Pe 12 iunie, este sărbătorit Sfântul Onufrie, iar, conform credinței populare, el împarte această zi cu șoarecii. Sărbătoarea Sfântului Onufrie – sau Onufrei – este considerată o zi a miezului de vară. Numită și ”Sărbătoarea Șoarecilor”, se ține pentru ca viermii și șoarecii să nu mănânce recoltele. Se spune și că, dacă plouă, nu vor mai fi șoareci tot anul.
Ca și Sfântul Vartolomeu, Sfântul Onufrei aduce grindină și vijelii.
Oamenii considerau că, serbând această zi, va fi ”belșug în câmp”, la Sfântul Onufrie încheindu-se, practic, primăvara, spunându-se totodată că soarele dă înapoi, cu foarte puțin, începând mersul său spre iarnă.
În comunitățile tradiționale românești, semănăturile trebuiau neapărat puse în pământ cu o săptămână înainte de Sfântul Onufrie, în săptămâna dinaintea acestei sărbători putându-se semăna numai hrișcă.
Prin satele Moldovei, se credea că o ploaie pe 12 iunie, de Sfântul Onufrie, însemna dispariția șoarecilor pentru tot restul anului, tocmai de aceea ziua Sfântului Onufrie mai era numită și Sărbătoarea Șoarecilor sau Nunta Șoarecilor.
