Ultima aniversare a lui Ceaușescu

pietricica turism

”Da, Ceaușescu-i slavă și putere

Și peste veacuri auroră vie,

În jurul LUI, uniți în gând și vrere,

Durăm în aur noua Românie.”

ceausescu foto culegatorul de cuvinte
sursa foto: Culegătorul de cuvinte

Deși puțin probabil, dacă s-ar mai fi aflat printre noi, Nicolae Ceaușescu, Ctitorul Epocii de Aur, ar fi împlinit astăzi, 26 ianuarie, 99 de ani. În vremurile sale de aur, ziua de naștere îi era marcată prin ode și manifestări ample, care frizau absurdul. Ultima aniversare, din 1989, când a intrat în al 71-lea an de viață, a fost reflectată la televiziune și în ziare exact după tipicul celorlalte: în semn de ”profund omagiu și aleasă cinstire”. Cine ar fi crezut că va fi ultima aniversare a ”campionului păcii”?

* Deplin e cu Carpații

De ziua LUI, în Patria Română/ urcăm spre totdeauna/ în auru-nălțimii/ aceleași gânduri pline/ de trainică cinstire/ adânc reverberate/ de inima mulțimii./ Că nu e iarnă care/ să-și pună albul vârstei/ El, tânăr, ne conduce/ în zbor de aur țara/ El, ram din ramul țării,/ fiu al gliei sfinte,/ deplin e cu Carpații/ cu noi și primăvara.

Ionel Botez

Până la 55 de ani de viață, din care ”40 de ani de eroică activitate patriotică”, ziua celui mai iubit tovarăș al patriei trecea ca una oarecare. Există dovezi că Nicolae Ceaușescu nici nu s-a născut pe 26 ianuarie 1918, ci cu trei zile mai devreme. ”Strălucita sa viață de patriot revoluționar, de neîntrecut luptător pentru fericirea poporului român”, s-a încheiat, brusc, pe 25 decembrie 1989, când a fost condamnat la moarte și executat împreună cu Elena Ceaușescu.

* Omagierea prin presă

n ceausescu aniversare foto adevarul
foto Adevărul

În Neamț, aniversării sale din 1989 i-au fost acordate spații pline de elogii, nu în una, ci în două ediții (21 și 28 ianuarie) ale ziarului Ceahlăul.

Trăim, în acest ianuar aniversar, momente de scumpă și aleasă sărbătoare în care partidul, țara, poporul își omagiază conducătorul iubit. La 26 ianuarie, zi înscrisă cu litere de aur în istoria contemporană a patriei, într-o atmosferă de fierbinte însuflețire patriotică, revoluționară (…) comuniștii, toți fii țării, într-o indestructibilă unitate, aduc cu prilejul zilei de naștere (vârsta nu i se preciza – n.red.) și a peste 55 de ani de eroică activitate patriotică, revoluționară, un cald și vibrant omagiu secretarului general al partidului, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ctitorul României moderne, erou între eroii neamului, personalitate proeminentă a lumii contemporane”.

Articolele laudative conțineau și o ”serie de împliniri, de înfăptuiri în vederea atingerii progresului multilateral al patriei”.

Spre exemplu, comuna Bodești, în frunte cu celebrul primar Vasile Tomescu, atunci președintele C.A.P. Bodești, era una din așezările rurale care beneficiase din plin de ”roadele politicii înțelepte a partidului, de modernizare a localităților ,și această politică îl are ca promotor pe ctitorul României socialiste moderne, tovarășul Nicolae Ceaușescu”, afirma acesta.

În 1971, comuna Bodești a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa I pentru realizări considerate deosebite. ”În 20 de ani, s-au construit școli, grădinițe, cămine culturale, săli de festivități, stadionul, magazine, baia comunală, un nou dispensar, o casă de nașteri, s-a definitivat centrul civic, toate acestea s-au realizat cu contribuția locuitorilor, oamenii orgolioși, dar harnici”, spunea Tomescu. ”Ei au cărat piatra de temelie de la 30 de km distanță, au făcut cărămida, au predat sticle, borcane și fier vechi în valoare de 70.000 de lei și au cumpărat 60 de tone de ciment pentru trotuare”.

Ca model de urmat, era prezentată și Școala generală nr. 4 Piatra Neamț, actualmente Școala ”Elena Cuza”. ”«Unitatea noastră» – opinează directorul Gheorghe Daraban, profesor gr. I – «cea mai mare din județ, s-a dezvoltat vertiginos, ajungând în acest an școlar la 3.400 de elevi, cu 500 mai mulți față de anul trecut!»”. Directorul puncta și conlucrarea bună avută cu Liceul nr. 5 de Construcții Piatra Neamț și cu cele două unități ”patronatoare” – Fabrica ”Comuna din Paris” și IPPSC: ”Avem peste 2.700 de abonamente la presa pentru copii și tineret, participăm la acțiunile de înfrumusețare de pe bulevardul Decebal și am îndeplinit angajamentul la muncă patriotică – în valoare de peste un sfert de milion de lei – în proporție de 111 %”.

 * Omagierea prin manifestări politico-ideologice și cultural-educative

n ceausescu foto adevarul
foto Adevărul

 În întreg județul, în preajma ”acestui eveniment de importanță națională”, aveau loc numeroase manifestări politico-ideologice și cultural-educative, prin care toată lumea trata cu omagii omul nr. 1 al țării. ”Epoca Nicolae Ceauseșcu – epoca înfloririi fără precedent a economiei, științei și culturii, a creșterii prestigiului României în rândul națiunilor lumii” s-a intitulat simpozionul omagial, pe care CJCES și Complexul Muzeal Județean Neamț l-au organizat pe 26 ianuarie 1989, la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț.

În organizarea Consililului Județean al Sindicatelor, la Centrul de Cultură și Creație ”Cântarea României” din Piatra Neamț, în miercurea lui 25 ianuarie 1989, a avut loc un simpozion omagial și a fost prezentată o gală de filme documentare, având ca generic ”Ctitorii ale Epocii Nicolae Ceaușescu”.

Încă de pe 21 ianuarie 1989, la Biblioteca Județeană a fost deschisă expoziția de carte social-politică ”Epoca Nicolae Ceaușescu-univers al muncii, creației și educației revoluționare”. Membrii cercurilor de dezbateri politico-ideologice din unitățile pionierești ale municipiului au luat parte, la Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei, la o acțiune complexă, ”Ctitor de țară, ctitor de istorie”.

La liceele ”Petru Rareș”, nr. 3, 4 și 6 din Piatra Neamț, ”Roman-Vodă”, nr. 1 și 4 din Roman, s-au desfășurat expuneri și simpozioane omagiale, iar, în organizarea Consiliului municipal al Organizației Pionierilor, la cinematograful Panoramic a avut o întâlnire cinematografică, ”Un om al păcii într-o țară a păcii”. Elevii de la Liceul Industrial nr. 5 Piatra Neamț au audiat expunerea: ”Contribuția determinantă a tovarășului Nicolae Ceaușescu la dezvoltarea multilaterală a patriei noastre socialiste”.

Manifestările specifice nu au lipsit nici în mediul rural. La Bălțătești și Podoleni, s-au derulat simpozioane, urmate de spectacole literar-muzicale. Totodată, s-a proiectat și ”medalionul” cinematografic ”Nicolae Ceaușescu – o viață închinată înfloririi patriei și fericirii poporului”.

* Telegrame omagiale

n ceausescu 2 foto adevarul
foto Adevărul

Telegrama de felicitare adresată de Comitetului Județean Neamț al PCR din ianuarie 1989 avea, în linii mari, următorul conținut:

«Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu,

Aniversarea zilei dumneavoastră de naștere și a peste 55 de ani de activitate revoluționară, sărbătoare scumpă a întregului nostru partid și popor, oferă comuniștilor, oamenilor muncii, tuturor locuitorilor județului Neamț minunatul prilej pentru a-și exprima, într-o înflăcărată unitate de cuget și simțire, împreună cu întregul popor, cele mai calde gânduri și sentimente de aleasă prețuire și nemărginită stimă ce le nutresc față de dumneavoastră, mult stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu. (…)

La Mulți Ani!”.

Colectivele de chimiști, cimentiști, constructori de mașini, producători de țevi, textiliști, lucrători în agricultură își exprimau satisfacția ”pentru toate izbânzile repurtate până acum”, cu ocazia unor telegrame de felicitare adresate de participanții la adunarea cu activul Comitetului Municipal Piatra Neamț al PCR. Forestierii raportau depășiri ai indicatorilor economico-financiari pe anul 1988, menționând că toate acestea ”sunt rodul muncii fără preget a întregului colectiv, mobilizat de sarcinile și orientările trasate de dumneavoastră iubite conducător Nicolae Ceaușescu”. (Ceahlăul, 21 ianuarie, 28 ianuarie 1989)

* Cadouri ”care înalță sufletul”

O altă latură importantă a servilismului oportunist de manifestare a ”vibrantului omagiu” era oferirea de cadouri. Acestea veneau în valuri, din întreaga țară, dar și din străinătate. Cele mai multe erau lucrări de artă reușite – ”care înălțau sufletul”, după cum spuneau tovarășii -, însă exista și o sumedenie de obiecte kitsch-oase, precum vaze omagiale, compoziții ceramice redând cuplul Ceaușescu, busturi din ipsos, columne omagiale din lemn, cu scene din activitatea lui Ceaușescu, compoziții pe care era gravat chipul lui Ceaușescu, birouri din lemn, machete, etc.

Dr. Mihaela-Cristina Verzea, șefa secției istorie-artă din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, spune că ”o parte dintre aceste cadouri erau păstrate în Palatul din Primăverii, iar cele care erau mai puțin importante erau trimise la Muzeul de Istorie al RSR, cel care, în 1990, a devenit Muzeul Național de Istorie al României. Aici există un depozit foarte mare, care adăpostește cadourile primite de Ceaușescu de-a lungul anilor. Multe erau duse și la Muzeul Partidului, care a funcționat în sediul Muzeului Țăranului Român. Sunt și opere de artă, dar și unele total neinspirate. Oamenii trimiteau tot felul de machete, mai ales cei din industrie… Vedeai reconstituite figurile soților Ceaușescu din boabe de fasole, din boabe de orez… Nu știu în ce măsură este chiar o realitate, dar se spune că ei chiar vedeau tot ce primeau și făceau o triere a lor”.

Prof. dr. Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Județene ”G.T. Kirileanu”, ne-a relatat un fapt real petrecut cu câteva zile înainte de a izbucni Revoluția de la Timișoara: ”Ziua ei era pe 7 ianuarie cred, de asta li se trimiteau daruri de la fiecare activ de partid, din fiecare județ, între 8 și 26 ianuarie, într-un crescendo.

În decembrie 1989, cu o zi, două înainte de Revoluție, un pictor din Neamț, plecat dintre noi între timp – dar pictor adevărat, să ne înțelegem -, a primit sarcina să picteze un portret al Tovarășei. Era o cinste, dar și o bună afacere, pentru că asemenea lucrări erau bine plătite. A lucrat la portretul ei zi și noapte, era sub presiune, deconectat total de la exterior, fără radio, fără telefon, fără televizor. Pe 22 decembrie, pe la miezul nopții termină lucrarea și adoarme epuizat în atelier. A doua zi, pe 23 decembrie, iese să se aprovizioneze cu pâine și țigări, ca să facă ultimele retușuri. Pe stradă, în zona Dărmănești, a crezut că are halucinații, de la atâta privit portrete cu cei doi tovarăși… Pentru că toată lumea vorbea de judecarea celor doi, de arestarea lor etc. A decis să bată la ușa unui amic, medic, să îl întrebe ce se întâmplă. Când află, primul lucru a fost un strigăt de bucurie, firesc, după care strigătul se transformă într-un oftat prelung…! Pictorul nostru întreabă în van: Și acum, cine îmi mai plătește mie lucrarea? Oare mi-o mai plătesc tovarășii de la Județeana de partid? Evident că nu i-a mai plătit nimeni lucrarea, a fost unul dintre oamenii care a pierdut cu adevărat ceva la Revoluție, vreo douăzeci de mii de lei, mi se pare, sau chiar mai mult. Dar, ca răzbunare, artistul a pictat deasupra imaginii celor doi o altă imagine, care simboliza libertatea, în viziunea lui. Lucrarea aceasta, un hibrid artistic, se găsește, din câte știu, la Muzeul de Artă din Piatra Neamț. Vedeți, astfel, pe câmpul artei, se întâlnesc râsul cu plânsul, anecdota cu drama”.

Scriitorul Adrian Alui Gheorghe își amintește și cum, pe 26 ianuarie, ”era vorba de un formalism subînțeles, nu cred că era vorba de o participare afectivă, ci de «un calendar» politic. Discursul politic impregnase spațiul public până la refuz, așa că orice alt discurs din partea lui Ceaușescu făcea parte din delirul național ajuns la nivelul de perpetuum mobile”.

* ”Acum îl avem pe Nicolae Ceaușescu! De 10 ani ne este baci!”

Într-un text, apărut în volumul ”Comunismul în România (1945-1989)”, Șerban Constantinescu spune că ziua de naștere a lui Ceaușescu constituia o ocazie de ceremonii solemne și daruri servile aduse ”geniului său”: «Toate mijloacele de informare, practic întreg aparatul de propagandă a partidului, salutau ”meritele sale excepționale”. Nicio exagerare nu era de ajuns atunci când era vorba de a glorifica realizările președintelului, ”unul din marii ctitori ai României”. Gama de omagii a fost extrem de diversă, debutând cu simple scrisori și ajungând până la cele mai elaborate modalități și chiar, în unele cazuri, sofisticate, ca tehnică de realizare, finalizate cu costuri foarte mari și fiind în marea lor majoritate niște kitch-uri, evident fără nicio valoare artistică. (…) Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, inspirat din practicile maoiste și staliniste, este una dintre cele mai cunoscute variante ale ideologiei comuniste naționaliste. N. Ceaușescu a reușit să întrețină un cult al personalității de o inegalabilă amploare în spațiul european, în primul rând grație perioadei mari de timp în care a deținut puterea, respectiv 24 de ani. Moștenise, totodată, de la predecesorul său, Gh. Gheorghiu-Dej, controlul deplin asupra mijlocelor de comunicare și al aparatului represiv. (…) Apetitul lui Ceaușescu de a se vedea și auzi proslăvit a crescut simultan și direct proporțional cu extinderea puterii sale, ajungând la paroxism în anii ’80».

* O vedetă de pe strada mea

Cine este acest personaj,/ Pe care-mi permit/ Să-l numesc cel mai vestit/ Motan din oraș./ Căruia i/ S-au scris poezii/ Și i s-au făcut portrete,/ Așa cum se obișnuiește printre vedete/…/ Ei bine, după toate aceste succese/ De necontestat/ Și de necrezut,/ Arpagic, cum era și de așteptat,/ S-a cam încrezut./…/ I se dau flori,/ Pâine cu sare,/ Câte-o scrisoare/ În plic/ Și toată lumea strigă/ ”Arpagic!”

Ana Blandiana

Eroii neamului, 1977, by Constantin Piliuta
Eroii neamului, 1977, de Constantin Piliuță

În cartea sa, ”Pe umerii lui Marx – o introducere în istoria comunismului românesc”, istoricul Adrian Cioroianu afirmă că «în cursul lungii sale cariere, Ceaușescu, grație corului de apologeți care și-au dat concursul în clădirea unui cult al personalității dintre cele mai deșănțate, va căpăta mai multe fațete mitice: el este revoluționarul prin excelență al țării, teoreticianul unei noi ordini mondiale, campionul păcii, arhitectul unei noi Românii, eroul independenței și garantul unității naționale și tot el este, mai presus de toate, cele mai iubit fiu – sau părinte – al națiunii. Clienți politici, pictori, sculptori de curte s-au întrecut prin a imortaliza toate aceste fațete, trecând totodată, cu o stupefiantă lejeritate, și granițele oricărui simț al măsurii». Ca exemplu, dl. Cioroianu oferă discursul lui D.R. Popescu. susținut la al XI-lea Congres al Partidului: «Alții i-au avut în trecut pe Iulius Cezar, pe Alexandru Macedon, pe Pericle, pe Cromwell, pe Napoleon, pe Petru cel Mare, pe Lincoln. Noi i-am avut pe Mihai, Ștefan, pe Cantemir, pe Brâncoveanu, pe Bălcescu, pe Cuza. (…) Acum îl avem pe Nicolae Ceaușescu! De 10 ani ne este baci! (…) Elogiile pe care i le aducem nu sunt inventate. (…) Atunci de ce ne-am reține să le facem?».

* ”Victor, o galaxie română-n devenire,

Răsare în universul zidit pe răstigniri,

Pe temelie veche, de piatră și jertfire,

El reînalță o țară

A vechilor români!

Victor Ponta Președinte!” – odă în metru PSD, închinată de Mircea Cosma, la vremea aceea președintele CJ Prahova și trimis în judecată pentru fapte de corupție, lui Victor Ponta, la vremea aceea președinte PSD și candidat pentru Președinția României, septembrie 2014.

Se întâmplă ca ultimul spectacol omagial, ”variat și interesant”, închinat epocii Nicolae Ceaușescu, să fi fost pus în scenă tocmai de județul Neamț.

Intitulat ”Glorie epocii Nicolae Ceaușescu, glorie viitorului comunist al țării”, a fost difuzat pe micul ecran la 12 noiembrie 1989, cu începere de la ora 19.20, după Telejurnal. ”Ineditul, noutatea constituie o altă caracteristică a spectacolului, izvorâtă din imagini și vers, din cele 13 cântece în primă audiție, ce poartă semnătura unor compozitori de recunoscut prestigiu, ca Vasile Vasilache, Vasile Spătărelu, Dan Bălan și Cristian Misievici, dar și a unor autori locali, dintre care amintim pe Ioan Amironoaie, Tatiana Donciu și Florin Podariu. (…) Este demnă de reținut, de asemenea, prestația convingătoare, nuanțată, a recitatorilor Cornel Nicoară și Carmen Ionescu, actori la Teatrul Tineretului, a copiilor Daniel Drumea, Irina Vasiliu, Alexandru Voicu, Raluca Rusu, Bogdan Lămătic și Adrian Vernica”. (Ceahlăul, 12 noiembrie 1989)

* Program TV, joi, 26 ianuarie 1989

 19 Telejurnal; 19.25 Marelui fiu al patriei – înalt omagiu și recunoștință întregului popor. Documentar (C); 19.45 Imn pentru conducătorul țării. Spectacol literar-muzical-coregrafic.(C); 20,45 Cu poporul, pentru popor.(C); 21.50 Telejurnal.

Ana MOISE

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.