Politically incorrect (Nerecomandat pudibonzilor)

Am ajuns să trăim după conceptul stupid, importat de peste ocean, al corectitudinii politice – politically correct.

Așa că nu mai pot să mă uit, cu jind și admirație, la un fund de femeie. Trebuie să întorc ochii și să admir – aprobator, calin și calm, mai ales – cum se pupă cu patos doi bărbați, care n-au reușit în viața lor să înțeleagă plăcerea de a săruta o femeie. Sau pe două dame care se ling languros, după ce au rămas dezamăgite de progresele științifice pe bază de baterii de la sex-shop-uri.

Nu mai am voie să-i spun unui lăutar, admirativ, ”Brava, țigane!”, că sar apărătorii rromanes pe mine, cum că ce am cu nația lor, de oameni bine intenționați și bine educați, de la Mădălin la Păun, cu tot neamul lor. În schimb, trebuie să înghit – și-mi și place când e vorba de lucruri autentice, da’ să nu mă forțeze nimeni – tot felul de ziceri despre caracterul ancestral și original al culturii tigănești-rromanes. În schimb, nu am voie să mă revolt când văd că, în felul de-a trăi al unei mari părți a respectivei nații – indiferent că sunt din România, Ungaria sau de aiurea – furtul și mizeria reprezintă un mod de viață. Și că sunt agresat, eu și restul lumii, de găști de rromi cerșetori, pentru care tot eu sunt vinovat, că nu i-am educat, nu i-am școlit și nu i-am luat în casă, să-i spăl și să-i invit să aleagă ce vor, nu din bibliotecă, că-i jignesc, ci din caseta cu valori, ca amintire.

Și, pentru că sentimentul de vinovăție mi se întărește zilnic, prin mesaje politically correct, trebuie să le asigur locuri la școală, de care, de multe ori, își bat joc; când nu, bravo lor, că așa și trebuie să facă, da’ de ce trebuie să-mi discriminez propriul copil, care mă întreabă ”tată, de ce nu ne-am născut și noi rromi?” Ce poți să-i răspunzi? Că tu ai prins țigani pe vremea ta și că erau parcă mai respectuoși și mai cu dragoste de muncă?

Cum încă mă simt vinovat, aprope că îmi vine să mă apuc să scriu un program european pentru integrarea rromilor. Alte programe europene se câștigă mult mai greu, pentru că, la nivel european, corectitudinea politică spune că țiganul nu devine rrom decât când trece granița românească, iar din acel moment el a devenit cetățean european, care are dreptul… de a fi primit înapoi în țara sa și de a fi educat și integrat acolo. Nu în Germania, Franța, Belgia sau aiurea, că acolo le cam pute și își protejează lebedele. La noi, lebedele pot constitui o cină suculentă și cu mirosul nu este o problemă. Nici furturile, nici crimele, nici cerșetoria, nici bandele de mici infractori, care, vrem,nu vrem, chiar dacă nu este politically correct, sunt, de cele mai multe ori, apanajul țiganilor. Că eu cu rromii n-am nimic, ei deja au trecut la alt level de civilizație. Dacă-ți dă un rrom o rangă-n cap, se cheamă că te-ai uitat câș la el și e vina ta. Poți plăti și despăgubiri că i-ai tocit ranga.

Cel mai mult mă simt român și îmi place corectitudinea politică atunci când aflu că Părintele Iustin – care ne-a învățat să iertăm pe toată lumea, că și Hristos i-a iertat pe evrei – nu a fost un bun european, că nu a fost orientat politically correct și că niște miei blânzi de pe la nu-știu-care-institut, cu nume străin, dar care trăiește pe bani românești, îmi transmit, mie și tuturor celor care-l iubim, că sfântul nostru a fost un ticălos. Și că nu merită să fie cetățean de onoare al orașului de unde Ion Antonescu a dat ordin de trecere a Prutului. Antonescu, mareșalul, care a fost omorât a doua oară la Piatra Neamț, după ce niște amărâți de consilieri, care aveau desuurile pline de rahat din cauza fricii, i-au retras titlul de cetățean de onoare, pentru că o lege bazată pe corectitudine politică a decretat că omul care a murit pentru România nu merită omagiat pentru tot ceea ce a făcut bun pentru țară. Pentru că l-au omorât o dată comuniștii și a doua oară slugoii înfricoșați de corectitudinea politică internațională. În schimb, este foarte corect politic, ba chiar ai numai avantaje, să studiezi un curs despre holocaustul românesc, ca să-ți întărești sentimentul de vinovăție generală și să poți înghiți în liniște retocedări nerușinate în care criteriul etnic devine definitoriu.

În fine, în câtiva ani, gândesc eu optimist, nu ne vom mai putea face semnul crucii în public, că o să-i jignim pe săracii imigranți care vor merge cu Alah pe buze, pe străzile mele, jignind tradițiile mele, femeile mele. Iar eu voi fi nevoit să rabd, în numele corectitudinii politice.

Așa că haideți să bem un rom mic, să ascultăm o manea și să citim ce neam de criminali și hoți sunt românii, care au trăit înconjurați numai de oameni buni, țigani, unguri, ruși, bulgari și de alte naționalități, de la care n-am reușit să luăm nimic bun. Am zis!

Valentin BĂLĂNESCU