Analiză alegeri locale: Primăria Piatra Neamț sau mărul otrăvit al alegerilor din Neamț

Indiscutabil, partea vizibilă a alegerilor locale în Neamț a fost acontată de municipiul Piatra Neamț. La Roman, cărțile erau făcute, la Târgu Neamț, Roznov și Bicaz, la fel, competiția pentru comune s-a dus în plan local, iar alegerile pentru Consiliul Județean parcă nici nu ar fi fi fost.

Piatra Neamț a reprezentat adevărata miză a alegerilor, lucru de care liderii partidelor și-au dat seama prea târziu. Un scor la nivelul celui de la Roman ar fi putut face liberali fericiți. Un scor mai bun al celor de la ALDE ar fi schimbat fața Consiliului Local. În mod clar, nimeni nu a crezut că PMP-ul lui Traian Băsescu va obține 10% din voturile pietrenilor și va reprezenta cheia acestor alegeri locale și județene.

O analiză a acestor alegeri trebuie să pornească de la o realitate neplăcută. Numărul de oameni care au votat a fost cu mai bine de 10.000 de oameni mai mic față de precedentele alegeri, iar cele puțin peste 11.000 de voturi obținute acum de câștigător, raportat la numărul total de alegători, duc spre concluzia, firească și nefericită, că Piatra Neamț are un primar care ales de vreo 12 alegători dintr-o sută! Reprezentativitatea în acest caz este o glumă sinistră și poate fi suspectată doar într-un simulacru de democrație românească.

* Rezultate alegeri Piatra Neamț
Dragoș Chitic (PNL) – 11.541 voturi
Liviu Harbuz (PSD-UNPR) – 8.752 voturi
Vasile Cătălin Drăgușanu (ALDE) – 4.817 voturi
Laurențiu Dulamă (PMP) – 2.238 voturi
Andrei Ignat (candidat independent) – 1.764 voturi
Aurelia Simionică ( PSRO) – 1.048 voturi
Ana Monda (M10) – 644 voturi
Constantin-Florin Roca (PRU) – 644 voturi
Traian Cociorbă (candidat independent) – 353 voturi
Cristian Tomuleț (PNȚCD) – 336 voturi
Valerică Frățilă (PNR) – 321 voturi

* Alegerea cinică a PNL: anostul Dragoș Chitic

Aflați într-un continuu proces de reorganizare, cu lupte interne între PDL și ce mai rămăsese din PNL, liberalii au mimat o competiție internă numai ca să poată spune că a fost câștigată de Dragoș Chitic și să poată justifica o alegere, nefericită chiar și în caz de victorie.

Chitic, omul care, în echipa lui Ștefan, a pus umărul la toate, omul care era/ este detestat chiar de oamenii din PNL, a fost alegerea cinică a partidului, pentru că el s-a predat din start și a acceptat orice condiții. Pentru el, partidul a făcut aprope totul: a înființat ziare, site-uri, a angajat consultați, și-a călcat pe inimă și a acceptat negocieri și compromisuri etc., totul din dorința de a-l transforma într-o marfă electorală vandabilă.

Avantajul candidatului Dragoș Chitic a fost că ocupa deja funcția de primar, chiar dacă interimar, iar cu ajutorul primăriei s-a putut face vizibil, cunoscut fiind faptul că alegerile sunt perioada optimă pentru lucrări, inaugurări și apariții panglicare. Altfel, aparițiiile la televizor erau de natură să îi adormeau și pe proprii consultanți, cele în public entuziasmau doar propriile site-uri, iar modul cum a ocolit orice dezbatere electorală reală a fost de-a dreptul jalnic.

Plasat pe locul I, Dragoș Chitic a primit în 2016 mai puține voturi decât Cătălin Drăgușanu în 2012, când s-a clasat al II-lea. Iar dacă scădem din ele voturile angajaților primăriei, ale activului de partid, ale oamenilor din societățile primăriei și ale celor legați de contracte cu primăria, voturile personale rămân destul de puține.

Grija PNL-iștilor a fost să-l facă să vorbească puțin spre deloc, să se exprime prin comunicate și să-i ascundă activitatea de dinainte, din primărie și ADI Urbtrans. Și, în egală măsură, să încurajeze candidatura Aureliei Simionică, indiferent de unde, numai să ia voturi de la PSD, întrucât cu aceasta a existat o colaborare de pe vremea când aveau birouri apropiate și secrete administrative comune.

Victoria lui Chitic este una amară pentru PNL-iști, pentru că nu i-a ajutat aproape deloc la Consiliul Județean. Singura consolare rămâne de palmares și faptul că vor avea un candidat captiv, legat prin înțelegeri postelectorale dure și foarte clare. Tototdată, le-a arătat clar unde se plasează partidul – cu multe voturi sub candidat -, semn că echipa propusă nu a convins nici măcar la nivelul lui Chitic.

* PSD și candidatul fără sprijin de partid

Liviu Harbuz a pornit, din start, cu un mare handicap. Organizația PSD din Piatra Neamț, obișnuită să tot piardă alegeri și să aștepte ciclurile electorale pentru a putea beneficia de banii primiți pentru prestația din birourile electorale (unii dintre ei la negru, ca bonus), nu a înțeles că, pentru a câștiga alegeri, trebuie să se și bată cu contracandidații. Când a apărut un candidat dispus să se bată, PSD-iștii de Piatra au făcut pasul înapoi, începând chiar cu cea era președintele organizației, aceeași Aurelia Simionică, doamnă care s-a văzut multă vreme candidat de drept și care nu-și punea neapărat problema de a câștiga, deoarece a coabitat foarte bine cu PDL-PNL în primărie. Și, câtă vreme ar fi fost disponibil pentru sine un post de viceprimar, rezultatul final conta prea puțin.

Șicanele împotriva candidatului PSD desemnat și validat au început din momentul prezentării listei de consilieri, unde nu se mai regăseau oamenii de bază ai Aureliei Simionică. Șefii de organizații au fost sfătuiți să tragă frâna de mână, iar Harbuz s-a trezit în postura dificilă de a se organiza și reorganiza rapid.

Al doilea handicap a fost chiar lista de consilieri. Oameni onorabili, dar puțin dispuși să pună osul în întîlniri electorale. Doctorul Alexandru Juncu este un excelent chirurg, dar un execrabil agent electoral. La fel și alții de pe listă.

Apariția Luminiței Vîrlan pe listă nu a accentuat ideea de oameni noi la PSD, decât în măsura celor crescuți de PDL. Puțini dintre consilieri au ieșit pe stradă și la fel de puțini au înțeles un program modern și articulat. Doar 300 de voturi au lipsit pentru ca PSD să obțină un al nouălea consilier la Piatra Neamț, iar asta este, în primul rând, din cauza lipsei unei organizații la Piatra Neamț, cu oameni tineri și dornici de muncă.

Distracția ar fi putut începe dacă Liviu Harbuz s-ar fi hotărât să rămână consilier local, renunțând la funcția de deputat. Ar fi fost un semnal decisiv că vrea să se implice și că dorește să implementeze proiectul său în viitor. Iar dacă, într-o ipotetică majoritate PSD-ALDE-PMP, ar fi ajuns viceprimar, ar fi fost interesant de văzut cum s-ar fi descurcat Dragoș Chitic în calitate de executant al hotărârilor adoptate de un consiliu local ostil și bine condus.

* Cătălin Drăgușanu, speranță pentru mai târziu

ALDE a venit cu Cătălin Drăgușanu candidat și cu mari speranțe, întemeiate pe faptul că s-a luptat cu Gheorghe Ștefan și a fost învins la mustață. Dacă, în 2012, a luat peste 17.000 de voturi pe lista USL, acum a luat puțin sub 5.000, semn că atunci a funcționat isteria USL, nu programul de partid sau numele candidatului. A avut o prestație remarcabilă, este foarte tânăr și hotărât, din păcate nu a avut un partid unit și potent. A greșit mult insistând, ca și alți candidați, pe promovarea on-line, care nu și-a atins obiectivul, indiferent ce merite își arogă oricine.

Rămâne o speranță în politica nemțeană, cu condiția ca, din această înfrângere, să învețe lecția că fiecare campanie are regulile ei. Iar notorietatea, activitatea onestă de parlamentar nu are nimic de-a face cu intenția de vot.

* Laurențiu Dulamă, vedeta alegerilor din Neamț

Șeful de la Partidul Mișcarea Populară, Laurențiu Dulamă – Amedeo – a câștigat 3 locuri în Consiliul Local Piatra Neamț și 2 în cel județean, cu o echipă nouă și cu o campanie fără mari stridențe, ca să nu mai vorbim despre buget. În acest moment, el face diferența în Consiliul Local și poate alege cu cine, cu PNL sau cu PSD. De PMP depinde cine vor fi viceprimarii în perioada următoare și multe alte lucruri.

A obținut probabil cel mai bun rezultat din țară pentru PMP, ca procent, iar asta demonstrează, încă o dată, ”nasul” lui Traian Băsescu, care s-a dovedit din nou un fin cunoscător, în momentul când a mers pe mâna lui Dulamă, nu a Mihaelei Stoica.

* Simionică & Monda – final de drum

Nu sunt multe lucruri de spus despre două doamne care au acceptat să candideze oriunde, oricum, numai să candideze, în speranța că vor reuși să ajungă în Consiliul Local, ca să-și poată negocia viitorul.

* Andrei Ignat – un independent fără șanse

A avut o campanie interesantă, a strâns oameni în jurul lui și a creat un pic de vâlvă. Nu a înțeles că în Piatra Neamț funcționează rețele subterane mai puternice decât masoneria, care nu sunt dispuse să cedeze puterea, dovadă rezultatul alegerilor.

La capitolul ”Și alții”, îi avem pe Constantin-Florin Roca, Valerică Frățilă, Cristian Tomuleț și Traian Cociorbă, despre care nu putem spune decât ce am mai spus: au candidat pentru că, în țara asta, oricine poate să candideze, dacă are vârsta legală și nu are interdicție de la instanță.

Valentin BĂLĂNESCU