Se spune că alegerea partenerului potrivit pentru căsătorie, pe lângă iubire, ține câteodată de șansă, dar implică și alte lucruri complexe, mai cu seamă pentru o femeie. Găsirea sufletului pereche poate dura întreaga viață, dar, dacă ai norocul să-l descoperi, cum îl recunoști? Greu de spus.
* Ce își doreau domnii?
Deși se pare că nu ar trebui să ne orientăm după frumusețea fizică ori după posibilități financiare sau materiale, tocmai aceste ”criterii” ne invadează mintea la prima vedere. Spre exemplu, în anul 1931, în ziarul ”Cuvântul”, al lui Pamfil Șeicaru, anunțurile de căsătorie sunau cam așa:
«Tânăr, 29 de ani, funcționar la stat, salariul și diverse lei 9000 lunar, simpatic, inteligent, familie onorabilă, dorește căsătorie cu domnișoară sau doamnă până la 28 de ani, să fie funcționară sau profesionistă, eventual locuință. Răspunsuri cu fotografii la ziar».
Sau: «Tânăr doctorand în drept doresc căsătorie domnișoară profesoară pentru a mă putea sprijini la continuarea studiilor».
Sau: «Tânăr avocat, 25 de ani, foarte bine situat, dorește prietenia sinceră și durabilă a unei doamne sau domnișoare, vârsta corespunzătoare, indiferent naționalitatea, eventual căsătorie. Am situație, cultură și caracter».
«Locotenent bine, cu perspective, doresc căsătorie cu domnișoară, dotă corespunzătoare».
«Domn situat, etate mijlocie doresc cunoștința unei doamne, etate 35-40 ani, drăguță, prezentabilă, gospodină, cu un copil chiar, fără avere».
* Ce își doreau doamnele?
«Doamnă tânără, drăguță, dorește cunoștință pentru căsătorie cu domn intelectual și cu situație asigurată»; «Văduvă manierată, inteligentă, cunoscând franceza, germana, 30 de ani, situată, imobil închiriat, dorește căsătorie, domn situat, distins, serios. Lămuriri scrise, anonime nu primesc»; «Domnișoară frumoasă, 27 de ani, cultă, cinstită, familie onorabilă, funcționară stat, dorește cunoștință scop căsătorie domn până în 37de ani, titrat, situat, indiferent naționalitatea»; «Domnișoară cultă, serioasă, familie bună, dornică de un cămin liniștit, având mică proprietate centrală, dorește căsătorie persoană aceleași condițiuni, 35-45 de ani, profesor, funcționar superior. Având prăvălie în centrul comercial ar putea fi droguist or farmacist».
Partide ”strălucite” asigurau și agențiile matrimoniale ale vremii: «Doamne, domnișoare cu dotă găsim partide strălucite. Adresați-vă Oficiului doamnei Vârnav, condus de doamne intelectuale».
* Cununia era urmată de alegerea unui sfânt al casei
Potrivit unui studiu de antropologie istorică, întreprins de profesoara Luminița Moscalu și intitulat ”Cotidian și mentalități în Piatra Neamț”, în majoritatea căsătoriilor din Piatra Neamț, în perioada 1864-1914, soții aveau între 21 și 40 de ani, iar soțiile între 15 și 25 de ani.
Scriitorul Calistrat Hogaș și Elena, fiica preotului Costache Gheorghiu, din Piatra Neamț, s-au căsătorit la 17 ianuarie 1871.
«Foaia dotală a fost înregistrată la 15 ianuarie 1871, la Tribunalul Local. Zestrea consta în două case în strada Șipotelor, evaluate la 500 de galbeni, trusoul în valoare de 200 de galbeni, o parte din moșia Homiceni și moara din zona Cuejdiului. În mentalul epocii se menține importanța acordată căsătoriei religioase, ”căsătoria civilă fără împlinirea ritualului religios fiind ca și concubinajul”.
Oficierea cununiei religioase era urmată la Piatra Neamț de stabilirea unui hram al casei. În general, însurățeii alegeau numele sfântului pe care-l purta mirele.
Ceremonia în sine conferea căsătoriei caracterul divin, îi asigura permanența și armonia viitorului cuplu. Societatea era construită pentru a trăi în familie. Singurătatea era foarte rară, iar, după unele studii, celibatul abia dacă atingea cel mult 5% din totalul populației. Motivele erau mai degrabă de natură economică, decât de ordin social sau psihologic. Și recăsătoria era admisă, fiind, înainte de toate, impusă de contextul social-economic. Printre motivele invocate în favoarea sa, deși o asemenea situație era privită circumspect de biserică, sunt sărăcia și singurătatea. Cei singuri sunt mai expuși, conform percepțiilor sociale, diverselor necazuri sau maladii decât cei căsătoriți. Căsătoria, înainte de a fi o unire a persoanelor, era considerată ”o reglementare a proprietății, un contract de afaceri, fiind menținută de considerente materiale”.
Sub presiunea modernizatoare a statului, se vor impune contractele scrise, care aveau menirea să reglementeze, conform legislației civile, problemele legate de căsătorie. Foaia de zestre era un fel de inventar, în care erau enumerate toate darurile pe care le primea mireasa».
* O nuntă cu ștaif, oficiată de preotul Matasă și nășită de generalul Manoliu
O căsătorie de răsunet, rămasă în analele presei pietrene, a fost cea dintre ofițerul erou Valeriu Roban și Elena Jeni Manoliu, nepoata generalului de divizie Gheorghe Manoliu, eroul de la Sevastopol. Casa generalului încă-i în picioare, în cartierul Precista, în spatele blocurilor de peste drum de Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”.
«În localitate a avut loc duminică, 11 Iulie, un eveniment monden, care a luat caracterul unei manifestări patriotice prilejuit de căsătoria ofițerului erou Valeriu Roban slt. de inf. rez. rănit foarte grav în luptele dela Cotul Donului și salvat apoi cu avionul, căpătând îngrijiri deosebite în clinicile medicale de chirurgie din Germania. Ofițerul erou s’a căsătorit cu d-ra Elena Jeni Manoliu, din localitate; nuni fiind d-na și dl. general Gh. Manoliu, eroul de la Sevastopol, decorat cu ordinul ”Mihai Viteazul” și ”Crucea de Cavaler a ordinului ”Crucea de Fier”pentru curajul și excepționalele fapte de arme săvârșite în fruntea iubiților săi vânători de munte și d-na și dl C. Repca, șeful Poliției Tg. Neamț. Cununia religioasă a fost celebrată în Biserica ”Precista” din Piatra-Neamț de către pr. protoiereu Matasă Constantin și pr. cpt. Dumitriu, confesorul Garnizoanei Iași. După oficierea cununiei religioase, pr. C. Matasă, protoiereul jud. Neamț, a rostit o alocațiune ocazională, aducând binecuvântarea bisericii tinerilor căsătoriți, cari reprezintă astăzi un simbol național – anume soțul fiind invalid – erou de răsboiu care și-a vărsat sângele cu prisosință pe câmpiile Rusiei pentru apărarea Crucii – iar soția este nepoată, rudă de sânge cu celălalt erou al epopeii noastre – generalul Manoliu Gheorghe, vajnicul luptător de la Sevastopol – unde s’au înscris pagini de nemuritoare glorie pentru vânătorii de munte. În casele d-nei și d-lui general Manoliu, gazdele au primit pe participanți și invitați, unde s’a servit tradiționala masă și s’au primit felicitările de rigoare. Tot aici fericitul soț, avocatul Valică Roban a primit felicitări pentru numirea recentă a d-sale ca primar al orașului Tg. Neamț în urma demisiei d-lui av. I. Bălan. În după amiaza aceleeași zile, d-na și d-l general Manoliu Gh., ca nași, precum și pr. cpt Dumitriu au participat la celebrarea cununiei religioase a d-lui col. Sfroescu, șeful intendenței de la Comandamentul Corpului 4 Teritorial cu d-na col. Maria Mihăilescu – unde au participat: prof. universitar V. Gheorghiu-Cernăuți, preot Bălănescu, d-na ing. Simionescu, d-na și d-l magistrat Gheorghiu și familia cpt. Mironescu, în a cărui casă a avut loc evenimentul (în com. D-va Roșie)» (Ioachim Moruzzi, Ceahlăul, 18 iulie 1943).
O importanță cuvenită se acorda și invitațiilor la nuntă. Executate la tipografii celebre din Piatra Neamț, precum Steinberg, nuntașii erau înștiințați despre locul în care va avea loc fericitul eveniment:
«Domnul și doamna Neculai Ghinetz au onoarea de a vă face cunoscută căsătoria fiicelor lor Efrosina cu domnul Michail Grigoriu și vă roagă să binevoiți a asista la celebrarea cununiei religioase care se va oficia Duminică 31 mai corent ora 2 p.m. în biserica Sf. Ioan (Mărăței), iar felicitările se vor primi în casele domnului N. Ghinetz. Piatra Neamț, Mai 1898» sau «Doamna și Domnul M. Grigoriu au onoarea a vă face cunoscută căsătoria fiicei lor Marcela Grigoriu cu dl. sublocotenent Costel Durican din Artilerie. Vă roagă să binevoiți a asista la celebrarea cununiei lor religioase, care va avea loc Duminică, 23 august, ora 4 p.m. în Biserica Sf. Ioan Botezătorul Mărăței. Felicitările se primesc în biserică. Piatra Neamț, 1925».
Ana MOISE
