Destăinuirile unui milionar: afaceri, fotbal, poker și politică (III) – ”Vreo trei-patru jucători din echipă erau bine blătuiți”

– Cum s-a terminat povestea dvs. la clubul Cetatea?

Vă spuneam de episodul cu țărăniștii. Încet, încet, mi s-a confecționat un dosar și domnii care au anchetat cazul au considerat că trebuie să mă aresteze. Am stat în arest preventiv un an și două luni, fără să fiu judecat definitiv. Dar, la Curtea Supremă de Justiție, am câștigat. Nu s-a pus problema să comit infracțiuni sau să fac evaziuni.

Am fost forțat să mă las de echipa de fotbal Cetatea Târgu Neamț. Nu s-a pus problema de a renunța. Asta se întâmpla în 1998, când, în echipa de liga a doua, jucau deja copii care i-am dus în 1993 și i-am crescut. În 1993, am adus o trupă de vreo 12 copii: Ciubotaru de la Buhuși, Apostol de la Bacău, Ganea de la Bacău – toți trei jucând, mai apoi, în prima ligă -, apoi Iencsi, pe care l-am luat de la Piatra Neamț, de la o echipă de șoferi, unde nici nu mai juca și nici nu avea salariu. Apoi i-am luat pe Raț, Costel Ilie, Cojocaru. Deja era o echipă pe care se puteau lua bani frumoși și puteam recupera o mare parte din investiție. Însă nu am luat niciun leu. Au avut alții grijă să-i vândă.

– V-ați lovit de blaturi în experiența dvs. de patron de echipă de fotbal?

Am suferit o traumă aici, la Târgu Neamț, la un meci cu Foresta Fălticeni, când eram jucător, portar, în condițiile în care ei avea șanse de promovare în prima ligă și au și promovat. Vreo trei-patru jucători din echipa de la Târgu Neamț erau bine blătuiți și nici nu s-a pus problema să vină la mine să-mi propună un blat, știind că refuz. La primul gol la poarta dinspre tabelă, o extremă dreaptă de la Foresta a făcut cam ce-a vrut cu dl. Daniel Petrescu și m-am trezit cu el pe colțul scurt. Ploua și, din mâinile mele, mingea s-a dus undeva la 16 metri, unde nu era niciun jucător de la Cetatea, ci era vârful de la Fălticeni. A luat mingea și m-a lobat. A fost gol. E golul pentru care sunt suspectat că am vândut meciul. Atât de mult m-a afectat chestia asta, încât, după o săptămână, am și renunțat să mai joc. Ca jucător, am activat la Cetatea Târgu Neamț, pe postul de portar, în perioada 1981-1983. De apreciat la echipa din acea vreme era faptul că toți jucătorii erau târgoveți. Era portarul Floș, era Gimi Scutaru, Vasilică Croitoru, Agafiței, Daniel Petrescu, Vălu, Mihai Bârzu, Vali Vrăjitoru, Ghiță Ionașcu. Mi-au fost dragi. Ei aveau gașca lor, mergeau la un șpriț, dar eu nu le aveam cu astea.

* ”Fotbalul românesc este în metastază”

– Cum vedeți situația actuală a clubului Cetatea, care a ajuns în faliment?

Lucrurile sunt ușor de explicat. Chiar dacă a ajuns una din afacerile cele mai de succes, fotbalul rămâne un fenomen. Dacă ne raportăm strict la România, gândiți-vă că o instanță de judecată își permite să dea o hotărâre, care obligă FRF să-i plătească lui Mititelu 250 de milioane de euro. S-a lucrat din 1990 foarte prost, oamenii care au condus fotbalul – Mircea Sandu și Mitică Dragomir – nu au făcut nimic pentru fotbalul românesc. Au profitat de o șansă teribilă – cu această generație, a lui Hagi -, dar ca structură organizatorică, ca organizare juridică, nu s-a făcut nimic în fotbal. Motiv pentru care mulți oameni au suferit din cauza fotbalului, fiind arestați. În momentul când ai un cadru juridic, care spune ce ai voie și ce nu ai voie, te mai gândești la ce pași faci.

Acest cuplu, Sandu-Dragomir, a terminat fotbalul. Vedeți cum arată echipa națională de fotbal. Jalnic! Parcă suntem o echipă de old-boy. În loc să se fi ocupat de copii și juniori, ei au construit baze sportive, unde s-au luat șpăgi jumătate din banii care s-au băgat. Copiii vin în continuare la antrenament cu o eugenie. Antrenorii de juniori și cadeți din afară lucrează pentru dezvoltarea capacității de efort. Dar lucrează! Nu le dau o minge copiilor, iar, pe 25 ale lunii, se duc să-și ia salariul. Pe antrenorii noștri de copii nimeni nu-i întreabă: ”Cumetre, dă-mi un jucător de la Clubul Sportiv Școlar Târgu Neamț, să-l bag la echipa mare!” Sunt 37 de ani de activitate la CSS Târgu Neamț și, în acești ani, o secție de fotbal are 4 antrenori, care, 37 de ani, au primit bani. Pentru ce? Pentru nimic! Pentru mine, este o performanță că am ajuns să jucăm la Europene. Din păcate, nici Burleanu nu face prea multe. Probabil că este înconjurat și de niște oameni care au alte interese, probabil nu se pricep sau nu îi interesează fenomenul fotbalistic. Cum e posibil ca șefii de la FRF să primească primă de promovare la Campionatul European de 80-90.000 de euro? Din bun-simț, ar fi trebuit să se fi întrebat ”Ce merit am eu, ca președinte al FRF, că naționala României s-a calificat la Europene?”

Lucrurile sunt scăpate de sub control și se fac la întâmplare. Din păcate, nici copiii nu mai vin la stadion cu aceeași adresabilitate. De ce nu putem lua modelul Norvegiei, care a ajuns campioană mondială la handbal feminin? Să adaptăm modelul lor. E așa greu? Copiii nu mai au atracție pentru sport, pentru că nu mai au modele. În afară de Messi și Neymar, nu știu altceva. Când eram copil, aveam modele în fotbal jucători de la echipa din Buhuși. Vă jur! Copiii de la Târgu Neamț ce modele să aibă de la Cetatea? Afacerea asta, fotbalul, se poate face și segmental. Încep cu copiii. Cresc copii și juniori pentru echipa mare. Dar, ca să crești niște jucători, frumos și corect, de mici, trebuie să ai oameni. Dacă nu-i ai, îi formezi. Acum, copiii vor să ajungă fotbaliști pentru că l-au văzut pe Neymar la piscină, înconjurat de femei frumoase, și cu mașini scumpe. Însă pe acești copii nu-i învață nimeni ABC-ul fotbalului. Eu am avut noroc că am ajuns la școala de fotbal din Bacău, la o clasă condusă de dl. profesor Anghelache. Dl. profesor ne verifica la caiete, la antrenamente, la probe, la teste. Am fost 28 de elevi în clasa a XII-a și toți 28 am intrat la diverse facultăți. De ce? Pentru că nu se punea doar problema fotbalului, ci și a învățăturii și atitudinii jucătorului pe teren. Un profesor trebuie să transmită pasiune, să le crească dorința copiilor să vină la stadion. Fenomenul fotbalistic românesc este bolnav, este în metastază. Dacă nu se produce un șoc sau dacă nu este cineva care să-l producă, Albania o să fie cu mult deasupra noastră la fotbal. Cum vă explicați că, la Baia-Mare, un primar ia șpagă de la un tip care are echipa de fotbal a orașului? Sunt bani care vin parandărăt. ”Îți dau un miliard de lei de la bugetul primăriei, dar 300 de milioane mi-i aduci înapoi”. Cam asta se întâmplă.

garbea* ”Sunt puțini tâmpiți acum, așa cum a fost Gârbea”

– Va rămâne în istorie 2016 drept anul în care Târgu Neamț a rămas fără echipă de fotbal?

Domnule, am auzit că acum un an de zile a fost la baraj pentru promovare o echipă de fotbal din Răucești. Echipa din Răucești a luat barajul, dar nu se mai prezintă în campionat. La acel moment, Cetatea nu era în liga a treia. Nu a fost nimeni din Târgu Neamț să le propună celor din Răucești o formulă, astfel încât Cetatea să preia locul celor din Răucești în liga a treia. Nu s-a dus nimeni! După 2012, la Cetatea, au venit niște investitori din Baia-Mare. Întâmplător, i-am cunoscut. L-am căutat pe Alexandru Koller, pentru că am aflat că vrea să cumpere din zona Târgu Neamț lemn de fag. I-am spus ce vreau și mi-a spus că o să vedem, că e interesat și a rămas să ținem legătura. Însă fără să-mi spună ce are în cap și ce discuții a avut cu alții. Nu m-a mai sunat, ca, apoi, să aflu că la Târgu Neamț a apărut acest domn Samir. Mi-am dat seama că e omul lui, dar, când am auzit că vor să se implice și în echipa de fotbal, am zis că foarte bine. E o șansă pentru echipă. Samir m-a rugat să-l ajut cu o dezlegare a băiatului lui, care fusese legitimat la Onești, unde avea o datorie de 25 milioane lei, pe o cheltuială pe care băiatul o avea pe cazare, masă. O cheltuială de formare. Chiar am fost la un meci al Cetății, după ce au preluat echipa cei de la Baia-Mare, dar nu mi-a făcut o impresie bună, am avut senzația că unii din echipă jucau altceva. Jucau cu cei de la Roman și echipa de municipiu avea șanse să promoveze într-o ligă superioară. Cetatea a pierdut în fața Romanului. L-am mai căutat pe Samir după aia, pentru că aveam un client din Italia, care vroia niște lemn de paleți. Mi-a spus că le-a dat primăria din Târgu Neamț un teren, să-și facă o firmă, și i-am urat succes. După un timp, fiind vecin cu dl. Amihăesei, care a cumpărat o parte din Agapia de la ANAF, am înțeles că dl. Koller, prin omul său, Samir, lua sau a luat cherestea de la fosta fabrică Fructe de Pădure. Nu știu care au fost condițiile pentru care investitorii de la Baia-Mare au plecat de la echipă, însă nici primăria nu poate susține o echipă. Nu putem da vina pe primărie. Problema a fost alta. Bănuiescă că, atâta timp cât, în urma unor intervenții din zona Primăriei Târgu Neamț către Romsilva Piatra Neamț, ca acest domn din Baia-Mare să-și primească marfa la niște prețuri rezonabile, treaba a mers. Când nu a mai existat această înțelegere, între factorii locali și Piatra Neamț, atunci omul s-a oprit. Sunt puțini tâmpiți în ziua de azi așa cum a fost Gârbea. Când oamenii nu au vreun avantaj, nimeni nu se implică.

Șanse de redresare a echipei nu mai sunt. Dacă cineva este propus președinte la Cetatea Târgu Neamț, prima lui menire este să facă rost de bani. Eu nu o să stau cu mâna întinsă la Florescu sau alți cinci oameni de afaceri din zona asta. Aici există o singură șansă: o relaționare foarte clară cu CSS Târgu Neamț. Vedeți și dvs. câți primari sunt agățați de brațul legii, cu bani pe care i-au dat la sport. Nu neapărat la fotbal, ci la sport, în general. Sunt exemple multe, în afară de cei de la Baia-Mare. Oameni de afaceri, prinși pentru delapidare sau evaziune și strânși cu ușa, dau pe goarnă primari, pentru că judecătorul le spune că scapă dacă dau pe gușă că i-a dat bani lui cutare primar. Asta e România. Nu știu cine mai este acum la club la Cetatea, dar țin minte că era un profesor, Agafiței, care a murit săracul și era pasionat, chiar dacă avea niște metode pedagogice cam dure cu cei mici de la echipă. Eu l-am votat pe dl. Harpa, pentru că s-a mai mișcat ceva în oraș, însă cred că și acolo, în primărie, așa cum este la club, e o nenorocire, apropo de venituri și de sursele de venituri. Dacă facem amândoi un inventar la niște crâșme sau terase, mai mult de jumătate plătesc pe terenurile respective niște sume nu modice.

O să vă dau un exemplu. M-am dus, într-una din zile, să-mi fac un abonament la Civitas, pentru parcarea cu plată din oraș. Am ajuns la șeful Pieței. Îmi spune că mă costă 50 de lei pe lună. Și-i spun: ”Tinere, sâmbătă și duminică, parcarea e gratuită. Dacă am serviciu, cele două zile coincid cu zilele mele libere și tot în aceste zile îmi fac și cumpărăturile. Accidental, în cele cinci zile care mai rămân, de două ori cel mult parchez mașina într-o zonă centrală. Dacă mă duc la cumpărături la Geneza, există parcare la market, dacă merg la LIDL, au și ei parcarea lor. Deci, se pune problema de 2 lei pe săptămână, aproximativ 10 lei pe lună. Cum dracu să-ți dau eu 50 de lei pe lună?! Oferă-mi un confort pentru cei 50 de lei, dacă tot dau banii ăștia. Pune, domnule, 20 de lei pe lună abonamentul!” Nu a înțeles nimic directorul de la Piață.

Așa că, și la primărie, lucrurile merg în virtutea inerției, cu terenuri concesionate și multe altele. Eu, ca deținător de terenuri în acest oraș, chiar nu sunt în stare să fac niște parcări de reședință și să iau bani pe ele? Eu, ca primărie, am posibilitatea să iau fonduri europene pe un proiect. Cine mă oprește? Cine? Asta denotă lipsă de implicare. Eu nu l-am văzut pe dl. primar niciodată prin Piață. De ce nu merg mașinile de mare tonaj pe varianta ocolitoare a orașului? De ce nu vor să meargă? Am înțeles că ar fi o problemă la trecerea pe sub un pod de la calea ferată. Chiar nu se găsesc soluții? Poliția Locală ce activitate are? De ce nu stă după podul Ozana și să oprească și să amendeze toate mașinile mari care vin și vor să traverseze centrul orașului? Și să-i îndrume spre varianta ocolitoare? Este lege pentru așa ceva! Plus că trebuie să existe un indicator pentru șoferii de TIR-uri, care să-i îndrume spre varianta ocolitoare.

– Cu ce vă ocupați acum?

Locuiesc în Târgu Neamț, într-un apartament, însă 24 de ore pe zi stau la Agapia. Mi-am făcut o fermă de porci de mangalița, care nu au colesterol. Nu am forța să cresc 1.000 de porci și să mă bat cu Kosarom. Am avut abator și trei ferme la Agapia. Făceam 3 tone de preparate într-o zi. Am achiesat acest bussines, în condițiile în care 10-15% din populația acestei țări încă are bani, încă se gândește la ce pune pe masă și, la rândul meu, sunt obligat să le creez acest confort gastronomic. Deocamdată, sunt în faza în care trebuie să mă acreditez ca fermă bio.

– Va urma –

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.