Patrimoniu: Casa celui mai mare dirijor din lume, abandonată de 7 ani

pietricica turism

În zona centrală a Romanului, unde se organizează tot soiul de manifestări publice, la doi pași de primărie, se află casa în care a văzut lumina zilei dirijorul Sergiu Celibidache. Clădirea, construită în stilul conacelor boierești, este părăsită de câțiva ani și în stare evidentă de degradare, semnalată prin mesaje de avertizare de tipul ”pericol de prăbușire”. Pentru cei care nu știu, trebuie precizat că, în Germania, țara de adopție a dirijorului, sunt păstrate și marcate cu plăci comemorative toate imobilele în care a locuit Celibidache. Desigur, în aceste condiții, faptul că tocmai casa în care s-a născut marele muzician – și în care a trăit până ce s-a mutat la Iași – este în mare suferință poate fi considerat nu doar o neglijență impardonabilă, ci și o ofensă adusă memoriei lui. Însă, dacă privitorul obișnuit vede o clădire care stă să cadă, ”cârpită” pe alocuri cu niște scânduri și acoperită parțial cu plasă de protecție, Laurențiu Leoreanu, primarul care s-a ocupat direct cu achiziționarea imobilului, până a deveni deputat, vede altceva: un monument salvat.

* Două sute de ani de istorie

Clădirea datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este cunoscută și sub denumirea de ”Casa vornicului Done”, după numele altui celebru proprietar. Vornicul Grigore Done, care s-a mutat din Muntenia la Roman, în 1825, a construit biserica ”Sfântul Gheorghe” și a fost unul dintre oamenii de vază ai orașului. Locuința sa atrăgea atenția, atât prin dimensiuni, cât și prin arhitectură. Casa are pivnițe suprapuse, bolți semicilindrice la parter, iar etajul este diferit, construit în stil clasic, cu fronton și coloane. Decorațiunile sunt, însă, în stil neoclasic la exterior (bosaje, cornișe la fronton) și de factură barocă în interior.

În afară de destinația de locuință, clădirea a avut și o utilitate publică: până în anul 2000, a găzduit liceul de artă. De 7 ani, însă, este neutilizată și inutilizabilă în actuala stare. O vreme a fost în litigiu, nu unul în justiție, ci un gen de negociere care s-a purtat între moștenitori și administrația locală. ”Inițial, au cerut 375.000 de euro, dar erau dispuși să lase până la 350.000”, ne-a declarat Laurențiu Leoreanu, primar al Romanului până la sfârșitul lui decembrie 2016. ”Pentru un imobil de asemenea dimensiuni, în centrul orașului nu era o sumă deplasată, dar eu am așteptat să se hotărască, le-am explicat cam cât trebuie investit și, în final, am reușit să obțin prețul nesperat de 100.000 de euro. Structura de rezistență ridica mari probleme, dar am consolidat-o, din bugetul local, și acum nu mai este în pericol de prăbușire, chiar dacă plăcuțele au rămas. Atât la parter, cât și la etaj, au fost montați tiranți metalici, care îi conferă siguranță. Noi am făcut un proiect, este depus la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, dar durează între 6 luni și un an numai așteptarea”.

Proiectul, aflat în ”așteptare”, este în valoare de aproape un milion de euro (4,3 milioane de lei), sumă la care Primăria Roman contribuie cu 77.000 de lei. Acum 4 ani, imediat după ce imobilul a fost cumpărat, primăria a mai întocmit un proiect de reabilitare (care, la vremea aceea, ajungea cam o treime din suma actuală), dar până la urmă nu s-a concretizat. Evident, romașcanii care aud de ceva timp de restaurarea clădirii, dar nu văd, concret, nicio ”mișcare”, consideră că autoritățile nu se implică suficient. De aceeași părere a fost artistul Dana Șoiman, care, anul trecut, pe 17 iunie, a organizat o expoziție de pictură și grafică la Muzeul de Artă ”Sergiu Celibidache” din Roman , în ideea de a-i aduce un omagiu marelui dirijor și de a trage un semnal de alarmă vizavi de ”halul” în care a ajuns casa în care s-a născut muzicianul.

* Planurile sună bine

Proiectul, depus vara trecută, prevede realizarea unui centru cultural. La parterul Casei Celibidache, ar urma să fie un muzeu al tradițiilor locale, cu spații pentru expoziții permanente, iar etajul va fi dedicat muzicii: sală de audiții (cu dotarea și echipamentele necesare) și încăperi dedicate dirijorului, unde vor fi expuse obiecte personale, fotografii, cărți și documente.

Evident, pentru ca toate planurile – frumoase de altfel – să devină realitate, prima condiție este să existe fondurile. Iar următoarea – o firmă care să aibă specialiști atât de buni încât să ”șteargă” toate urmele lăsate de cutremure și de trecerea celor două secole peste clădire, fără ca stilul și arhitectura să fie schimbate. Asta pentru că tot avem exemple nefaste, de diverse ”realizări”, cu tot felul de constructori-restauratori, care se întrec în diplome și premii, dar se dovedesc niște jalnici cârpaci, care nu fac diferența între un imobil de patrimoniu și un bloc ANL.

Și în această privință, acum parlamentarul Laurențiu Leoreanu este optimist: ”Avem specialiști aici, la noi, în municipiu, care au confirmat deja, prin lucrările pe care le-au făcut până acum. Oricine poate vedea cum arată Colegiul «Roman-Vodă», biblioteca, dar și multe imobile din centrul istoric. Suntem orașul cu cele mai multe clădiri de patrimoniu reabilitate. Dacă fiecare primar care a fost din 1989 încoace făcea măcar cât am făcut eu, cred că astăzi nu mai aveam niciun monument istoric nerestaurat”.

Casa Celibidache figurează, alături de Casa Spițerului Brukner, Spitalul Vechi și Cetatea Nouă (a lui Ștefan cel Mare) de la Gâdinți, pe Harta patrimoniului rănit, întocmită de Mircea Diaconu. Și nu figurează oriunde, ci la categoria ”intervenții de urgență”. Europarlamentarul a făcut apel la Ministerul Culturii să se implice pentru salvarea imobilului, însă probabil, din punctul de vedere al decidenților din minister, obiectivul deja fusese trecut pe lista ”rezolvat”, din clipa în care Primăriei Roman i s-a cerut să includă Ministerul în proiect. Nu ca finanțator, ci doar ca partener în demersuri, ceea ce înseamnă o creștere de punctaj la evaluarea proiectului. Acum rămâne de văzut cât de lungă va fi așteptarea – deja a trecut aproape jumătate de an – și cât de mult va conta memoria lui Celibidache pentru cei care vor decide soarta casei sale.

* Cine a fost Sergiu Celibidache

CelibidacheSergiu Celibidache, unul dintre cei mai valoroși dirijori și compozitori ai tuturor timpurilor, s-a născut la Roman, la 28 iunie 1912. Primele lecții de compoziție și de pian le ia în copilărie, la Iași, unde se mută, împreună cu tatăl și cu cei trei frați ai săi. A urmat, în paralel, facultățile de filosofie și matematică, la București. În 1936, studiază compoziția la Academia de Muzică din Berlin. Aprofundează dirijoratul, la 25 de ani, cu Walter Gmeindl și devine absolventul Universității ”Friedrich Wilhelm”. A obținut doctoratul în muzică la Berlin.

Anul 1945 este unul norocos pentru tânărul muzician, care este numit, în ciuda vârstei, dirijor al celebrei Orchestre Filarmonice din Berlin, impunîndu-se prin profesionalism și originalitate. A părăsit Germania, în 1954, pentru a dirija renumite orchestre simfonice din Franța, Italia, Suedia, URSS, Israel, Austria, Brazilia, Argentina, Olanda, Anglia, România. Între anii 1962 și 1972, a dirijat Orchestra Radio din Stockholm. În perioada 1972-1977, a stat la pupitrul dirijoral al Orchestrei Radio din Stuttgart, iar din 1979 și până la sfîrșitul vieții a condus Orchestra Filarmonicii din München, aceasta devenind, sub conducerea sa, una dintre cele mai cunoscute din lume.

Timp de doi ani, între 1973 și 1975, a dirijat Orchestra Națională din Paris și, ocazional, orchestrele radio din Florența, Roma, Milano, Torino, Veneția, precum și Orchestra Regală din Copenhaga.

Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase, în cea mai mare parte, inedite.

Sergiu Celibidache s-a stins din viață la 84 de ani, pe 14 august 1996, în Franța, în reședința sa din departamentul Loiret (în apropiere de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate.

Cristina MIRCEA

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.