
Ca și Sfântul Vartolomeu, Sfântul Onufrei aduce grindină și vijelii.
Oamenii considerau că, serbând această zi, va fi ”belșug în câmp”, la Sfântul Onufrie încheindu-se, practic, primăvara, spunându-se totodată că soarele dă înapoi, cu foarte puțin, începând mersul său spre iarnă.
În comunitățile tradiționale românești, semănăturile trebuiau neapărat puse în pământ cu o săptămână înainte de Sfântul Onufrie, în săptămâna dinaintea acestei sărbători putându-se semăna numai hrișcă.
Prin satele Moldovei, se credea că o ploaie pe 12 iunie, de Sfântul Onufrie, însemna dispariția șoarecilor pentru tot restul anului, tocmai de aceea ziua Sfântului Onufrie mai era numită și Sărbătoarea Șoarecilor sau Nunta Șoarecilor.





