniali și au făcut parte din lecturile mele de adolescentță și tinerețe și nu-i pot separa.

– Toamna sau primăvara?

Primăvara. Eu sunt un optimist prin excelență. Însă toate anoptimpurile au farmecul lor.

– Fotbal sau tenis?

Tenisul, pentru că fotbalul este mai mult un joc de gloată. Acolo izbucnesc cele mai nefirești patimi omenești.

– Sigmund Freud sau Arthur Schopenhauer?

Pe Freud nu-l accept absolut deloc. Mai degrabă Schopenhauer.

– Film sau teatru?

Teatru, pentru că-l trăiești altfel. Filmul poți să-l vizionezi mai detașat.

– Marea sau muntele?

Muntele, fără doar și poate. Este mult mai variat decât marea, infinit mai mult.

– Eminescu sau Alecsandri?

Eminescu, fără îndoială. Dar asta nu înseamnă că nu-l iubesc foarte tare și pe Alecsandri.

Mesaje la aniversare

”De familia Răzeșu mă leagă o strânsă prietenie. Cu soția domnului doctor am lucrat ani de zile la Săvinești. Îi doresc distinsului medic mulți ani și buni, cu sănătate și bucurii. Să dea Dumnezeu să-l mănânce norocul în anii care vin! Aceeași urare și pentru urmașii săi, care sunt în Canada” – ing.Valeriu Momanu, fost director general al Centralei de Fire și Fibre Sintetice Săvinești, ex-ministru adjunct al Ministerului Industriei Chimice.
”Doctorul Răzeșu este și va rămâne o legendă în conștiința celor din județ și din țară, prin temeinicia lucrurilor făcute. După cum vedeți, este plin de viață, gândește tinerește, are un tonus excelent și un suflet mereu tânăr. Îi dorim să creeze cât mai mult în continuare și să ne bucure cu scrierile sale” – dr. Iosif Koszeghi, șef secție chirurgie SJU Neamț, președintele Colegiului Medicilor Neamț.
”Pe doctorul Virgil Răzeșu l-am cunoscut venind în acest spital, în urmă cu 36 de ani. L-am văzut operând, l-am văzut discutând cu bolnavii, l-am văzut adaptându-se la absolut toate noile tehnici chirugicale care s-au implementat în Spitalul Județean, l-am cunoscut ca om de referință în organizarea tuturor manifestărilor chirurgicale. Un coleg drag, pentru care activitatea de spital a însemnat poate mai mult decât viața de familie. La mulți ani frumoși și buni!” – dr. Georgeta Vintea, șefa secției obstetrică-ginecologie SJU Piatra Neamț.
”Cred că ar trebui să intre în conștiința civică a întregului nostru județ personalitatea doctorului, care se manifestă la această vârstă nu numai ca un fost medic de mare, mare valoare, ci și ca nou creator de valori, scriitor, editor, om al cetății, cu alte cuvinte OM, cu majuscule. Cred că cel mai cinstit este un «LA MULȚI ANI, OMULE VIRGIL RĂZEȘU!». Mai mult, Virgil Răzeșu este un scriitor nu numai talentat, ci și prolific. Își realizează cărțile așa cum crede, le oferă publicului cu dragoste și cred că singurul lucru pe care-l putem face este să le citim cu dragoste și să-i împărtășim dragostea noastră acestui autor talentat, devotat nouă, semenilor lui” – profesorul Gheorghe Bunghez.

Ana MOISE

Foto: Ioan Clopoțel