Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți în aceeași zi, 29 iunie, deoarece amândoi s-au săvârșit la Roma, din porunca împăratului Nero. Sf. Ap. Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sf. Ap. Pavel i s-a tăiat capul. Moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, potrivit Sinaxarului, au fost depuse împreună.

Apostolii Petru și Pavel sunt considerați adevărații teologi și stâlpii de bază ai Bisericii lui Hristos. Ei sunt și autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Evangheliei, Pavel 14, iar Petru 2. După Înălțarea la cer a Domnului, a început adevărata misiune a acestor apostoli – răspândirea învățăturilor Mântuitorului Iisus Hristos.

Sf. Ap. Petru nu a precupețit nicio osteneală pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii. A străbătut drumuri lungi și grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, în Antiohia și în Pont, în Galația, în Capadochia și în Bitinia, ajungând până la Roma.

Sf. Ap. Pavel a îndurat nenumărate primejdii, a suferit bătăi, a fost întemnițat, a îndurat foamea și setea. Nicio suferință nu i-a micșorat râvna de propovăduire a credinței. Prin toate cetățile pe unde a transmis învățătura Mântuitorului, a întemeiat obști creștine. De acestea s-a îngrijit mereu, sfătuindu-le și îndrumându-le prin epistolele, pe care le trimitea către frați. Sf. Ap. Pavel a fost numit ”Apostolul Neamurilor”, ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos, printre popoarele păgâne din acele timpuri.

* Postul Sfinților Petru și Pavel

În plin miez de vară, când soarele dogorește pământul, iar holdele se pleacă în bătaia vântului, Biserica Creștină prăznuiește în fiecare an la 29 iunie Sf. Apostoli Petru și Pavel. Postul Sfinților Apostoli Petru si Pavel este cunoscut în popor sub denumirea de Postul Sânpetrului. Este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli și în amintirea obiceiului lor de a posti înaintea de a întreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită Darurilor Sfântului Duh care s-au pogorât peste toți Sfinții Apostoli.

Primele mărturii despre Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel le avem din secolul al IV-lea d.H., în Constituțiile Apostolice. Mai târziu, apar descrieri despre acest post la Sfântul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, și la Leon cel Mare. Potrivit cercetătorilor, acest post era ținut la început numai în cercurile monahale și abia mai târziu s-a extins și la mireni.

În ceea ce privește durata acestui post, ea nu este fixă. Asta pentru că începutul postului este în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști. Acest post începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinților, prima Duminică după Rusalii. Anul acesta, postul începe luni, 27 iunie. Pentru a afla durata Postului Sânpetrului din orice an, se folosește următoarea regulă: câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din anul respectiv până la 3 mai, atâtea zile ține postul. Anul acesta, postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel ține trei zile.

Obiceiuri de Sânpetru

Înainte sau chiar pe 29 iunie, se țineau și Moșii de Sânpetru. Se dădeau de pomană colivă, miere, nuci, zarzăre, mere dulci și acre. Până la Sânpetru, femeile nu aveau voie să mănânce mere, iar femeile bătrâne trebuiau să aștepte până la Sântilie.

Femeile care aveau copii morți dădeau pomană mere și abia după aceea aveau dezlegare să mănânce și ele aceste fructe.

De asemenea, se mai povestește că, în această zi, de Sânpetru, pe la miezul nopții, cerul se va deschide și Sfântul Apostol Petru ar putea fi zărit, pentru o clipă, așezat în dreapta Tatălui.

Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare, perioada secerișului, deoarece se zice că Sfântul Petru este patronul agriculturii și răspunzătorul de recolte. Acum este bun prilej pentru gospodari să calce ceapa și usturoiul, pentru a avea roade din belșug.

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel ne duce cu gândul și la licuricii ce luminează drumurile celor ce rătăcesc prin pădure, deoarece se crede că, atunci când Sânpetru plesnește din biciul său, ies scântei, care cad și se transformă pe pământ în licurici.

Credințele de altădată ale străbunicilor noștri îi fereau pe aceștia de cele rele. Pentru aceasta, ei țineau în buzunare usturoi și pelin.

Se spunea că Sfântul Petru se poate supăra pe cei ce nesocotesc această zi de sărbătoare și poate arunca tunete și grindină peste culturi. O superstiție spunea că nu este bine să se scuture merii înainte de 29 iunie, căci poate cădea cu grindina peste holde.

Fetele de altădată se spălau cu apă atunci când cântau cocoșii în miez de noapte, pentru a nu li se înmulți pistruii.

Femeile nu mâncau mere până în această zi, pentru a se feri de boli. Bătrânii povesteau nepoților cum cucii se transformă în șoimi în ziua de Sânpetru și revin la forma lor inițială abia în ziua Bunei Vestiri.