Silviu Stern este unul dintre cetățenii de vază ai orașului Târgu Neamț, însă unul discret și modest, s-ar putea spune. Puțini sunt cei care știu că, din noiembrie ’91, vreme de aproape 14 ani, a stat alături de Dan Ostahie în ceea ce avea să devină ”mastodontul” Altex. Evreu, inginer electronist de meserie, Silviu Stern a pus umărul la afacerea cu televizoare la mâna a doua, despărțindu-se de Altex în primăvara anului 2005. Acum, Silviu Stern lucrează în asigurări. Și a rămas evreu.
– Cine este, de fapt, Silviu Stern?
O întrebare foarte grea. Probabil este nevoie de multă maturitate ca să poți da un răspuns la o asemenea întrebare. M-am născut în Târgu Neamț, în anul 1960. Părinții mei s-au născut și au crescut în Târgu Neamț, doar bunicii materni au venit, aici, de prin zona Burdujeni, județul Suceava. Bunicii paterni au locuit în Humulești. Părinții mei au fost membri ai comunității evreiești din Târgu Neamț, așa cum sunt și eu acum. M-au întrebat mulți de ce nu am ales să plec din țară. Poate înainte de 1990 ar fi fost o oportunitate, dar, pentru că părinții mei au rămas aici, am ales și eu să rămân. Am auzit discuții între părinții mei că ar fi vrut să plece, dar au fost legați de familie și de aceste locuri. În anul 1987, am terminat facultatea la Iași, fiind, la bază, inginer electronist. Am lucrat la o întreprindere din București, care se numea atunci Semnalizări și Automatizări Feroviare. Când a avut loc Revoluția din 1989, eram plecat în Israel. M-am întors cu primul avion care a aterizat pe Otopeni imediat după Revoluție. Un prieten din Târgu Neamț chiar îmi spusese, înainte de plecare, că, poate, când o să mă întorc nu o să-l mai găsesc pe Ceaușescu. El a făcut o glumă la momentul respectiv, dar, când m-am întors în țară, nu l-am mai găsit pe Ceaușescu.
– Când ați început să cochetați cu afacerile?
La început am colaborat cu domnul Ostahie, la firma Altex. Practic, reparam televizoare. Ăsta a fost începutul, precursorul Altex-ului de acum. Atunci se numea Tex Ostahie SNC. Activitatea de bază, cu care am început, a fost importul de televizoare second-hand. Dan Ostahie a demarat această afacere. Importam televizoare din Elveția și Germania, pe care le recondiționam și apoi le vindeam. Acum, lucrez în asigurări și încerc să ofer servicii de calitate.
* ”Luați la modul general, evreii sunt oameni cumsecade”
– Ce ne puteți spune despre evreii din Târgu Neamț?
Târgu Neamț fiind un oraș comercial, așezat la o intersecție de drumuri, bineînțeles că evreii au dorit să se așeze în aceste locuri. Evreii s-au ocupat întotdeauna cu comerțul. Orașul a avut aproximativ 3.000 de evrei, fiind, la un moment dat, ca procent, cam jumătate din populația orașului. Asta se întâmpla după cel de-Al Doilea Război mondial. Prin 1947, au început să emigreze masiv. Apoi, populația a scăzut constant. Acum mai sunt puțini evrei în oraș. Cred că mai sunt 21 de persoane acum. Există, de asemenea, și familii mixte, de evrei și alte religii.
Ca în orice comunitate, sunt persoane de bună-credință și de rea-credință. Nu există pădure fără uscături. Luați la modul general, evreii sunt oameni cumsecade. Religia nu face diferențe între oameni. Cel puțin la noi în oraș. Când vorbim despre evreii din Târgu Neamț, trebuie să ne întrebăm dacă a rămas ceva de pe urma lor. Cimitirul evreiesc are aproximativ 7 hectare, iar în unele morminte există evrei care au făcut ceva pentru oraș. Târgu Neamț a avut 8 sinagogi și a mai rămas numai una. Școala nr. 2, mai exact în corpul vechi, a fost, înainte, școală israelită; a avut și o plachetă, dar a fost dată jos prin anii ’90. Școala a fost construită de evrei și a fost donată comunității. Sunt foarte mulți evrei din Târgu Neamț care sunt recunoscuți și pe plan internațional, cum ar fi Moshe Idel. Avem rabini celebri care au plecat din Târgu Neamț. Dacă ne referim la aspectul economic, evreii s-au implicat și în acest domeniu. Au avut ateliere de croitorie, magazine, mici afaceri… Ghișefturi, cum le zicem noi…
* ”Să ai cap de jâdan este o expresie apreciativă”
– Cum traduceți dvs. expresia ”să ai cap de jâdan”?
Este o expresie des folosită și nu este o expresie peiorativă. Este, mai degrabă, o expresie apreciativă. Evreii întotdeauna au pus mare preț pe educație. Părinții au pus mare preț pe școală, iar copiii, la rândul lor, când au ajuns părinți, au pus mare preț pe educația copiilor lor. Probabil că această expresie vine din educația evreilor. Evreii sunt educați de mici să citească Tora, dar și matematică. Aceste învățături i-a ajutat, apoi, în viață.
Ciprian Traian STURZU
Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână 
ZCH Ministerul Apărării Naționale comunică: Țintă aeriană detectată la nord de Roman. RO-Alert transmis în cinci județe din Moldova 
NewsEdge Ilie Vlaicu, președintele ARA, la ExpoApa 2026: „România traversează o criză hidrologică cu efecte grave”. Râurile au scăzut dramatic, iar dezvoltarea infrastructurii bate pasul pe loc 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
11 comentarii
Mare om Silviu . Este unul dintre …. buni
Esti un om de caracter si pentru asta te stimez, asa cum o facea si tatal meu.
Silviu are si un baiat destept care-i seamana.Si asta e cea mai buna realizare a sa!!Bravo Silviu!
Merita toata stima noastra. Este un om in care poti avea incredere si foarte saritor la nevoie!
TOT RESPECTUL SILVIU PENTRU FRUMOSUL INTERVIU
FELICITARI PENTRU INTERVIU
Silviu ești și vei rămâne unul din prietenii mei cei mai apreciați!!
Felicitari pentru sinceritatea din interviu si tot respectul pentru tine si familia ta frumoasa!
Toata stima!
Silviu, o belea fantastică şi desăvârşită de evreu-român cinstit şi generos, pentru cine nu ştie, este un personaj de patrimoniu al Republicii Electro din Codrescu – Iaşi. Din anii ’80, acei ani ’80 când, ca de-un exemplu, Divertis construia o adevărată religie.
Unde este muzeul de care are el grija? Am trecut recent pe la Cetate. Daca apuc sa mai trec si pot sa vad si Casa Memoriala Ion Creanga, atunci poate pot vedea si muzeul de care inteleg ca are el grija. A facut armata cu mine, a inceput facultatea odata cu mine si din motive personale a absolvit cand a spus – eu crezusem ca doar un an, in ’86 deci, dupa mine.