Cetatea noastră antică, veche și de demult, a găzduit, cândva, oaspeți de seamă: domnitori viteji, domnițe grațioase, mari dregători, cărturari sfioși, actori talentați… Știu toate astea din presa vremii, din documentele pierdute și regăsite întâmplător. De plidă, la începutul anului 1919, când încă mai zăngăneau armele primei conflagrații mondiale, apărea în târgul Pietrei, în mod triumfal, o gazetă săptămânală, numită ”Reformatorul”.
Apărea sâmbăta și se vindea cu 20 de lei la abonament anual și 25 de bani exemplarul ocazional. Redacția noii gazete se afla pe strada col. Roznovanu, singura uliță pavată din târg, iar Administrația era pe Ulița Mare, considerată ”împărăția negustorilor” de toate națiile. Conducătorii autoritari ai noii foi erau Mihail Cugler și Ghe. Leonescu (Goldner). Titlurile articolelor din săptămânal erau de toate pentru toți: ”Agapa averescană de la Bălțătești”, ”Pentru inimi caritabile”, ”Masa de la Continental”, ”Râul Bistrița”, ”Din suferințele învățătorilor”, ”Impresii de la alegeri”… Semnau prof. C.Turcu, învățătorii Leon Mrejeru, I.I. Tomescu, I.C. Popescu, preoții C. Mătasă, Ghe. Verșescu și redactorii gazetei. Și, pentru că alegerile bat la ușă, vă prezentăm, pe bază de articole, cum se vota altădată.
* Bătaia politică la Girov e tradiție de la 1919
În articolul ”După prima luptă”, apărut în ”Reformatorul” din 14 decembrie 1928, aflăm date noi despre național-țărăniști. Ar fi fost cei mai bravi politicieni din județ. La ultimele alegeri, candidații lor ”au întrunit 27.217 voturi din 32.985 exprimate, liberalii – 3.393, cuziștii – 975 și Blocul Muncitoresc – 232”. Erau tari țărăniștii lui Măcărescu, aveau și gazetă, ”Vremea Nouă”, la care scria permanent liderul partidului. Același lider țărănist avea fabrica de cherestea și loc în Parlament. În perioada interbelică, politicienii României erau înstăriți, nu intrau în politică să se îmbogățească, așa cum e astăzi. Să ne înțelegem, nu toți țărăniștii erau iubiți, respectați și stimați.
Iată ce ne relatează articolul ”O agresiune politică”, din aceeași gazetă, datată 27 mai 1919, pagina 1:
«Săteanul Gh. Tudosă, ajutor de primar în Căciulești (Neamț), cunoscut ca țărănist înfocat, se întorcea seara, pe la 19, liniștit, spre casă, având cu dânsul cumpărături făcute în oraș, unde venise pentru vot. Ajuns la Lutărie (zonă rău famată – n.red.), este întâmpinat, la un moment dat, de indivizii Gh. Ion Modoranu, C. Rebegea și C. Simion, toți din Gura Văii, care, fără multă vorbă, încep să-l lovească pentru motivul că e țărănist. Cel caftit încearcă să fugă, dar se împiedică și cade cu fața în jos, de unde nu mai are timp să se ridice, deoarece unul din urmăritorii care l-a ajuns începe să-l pălească cu un par gros, crăpându-i capul în două locuri».
Scena de mai sus nu ne surprinde, deoarece chiar liderul țărăniștilor, dl. Gică Măcărescu, a ”cârpit două palme” unui ziarist care l-a ofuscat, pe vremea alegerilor.
Alte cazuri de violențe verbale și fizice? Cu plăcere! Președintele Ligii Creștine, prof. univ. A.C. Cuza, a fost invitat de ”factorii de răspundere” în primăvara lui 1925, în urbea noastră. I s-a cerut să combată tuberculoza, boala mizeriei, bine cuibărită în mahalalele târgului. Ajuns la Piatra, universitarul, în loc să lucreze pentru profilaxia tuberculozei, a început să facă politică agresivă. A vorbit, celor care au vrut să-l asculte, despre ”pericolul jidovesc” și a trecut la spart geamurile israeliților de pe Strada Mare.
Amănunte despre acest incident revoltător se găsesc în articolul ”O zi agitată”, apărut în ”Reformatorul” din 8 martie 1925: «Alaiul cuziștilor a defilat prin târgul nostru și s-a îndreptat spre Bistrița. Au trecut Peste Vale, locul unde pietrenii își caută liniștea și umbra în văile caniculare. Seara, în sala Teatrului, a avut loc un festival artistic în cinstea lui Cuza, prilej cu care a fost atacat istoricul N. Iorga».
Evident că liberalii, conduși atunci de dl. Panaite Crivăț, au participat și ei la marele eveniment. Elevii școalelor secundare au rămas la cursuri. Autorul articolului amintit, Ștefan Cristescu, precizează că: «Preoții din localitate s-au abținut cu desăvârșire de la manifestările cuziste, precum și muncitorii».
Vizita lui A. Cuza la Piatra Neamț, Târgu Neamț, Buhuși, Calu-Iapa a fost un vis urât și atât. S-au fluturat steaguri negre cu zvastica pe ele, iar preotul Gervescu, de la Calu-Iapa, a făcut un adevărat ”circ”. A dovedit unde poate duce nebunia politică.
Unde au dispărut cuziștii, țărăniștii, averescanii, junimiștii? În malaxorul istoriei, care macină permanent.
* ”Ce știu pietrenii, dar nu spun…”
Așa se intitula un articol de pe prima pagină a săptămânalului ”Reformatorul”, din 15 iunie 1924. Să dăm citire: «În pitoresc târg al Pietrei, unde naturii i-a plăcut să fie darnică în frumuseți și unde oamenii ar putea fi mai buni, se petrec lucruri triste, pe care localnicii le știu, dar nu le spun… Astfel, pietrenii simpatici știu că târgușorul lor romantic e luminat noaptea de lună, admirabil satelit, care în localitate ține loc de uzină electrică… Și mai știu pietrenii, care știu să rabde să plătească taxe pentru apă, deși au apă bună din abundență, că nu au nici canalizări, nici străzi pavate cu piatră cubică. De aceea, pe ulițe e noroi cum nu vă închipuiți… Glodul e prezent peste tot».
Așa arăta cetatea noastră la începutul veacului trecut, dar mare lucru nu s-a schimbat nici azi. Și să nu ne oprim aici.
În articolul ”De ce pâinea e atât de scumpă?”, semnat de gazetarul C. Teodorescu, pe 25 august 1924, aflăm și alte necazuri: «Un an întreg am plătit pâinea cu 9 lei, deși grâul s-a cumpărat cu 4-5 lei kilogramul. N-a întrebat nimeni nici moara, nici pe domnii de la primărie de ce așa mare diferență de preț în plus de la grâu la făină și în folosul cui plătim această diferență?».
Răspunsul n-a venit niciodată, dar poate fi găsit cu ușurință. Astăzi, după un secol de jumuleală a omului de rând, în comerț, interesele negustorului tot nu coincid cu cele ale cumpărătorului. Samsarul vrea să vândă cât mai scump și fură la cântar, cumpărătorul e veșnic nemulțumit, dă un pumn de bani și marfa e puțină și proastă. În Piața Centrală, produsele se vând la un preț acceptabil, în Piața Bistrița, la periferie, tarifele sunt mai mari. Speculă la vedere se cheamă acest sistem!
* Inaugurările de campanie – mereu la modă
Într-o țară în care pungașii dovediți nu pățesc mai nimic, oamenii cinstiți se descurcă greu. Evident, ne referim la secolul trecut, nu la vremurile noastre pline de ”realizări mărețe”.
Cum bine se știe, în toamna anului 1925, în târgul Pietrei s-a consumat un eveniment deosebit. S-a inaugurat podul de peste Bistrița (Căprioara) ce ducea protipendada Peste Vale, minunat loc de distracții. Iată cum descrie săptămânalul ”Reformatorul”, pentru posteritate, clipa mult gustată de pietreni:
«Îmi aduc aminte, acum vreo 20 de ani, un orator conservator local perora în sala teatrului asupra necesității construcției acestui pod. Oratorul a făgăduit formal că, după alegeri, va face pod trainic și frumos. Nu s-a ținut de cuvânt, deși pietrenii l-au ales în fruntea obștii. Podul a fost ridicat de urmașii politicianului mincinos».
La inaugurare au participat gen. Traian Moșoiu și deputatul liberal Dima Costinescu. Podul despre care discutăm a fost aruncat în aer de aliații noștri germani, la retragerea din Piatra Neamț, la finele ultimei conflagrații mondiale. La câțiva ani de la cele relatate, la o mare adunare populară, în care un țărănist lăudăros promitea pietrenilor marea și sarea, un liberal l-a contrat dur:
«Tot ce ai promis sunt visuri și baloane de săpun. Să dea Dumnezeu să realizezi în trei luni ce ai făgăduit de 23 de ani, de când faci politică național-țărănistă. Dar nu cred» (”Reformatorul”, 27 mai 1929).
Cum istoria e istorie, nu văd de ce ar trece sub tăcere minciunile, promisiunile fără suport și gafele politice ale vremii. Și nu le-a trecut, fapt ce i-a permis istoricului L. Boia să afirme că ”trăim într-o vraiște statală totală”, că avem ”o istorie întârziată și un simț civic slab dezvoltat”. Statul e puternic când are instituții puternice. Nu strada hotărăște soarta României, strada nu poate decide, nu e majoritară și nici coerentă.
Cum se poate ajunge la mult dorita normalitate? Civilizat, democratic, pașnic, zic optimiștii momentului. Prin turism, completează visătorii. La vămile de acces spre țară, în loc de ”Bine ați venit în România!”, să scriem ”Welcome to the Dark Ages Museum!”. Să vedeți ce buluceală de turiști străini curioși se va produce, ce taxe avantajoase vor plăti vizitatorii. O asemenea aglomerație s-a mai produs în vara anului 1929, când farmacia ”Vorel” a distribuit gratuit broșuri și medicamente: ”Cum se vindecă reumatismul și guta”, ”Boli de stomac”, ”Cum să ne curățim sângele și să ne întărim trupul”… Știm asta din articolul ”Centenarul farmaciei Vorel”, apărut în ”Reformatorul” din iulie 1929. O altă filă din istoria târgului Piatra.
Prof. Dumitru RUSU