Analiză 2017: Semne bune anul are?

Privind la televizor sau pe online-ul postac, indiferent de care parte a baricadei este, gândul care apare firesc și dureros este că ne aflăm înaintea Apocalipsei. PSD-ul și ai lui se bat pe viață și pe moarte cu foștii guvernanți, promit lapte și miere pentru poporul votant, având în față un calendar propriu, social-democrat, unde, în locul sfinților, stau procente și sume cu măriri de salarii, pensii, indemnizații, chiar dacă uită să precizeze că nu dau de la ei, ci de la bugetul alimentat, printre altele, tot de cei cărora le promit că vor primi. Klaus Iohannis și cu cine mai este prin jurul său stau cu arma la picior, cu glonț pe țeavă și credința că nu vor fi lăsați la greu de cei care i-au ajutat să ajungă la tortul dulce al puterii.

PSD arată cu degetul spre ceilalți, că au devalizat bugetul, că nu au făcut nimic pentru români și că au ajuns ilegitim la putere, instalați după tragedia de la Colectiv, folosită ca pretext pentru a instala ”Guvernul meu”. Se sugerează că actuala guvernare PSD aripa Dragnea este o continuare a celei vechi, PSD aripa Ponta, când guvernul a luat destule măsuri populare și a performat din acest punct de vedere. Sigur, asta nu l-a oprit pe Liviu Dragnea să dea cu flit tuturor Pont-iștilor și să-și pună oamenii de casă în toate posturile cheie.

Aceasta este scena pe care o vede fiecare român dacă și când are curaj să deschidă televizorul. Acuze, amenințări spuse pe sub mustață, aluzii, certuri, bașca atât-de-actualul scandal by Sebastian Ghiță. Fostul deputat fugit/ ascuns/ protejat – mult timp apropiat de șefa DNA Laura Codruța Kovesi și adjunctul SRI Florian Coldea, acum devenit dușman de moarte – aduce și prezintă într-un mod specific serviciilor secrete o serie de acuzații halucinante, pe care încă nu le-a dezmințit nimeni. Dacă are dreptate, atunci ne așteaptă un an de război pe față, la nivele încă nevăzute de cetățenii, muritori cu drept de vot.

Concluzia ar putea fi că, în prag de 2017, românul se vede asaltat cu un milion de informații, care mai de care mai înspăimântătoare, fiecare cu un grad mare de credibilitate. Și, în timp ce lumea se afundă în atentate și războaie, în timp ce Uniunea Europeană se pregătește de destrămare, iar SUA își schimbă adversarul principal, China fiind principala preocupare a noului președinte Trump, românilor nu le explică nimeni dacă generațiile viitoare vor fi obligate să înghită regim forțat cu mult orez, cu multă vodcă, cu varză de Bruxelles sau cu hot-dog.

Pentru nemțeni, probabil va fi un an similar celor de până acum. Mari investiții nu vor veni, pentru că proiectele trecute au fost puține, iar cele ale actualei conduceri județene abia de-acum se pun pe hârtie. Excepție face drumul județean care leagă Neamțul de Bacău, via Mărgineni – Secuieni.

În lipsa unor proiecte majore și necesare, rămâne delectarea cu mici scandaluri locale, generate de o ofensivă concertată pentru impunerea oamenilor de la PSD în toate funcțiile cheie din administrație. Sau de la alte partide, convertiți, conform obiceiurilor, la social democrație, dacă de-aici vin banii. Cazul celor doi Monda – ea fost viceprimar PDL, acum în campanie alături de Emilia Arcan și al soțului, ajuns director la Publiserv, pe un salariu care să remunereze munca soției din campania de la locale și apoi de la parlamentare – este mai mult decât semnificativ. Ca ei, mai sunt mulți care se pregătesc să facă pasul spre PSD în speranța că vor rămâne pe funcții.

Mult mai interesantă pare să fie activitatea partidelor politice, în măsura în care putem vorbi despre așa ceva în Neamț.

PSD vrea totul, ca să poată mulțumi cât mai multă lume, dar, în primul rând, pe sine. Pretexul, credibil, este că vrea să-și ducă la bun sfârșit programul de guvernare. Semnalul dat în învățământ, cu numiri rapide în funcția de director de școală a unor oameni de casă, arată care va fi procesul de acum înainte. S-a întâmplat deja la societățile Consiliului Local Piatra Neamț (Locativ Serv, Publiserv), se va întâmpla și la societățile Consiliului Județean (Troleibuzul) și peste tot pe unde se poate.

E firesc să se întâmple asta, câtă vreme aceste entități sunt privite și folosite drept vaci bune de muls și totul este lăsat la mâna politicului, câtă vreme unitatea de măsură pentru managementul acestora este prestația pentru partid (oficială sau neoficială), iar cei care sunt puși să le conducă trebuie să demonstreze că știu să pupe ghiulul cu pricepere și sârg, nu neapărat să aibă competențe profesionale. Sistemul nu e nou, doar reîncălzit, mai ales după ce a fost dus la rang de artă în vremea lui Gheorghe Ștefan. Istoria se repetă, uneori chiar cu aceleași personaje…

Sigur, lucrurilor vor fi precipitate acum, după instalarea PSD la guvernare, pentru că prima grijă va fi, ca de obicei, să se schimbe inferior ierarhic totul. Se va începe cu prefecții, care vor trebui să-și aducă obolul și să schimbe ce e de schimbat la instituțiile deconcentrate. Este edificatoare în acest sens declarația lui Ionel Arsene, președintele PSD Neamț, care, încă din campania pentru parlamentare, vorbea de mulții directori de instituții județene care au adunat ani de zile în scaunul de șef și ar cam trebui schimbați. Stând drept și judecând strâmb (sau invers), n-a zis nimic neadevărat…

Mari surprize în PSD nu vor fi, nu la Neamț cel puțin. Poate un pic de efervescență atunci când se va anunța candidatul pentru Primăria Roman, pe locul lăsat liber de Laurențiu Leoreanu. Este adevărat că PSD a câștigat parlamentarele la Roman și, aparent, are șanse foarte mari la Primărie, dar va conta mult și persoana, lucru cunoscut la Roman. Dacă nu se va bucura de succes scoaterea lui Lucian Micu, actualul interimar, de sub umbrela lui Leoreanu, favorit în a fi candidatul PSD este… un fost PDL-ist. Este vorba de Marius Neculai, fost deputat, relativ tânăr, cu posibilități materiale demne de luat în seamă, cu logistică necesară alegerilor, cu sprijin la foști pedeliști ajunși în PSD. Pare a fi alegerea cea mai potrivită, cu condiția să fie și acceptat cu adevărat de vechii PSD-iști din Roman, cei specializați atâta amar de vreme într-un fel de noncombat profitabil. Oricum, ultimul cuvânt îl va avea Ionel Arsene, căruia acum îi lucește aura de la victoriile din alegeri și prietenia cu Liviu Dragnea.

La PNL, este… ca la PNL. Cei care aveau de ajuns în funcții au ajuns, așa că sunt imuni și liniștiți din punct de vedere material. Ceilalți încă stau și se întreabă cum a fost posibilă o asemenea (s)cădere între alegerile locale și cele parlamentare. În căutarea vinovaților, unii sunt tentați să arunce pisica pe primari, care ar fi trădat cu gândul la fondurile care ar putea să vină de la Guvern sau de la județ. Evident, cei mai mulți uită că mulți din primarii PNL au venit de la PSD, unde nu au mai prins loc pe listă, iar negocierea cu ei a fost facilă pentru social-democrați. Alții dau vina pe primarii celor două municipii, Dragoș Chitic și Laurențiu Leoreanu. De la primul nu se așteptau multe lucruri – ”Nu avem mari așteptări de la Chitic”, vorba unui șef local -, dar liberalii sperau măcar într-un scor mai strâns. De la Laurențiu Leoreanu se aștepta o victorie clară. Victoria a venit, dar numai pentru persoana lui Leoreanu, care s-a ales deputat. PNL a fost pulverizat în Roman, cu sau fără voia fostului primar. Mai degrabă cu.

Pentru orice observator, cât de cât avizat, faptul că Laurențiu Leoreanu a părăsit primăria, după ce abia promisese că nu va face asta, a avut un mare impact negativ. Un mare semn de întrebare se ridică și în dreptul campaniei electorale pentru funcția de primar de Roman: va fi benefic pentru PNL să se implice Leoreanu sau asta va ajuta PSD? Este un lucru pe care-l vor hotărî Mugur Cozmanciuc și cei din conducerea centrală, oricare vor fi aceia.

Și mai mulți dau vina pe Mugur Cozmanciuc și pe Eugen Țapu. Primul este acuzat că a acceptat prea multe mofturi în timpul conflictului Țapu-Leoreanu pentru prima poziție a listei la Senat, când cei doi și-au făcut de cap, bulversând pe toată lumea și alimentând tot felul de teorii ale conspirației. Cam cum s-a întâmplat pe timpul conflictului Țapu-Ursăreascu, iar asta dovedește că din-nou-senatorul Eugen Țapu e un om de echipă în orice formulă. Lui i se reproșează lipsa de implicare în campanie, inclusiv financiară. Și îi reproșează unii care se ocupau chiar de buget, deși cei de la Centru nu s-au plâns niciodată că Țapu ar avea buzunarele cusute, nici măcar cu ață albă. Legenda cum că ar fi fost al treilea parlamentar cel mai beneficiar de contracte cu statul, în diferite forme, nu contrazic uluitoarea sa capacitate de adaptare și de negociere, care-i permite supraviețuirea la nivel înalt, indiferent de regim sau de grupul aflat la putere.

În acest moment, PNL se află într-o defensivă totală și ușor năucă. Speră în prezervarea pozițiilor obținute până acum, cu o revenire pe urban măcar la nivelul de dinainte de parlamentare. Întrebarea este, desigur, cu cine.

Din nou la categoria ”Și alții”, există ALDE, mică, firavă și neputincioasă dacă e privită prin prisma rezultatului jenant obținut la parlamentare, dar aflat, totuși, la guvernare. Se va ști curând pe cine consideră vinovat Daniel Chițoiu că nu a ajuns parlamentar și dacă, în acest context, Ion Asaftei își va menține poziția de șef în filială.

Nici la PMP nu se anunță liniște. Laurențiu Dulamă, președintele filialei, va avea un an greu la partid, mai ales că urmează analiza de la Centru. Iar dacă Băsescu va da ordinul de luptă cu PSD, cooperarea/ alianța/ parteneriatul pentru majoritatate în Consiliul Județean și consilii locale va fi mult mai greu de menținut.

Din câte se poate vedea, toate-s vechi și nouă toate. Cum spuneam, istoria are prostul obicei de a se repeta, iar la Neamț nu se mai schimbă nici măcar protagoniștii. Poate doar să-și schimbe posturile între ei… Oricum, cei mai mulți din ei vor avea cu siguranță un an bun. Pentru noi, ceilalți… aceleași.

Valentin BĂLĂNESCU