Șoapte reci de octombrie

* Vă mai amintiți când, pe timpul de președinte al lui Vasile Pruteanu, niște vajnici investitori veniți din Țara Sfântă, la chemarea lobby-zată a unui actual manager din jurisdicția Consiliului Județean, se lăudau cum vor pune ei pe picioare o mare stațiune turistică, balneară, cu condiția să le dea județul cât mai mult teren în zonă, pe care ei, eventual, să construiască vile, hoteluri, case…?

Ei bine, respectivii au renunțat la investiție și nimeni nu ne-a mai lămurit de ce. Unii șoptesc că, în aceste zile, tot cu ajutor lobby-zat, vor încerca să ajungă la noul președinte de județ, ca să reia promisiunile de investiții. Ținta ar fi nu neapărat vreo stațiune, ci, mai degrabă, o mină închisă de mulți ani, unde s-ar găsi o grămadă de pietre prețioase, care se pot folosi în tot felul de industrii avansate.

Rămâne de văzut dacă și cât vor fi de convingători de data asta, că, parcă, ne-am cam săturat să tot aruncăm cu mărgăritare înaintea porcilor în loc să ne facem noi salbă din ele…

** Un tânăr viceprimar de municipiu, care, în campanie, a făcut mișcare cu mesaje sportiv-încurajatoare, ține să nu se dezmintă după ce a ajuns pe mult dorita funcție. Mai zilele trecute, se agita, pe unde putea și avea loc, dădea telefoane și cerea să îi fie rezervat un etaj din celebrul turn de la stadionul de fotbal de pe Borzoghean. În expunerea lui de motive, au apărut cuvinte precum ”grădiniță privată”, ”folosirea înțeleaptă a spațiului”, ”investitor strategic” care vrea și un teren sintetic, etc.

Pentru a convinge de seriozitatea intențiilor investitorului, tânărul vice s-ar fi dus până la stadion, însoțit de o delegație, mică, dar interesantă și interesată, formată dintr-un la fel de tânăr jurist și un mai experimentat manager. Cum, până acum, în spațiul public nu s-a vorbit despre o asemenea intenție, ne gândim că e vorba de un proiect secret, prin care copii supradotați vor putea fi antrenați cât mai aproape de viitoarele lor locuri de muncă.

*** Cică la Ministerul Sănătății ar fi ajuns un răvaș, de la Piatra Neamț, prin care i se atrăgea atenția dlui ministru asupra priorităților de investiții la Spitalul Județean. S-ar zice în misiva cu pricina că e mare bucurie printre constructorii de la secția Pediatrie, că li s-au promis prețuri bune, lucrări multe, devize suplimentare, mai ales că se apropie cea mai fastă perioadă din punct de vedere economic, pe bază de sponsorizări.

Tot acolo, s-au trimis planuri, fotografii, schițe și desene, cu stadiul lucrărilor la blocurile operatorii, unde, spun ei, ar exista finanțare, dar nu există dorință de finalizare. Pentru că mai e puțin de lucru, prețurile nu prea mai pot fi mărite, aparatura deja venită intră pe calea uzurii, fizice și morale, iar, dacă se mai întârzie un pic, numai la fix se pot cere bani pentru o lucrare nou-nouță, care să repare ce se strică acum din motive de întârziere. În definitiv, de ce să te grăbești să faci ceva, când e mai profitabil să mergi încet, încetișor și pe loc?

**** Alegerile parlamentare fac partidele din județ să se agite ca sifonul. Și de data aceasta, se remarcă niște contraste. Pe de o parte, pesediștii promit marea cu sarea și conferințe de presă de post, în fiecare vineri, că doar sunt oameni cu fler și experiență de genul ăsta. Pe de altă parte, aldiștii, care nu s-au hotărât încă dacă sunt mai liberali decât conservatorii sau mai conservatori decât liberalii, au început să aplice un principiu bizar de selecție, moștenit probabil de pe vremea cadrelor: nu mai vorbesc decât cu cei care le spun că-s frumoși, deștepți, cinstiți și, eventual, devreme acasă. Undeva la mijloc se plasează cei mai democrați dintre liberali (sau invers), care reușesc să vorbească unii cu alții, dar să se înțeleagă aparte, pe principiul, sănătos până la proba contrarie, că șefu’ oricum are întotdeauna dreptate. Și mai sunt ceilalți, veșnic în mișcare, unde nu se știe cine cu cine vorbește, că, oricum, nu se aude nimic din cauza pantofului bătut în masă.