Toți oamenii președinților: Ionel Arsene și mirajul infailibilității echipei PSD

În Neamț, în ciuda victoriei de la locale, organizația PSD nu se simte foarte bine. A sperat la mult mai mult, la o victorie mult mai clară, a sperat într-o majoritate confortabilă obținută mai degrabă solitar la Consiliul Județean și cel puțin 60 de primării în județ. În plus, deși nedeclarat oficial, target-ul stabilit era ca PSD Neamț să se plaseze în primele 5-10 organizații pe țară, la vot politic materializat în procente.

Realitatea votului a fost cu totul alta. PSD s-a predat la Roman înainte de luptă, a pierdut mai multe comune și a fost la un pas să piardă înfruntarea pentru CJ, unde a obținut cu doar cu vreo 14.000 de voturi mai mult decât un PNL despre care toată lumea spunea că se află în degringoladă.

De ce PSD a câștigat, dar la un scor mult mai mic decât cel așteptat? Cine sunt cei care formează echipa lui Ionel Arsene? Ce merite au respectivii în campania electorală și unde au greșit? Unde a greșit Arsene și cum aceste greșeli, ale lui și ale echipei, au influențat scorul final? Sunt întrebări la care încercăm un răspuns.

* Capcana unei prea mari siguranțe

Social-democrații au intrat în campanie cu siguranța că vor câștiga alegerile en fanfare. De aceea nu au dat foarte multă atenție unor amănunte absolut necesare, de genul afișe, conferințe de presă, organizarea unui staff profesionist de campanie, care să monitorizeze întregul proces, nu numai rețelele de socializare, să aibă reacții rapide și să ofere soluții. La toate acestea, se adaugă absența liderului, prins și în campania națională (?) și lipsa curajului din partea celor din jur de a-i spune adevărul cu privire la campanie.

Așa se face că nu s-a dat atenție programului de campanie, că nu s-au făcut întâlniri electorale în comune, cu conducerea și candidații de la Consiliul Județean, nici măcar atunci când se vedea clar că liberalii fac asta, și chiar cu simț de răspundere. Fraza ”Și la ce le folosește?” a fost de natură să descurajeze aproape orice inițiativă de acest gen în rândul social-democraților.

Concret, nu s-a mizat decât pe activitatea primarilor și candidaților la această funcție. Iar acestora li s-a amintit că au datoria de a aduce voturi politice, din moment ce conducerea județeană, adică Ionel Arsene, i-a ajutat cu finanțări de la bugetul central și cel județean. Din păcate pentru liderul PSD, primarii, cu foarte puține excepții, și-au văzut de campania lor și abia după aceea s-au ocupat și de partid. Chiar și așa, județul a fost câștigat, într-un final, mai ales după ce ultimele două săptămâni de campanie au sporit încercările de contact direct cu alegătorii și de implicare directă în campanie.

* ”Misterul” de la Piatra Neamț

Candidatura lui Liviu Harbuz la Piatra Neamț a fost cea mai ciudată întâmplare din toată campania electorală din județ. Pentru toată lumea era clar între Ionel Arsene și Liviu Harbuz este o totală incompatibilitate. Și că, în ciuda unei dorințe sincere pe termen scurt, cei doi nu vor putea colabora.

Tocmai de aceea venirea lui Harbuz a ridicat imediat semne de întrebare: a venit pentru că i s-a cerut de la centru, a venit pentru că făcea parte dintr-un plan de înfrângere programată, care să fie urmată de o mazilire politică discretă și cu consecințe pe termen lung? Totul pare să meargă spre a doua variantă. Atacurile la Harbuz din cadrul organizației PSD Piatra Neamț, care au dus la plecarea Aureliei Simionică din partid, campania acestuia pe cont propriu, cu promovarea unor candidați la consiliul local fără priză la alegători, dar despre care se crede că ar avea un mare potențial de imagine sau electoral (cazul Luminiței Vârlan, de exemplu), lipsa unei coordonări și a unei colaborări reale între organizația municipală și cea județeană, toate au dus la o înfrângere așteptată chiar de oameni din PSD, din jurul lui Ionel Arsene. Oameni care luau în râs cardul cetățeanului, din moment ce nu avea legătură cu un card de pe care să se poată scoate bani, oameni care, la un moment dat, alimentau presa ”neprietenă” cu tot ce puteau auzi nepotrivit la adresa lui Harbuz, sunt alte elemente cunoscute, care au garnisit niște alegeri ciudate, în care echipa lui Arsene s-a preocupat doar de votul politic, nefiind interesată de funcția de primar.

Varianta cu o majoritate la Consiliul Local Piatra Neamț care să-l propulseze viceprimar pe Liviu Harbuz a căzut. Nu s-a spus oficial din ce motiv, dar probabil Liviu Dragnea și-a asumat decizia de a nu-l susține pe Harbuz în acest demers. Dacă se va confirma varianta cu Luminița Vîrlan viceprimar, putem considera că se spulberă orice îndoială cu privire la capacitatea combinatorie a lui Gheorghe Ștefan la nivelul partidelor din Neamț, inclusiv a PSD.

* Oamenii președintelui Arsene

În primul rând, trebuie subliniată singurătatea președintelui PSD Neamț, ușor observabilă în cadrul organizației pe care o conduce. Un aspect nu neapărat rău. Practic, Ionel Arsene are trei apropiați despre care se spune că sunt sfătuitorii săi la vedere: Dan Andrușcă, Oana Bulai și Ciprian Șerban. Primul vine de la Târgu Neamț, Oana Bulai din Roman și provine din PDL, iar Ciprian Șerban este, formal, în UNPR. În mod normal, aici ar trebui să apară și deputatul Ioan Munteanu, care, în mod surprinzător pentru unii, a avut o prezență mult mai rezervată și mult mai puține apariții publice decât ar fi fost de așteptat, măcar din postura sa de director de campanie, dacă nu de membru marcant al filialei.

Dan Andrușcă vine cu aureola unor funcții importante pe care le-a ocupat la nivel național, inclusiv poziția de administrator special la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, de unde a fost schimbat după ce nu i-a fost aprobat planul reorganizare propus, cu reușita obținută în a scoate din insovență celebra Cupru Min, după rezultate considerate excepționale de ministrul Borc. Andrușcă mai are și avantajul că vine de la Târgu Neamț și poate comunica (mai) direct cu Arsene. El este vehiculat ca fiind viitorul administrator de județ sau chiar președinte al Consiliului Județean, lucru care ar putea explica, într-o oarecare măsură, rezervele lui Ioan Munteanu.

Oana Bulai a vrut multe, s-a agitat și mai mult, a scris – pe la jumătatea campaniei – un program pentru județ, a lăsat senzația că nu o înțelege nimeni, dar nici nu s-a străduit prea mult să fie înțeleasă. Dincolo de meritele pe care le cunoaște președintele filialei în privința promovării PSD, ea are handicapul de a se identifica, în continuare, cu PDL-ul. Nici asocierea ei cu PSD Roman nu este în mod deosebit avantajoasă în acest context, fiindcă despre organizație, în cel mai fericit caz, se poate spune că a lucrat prost. Situație în care toți ar trebui să dispară din funcțiile de conducere. Mulți dintre social-democrații de la Roman o acuză chiar pe Bulai pentru destabilizarea organizației. Fără, însă, a aduce argumente. După cum nu aduc argumente nici în privința rezultatului catastrofal din alegeri, care, categoric, nu este de natură să-i asigure vreun respect din partea primarilor sau membrilor marcanți ai partidului.

Ciprian Șerban beneficiază de o relație privilegiată cu Ionel Arsene, pentru că a fost cel care, în timp, a reprezentat o siguranță pentru Arsene, în războiul acestuia cu Culiță Tărâță în Consilul Județean, fiind cel care asigura majoritățile necesare, prin oamenii de la PP-DD, mai ales după ce Mihai Fărcășanu a ieșit din joc. Are, cel mai probabil, loc negociat pentru alegerile parlamentare și va încerca să profite la maximum de acest lucru. Pe colegiul de care a răspus a obținut un scor bun – al doilea după Andrușcă, la nivel de județ.

* Elementul Arcan în alegeri

În mod ciudat, ceea ce trebuia să reprezinte un avantaj major pentru PSD în campanie – faptul că avea conducerea Consiliului Județean – nu s-a materializat în teren. Încrâncenarea cu care Emilia Arcan s-a legat de subiectul numit Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, gafele publice făcute în legătură cu acest subiect, promovarea pe post de consilier personal a doctorului Valeriu Andrița (omul care este, strâns și indisolubil, legat de Gheorghe Ștefan) și o atitudine oarecum distantă față de unii primari au făcut ca PSD să nu se poată bucura deplin de avantajul numit Consiliul Județean Neamț. Promovarea activității consiliului s-a axat doar pe figura Emiliei Arcan, care parcă se pregătea să candideze uninominal pe undeva, nu pe realizările, câte or fi fost ele, ale unui consiliu în care PSD a controlat majoritățile mult timp.

Concluzia este una singură.

PSD-ul a câștigat alegerile mai mult în virtutea inerției, nu pentru că ar fi făcut ceva special pentru asta. Primarii s-au achitat de sarcini în mare măsură, dar nu au beneficiat de sprijin logistic pe perioada campaniei. La nivel de imagine, lucrurile au demarat greu, cu sincope, iar lipsa unei minți limpezi, care să coordoneze lucrurile, s-a simțit.

Victoria este în măsură să dea speranțe pentru alegerile parlamentare, dar nu unele foarte mari. Cel mai probabil, PSD va obține un post de senator și trei de deputați, cu posibilitatea de a mai câștiga ceva, în funcție de scorul partidelor mici.

Cam puțin pentru un partid cu pretenția de a domina clar un județ care părea că i se predase aproape în totalitate.

Valentin BĂLĂNESCU