UNPR a fost un partid artificial, acum știe toată lumea. În jurul lui Gabriel Oprea, s-au strâns niște oameni, cu interese deosebite, uniți de același ideal – convervarea unor poziții politice și economice, ale lor sau ale altor entități. În Neamț, partidul a însemnat, mult timp, Culiță Tărâță, după care, în jurul său, s-au mai așezat niște oameni precum Constantin Iacoban, Adriean Chirilă, Constantin Sandu, Liviu Bumbu, Constantin Moisii, Ciprian Șerban, Ion Rotaru, Marian Iftime, Daniel Vasiliu, primarii de Borca, Ștefan cel Mare, Tazlău etc. Într-un moment de rătăcire ideologică și nemulțumire față de mersul PSD, vreo trei luni, chiar și Ioan Munteanu, cel mai disciplinat și productiv deputat de Neamț, a făcut parte din detașamentul UNPR. Uniunea ajunsese, într-o vreme, a doua forță politică din județ, avea președintele Consiliului Județean și vreo 16 primării, plus un număr destul de mare de consilieri județeni. Dispariția lui Culiță Tărâță, apoi scandalurile în care a fost târât președintele Gabriel Oprea au scos partidul de pe scena politică.
Acum un an, însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Generalul, deși înghesuit, avea încă putere. La Neamț, președinte al Consiliului Județean era Constantin Iacoban, care supraviețuise unei tentative de schimbare, din partea PSD cu ajutorul unor membri UNPR, și își anunțase disponibilitatea de a alege o altă cale politică. Spre ALDE. Momentul este important pentru politica nemțeană, pentru că, după debarcarea lui Iacoban, PSD Neamț a reușit să o impună ca președinte de CJ pe Emilia Arcan și să se poată pregăti în liniște, cu toată logistica aflată la dispoziție, pentru alegerile locale.
* Iacoban: ”Trei luni am așteptat un telefon, să vin la dvs., să vorbim”
De ce a plecat Iacoban de la UNPR, când, de pe poziția de președinte, putea negocia orice înțelegere? Spune, acum, că și-a dat seama că nu putea discuta despre viitorul județului cu Gabriel Oprea și modul acestuia de a face politică nu i se potrivea. Ce spunea atunci: ”Am fost sunat de Gabriel Oprea și i-am spus că, de trei luni, încercam să stau de vorbă cu el, despre organizație și despre posibilitatea de a ajuta județul de pe poziția în care se afla. Exact asta am spus și nu putea să nu țină cont de acest lucru, cu atât mai mult cu cât erau oameni din UNPR care au avut grijă, unii să umble cu pâra la el, iar alții să se ducă și să spună că interesele UNPR sunt mai bine apărate de… PSD în județ”.
Legat de acest ultim aspect, surse de la vârful UNPR vorbeau, la vremea aceea, pe față despre faptul că, în războiul Culiță Tărâță – Ionel Arsene, acesta din urmă a avut parte de multă bunăvoință din partea lui Oprea, deranjat, de multe ori, că singurul său președinte de consiliu județean îi trecea peste cuvânt.
Constantin Iacoban nu a fost comod pentru niciunul din șefii și colaboratorii săi. Pentru că știe destulă administrație, destulă economie reală, cunoaște o mulțime de lume și nu e politician tipic, în sensul că sursa sa de bani nu înseamnă doar bugetul local sau de stat. Nici în acest moment nu este foarte clar dacă Gabriel Oprea a vrut să cedeze PSD-ului județul Neamț și, de aceea, a refuzat dialogul cu Iacoban sau a greșit din punct de vedere politic. Probabil că prima variantă este mai aproape de adevăr, că deja începea să simtă că nu mai are viitor ca șef de partid, iar o bilă albă de la PSD era o asigurare de viitor, mai ales că el a întrevăzut ascensiunea lui Dragnea și, odată cu asta, a lui Arsene.
Mai interesant decât faptul în sine, al schimbării lui Iacoban, este să vdem ce s-a ales de oamenii din UNPR care au pus umărul la pierderea puterii, în schimbul unor promisiuni ulterioare.
* Toți oamenii UNPR-ului (?)
Indiscutabil, după dispariția lui Culiță Tărâță, unul dintre cei care a vrut să conducă partidul, direct sau indirect, a fost Liviu Bumbu. Omul care și-a legat cariera, inclusiv postura de senator, de sprijinul lui Tărâță. Dacă nu avea acest sprijin, e greu de crezut că ar fi ajuns pe vreo listă și aproape imposibil de crezut că ar fi fost și ales. Liviu Bumbu a fost tot timpul în bune relații cu PSD, a avut dialog cu ei chiar și în timpul războiului deja pomenit. Multă vreme a considerat că i se cuvenea conducerea partidului, dar, în același timp, nu a avut niciodată curajul de a-și asuma răspunderea pentru asta. A fost printre cei care nu l-au sprijinit pe Iacoban pe lângă Oprea și a capitulat cu lejeritate în fața ofensivei PSD. A pierdut orice posibilitate de a intra în Parlament și rămâne de văzut, în viitorul apropiat, dacă nu cumva i s-a pregătit vreo sinecură, care să demonstreze că rolul său a fost unul activ pro PSD.
Constantin Moisii a ajuns în UNPR pe filiera PP-DD și s-a simțit bine în partid, că era obișnuit să răspundă la ordine. Până în ultima clipă, a sperat să rămână în cărți pentru un nou mandat de deputat, fapt pentru care a stat în UNPR inclusiv de-a lungul fuziunii acesteia cu Partidul Mișcarea Populară. N-a mai putut fi ajutat, însă, de mentorul său de la București și n-a mai prins loc pentru Parlament. Când s-a pus problema schimbării lui Iacoban, a fost alături de conducerea centrală a UNPR, nerealizând, probabil, că pierderea conducerii Consiliului Județean însemna și dispariția importanței electorale a UNPR.
Daniel Vasiliu, adus și el de Culiță Tărâță în politica județeană, și-a jucat cartea personală la UNPR cât timp a putut și a fost luat în seamă. În momentul dispariției lui Tărâță, s-a speculat că și-ar fi negociat postul de vicepreședinte CJ în schimbul susținerii unui pesedist pentru președinție, lucru infirmat de alegerea lui Iacoban pe funcție. Când Iacoban a ieșit din cărți, Vasiliu a ajuns vicepreședinte, tot urmare a negocierilor cu PSD. La vremea respectivă, dacă voiau și erau uniți, consilierii UNPR puteau vota alături de liberali și foștii pedeliști și puteau avea majoritate simplă. Vasiliu și gruparea rămasă la conducere a ales PSD și, cu o singură excepție notabilă, se pare că au ales greșit. Nu mult după aceea, Vasiliu va ajunge în PNL, venit ca om cu un oarecare potențial electoral, dar cu posibilități de creștere.
Excepția notabilă de care aminteam se numește Ciprian Șerban, a ajuns în UNPR tot via PP-DD. De la bun început, a fost omul care s-a situat alături de PSD sau, mai bine spus, alături de Ionel Arsene, pe care și l-a ales drept mentor. Șerban a fost cel care a creat constant presiune în UNPR și care, în momentul posibilei plecări a lui Iacoban, a grăbit lucrurile cât a putut, pentru aducerea Emiliei Arcan ca președinte de județ. A manevrat în folosul PSD, a renunțat la orice poziție atunci, lucru care s-a monetizat ulterior în nominalizarea sa din partea PSD pentru Camera Deputaților. A fost, dacă vreți, o recunoaștere a meritelor sale pentru PSD de pe vremea mandatului de consilier județean.
În episodul transferului de putere de la UNPR la PSD în județ, roluri mai mult sau mai puțin semnificative au mai avut Marian Iftime (un maestru al combinațiilor, la toate nivelele), Constantin Sandu (om cu mare experiență politică, cu relații peste tot, care, de fiecare dată, a căzut în picioare și de care au avut nevoie toți șefii de partid și de județ, indiferent de culoarea politică), Costache Lupu (care, în virtutea negocierilor politice, a ajuns în partidul lui Băsescu și, în virtutea inerției, a rămas acolo). Nu a fost foarte clar ce rol a jucat fiecare. Unii au dispărut strategic, alții au jucat la mai multe capete, dar, oricum, rezultatul a fost foarte limpede: din acel moment, PSD a putut să facă jocurile în Neamț și, măcar din acest motiv, ar trebui să-i mulțumească lui Iacoban, a cărui trecere la ALDE a facilitat acest proces.
* Ce spune Iacoban acum?
În acest moment, Constantin Iacoban este în afara jocurilor politice, cel puțin a celor la vedere. La un an de la executarea sa – făcută aproape la cerere, din moment ce a anunțat singur, în interiorul partidului, că se pregătește să plece spre ALDE -, nu pare să aibă mari regrete: ”Ce pot să spun? Dacă privesc în urmă, îmi pare rău să văd că tot ce am preconizat s-a întâmplat. UNPR a dispărut la nivel național, iar în Neamț s-a topit, de bunăvoie, în PSD. Cei care, acum un an, au încercat să profite au cam dispărut de pe scena politică de primă mână, cu excepția lui Ciprian Șerban și a dnei Florentina Vasiliu. Nu regret plecarea, regret că am ales greșit și am crezut că ALDE Neamț este tot una cu ALDE central. Aici, recunosc, am greșit. Ce mă bucur este că perioada cât am fost la Consiliul Județean a fost fără scandaluri administrative, că am demonstrat că se poate face administrație cu calm, prin discuții constructive, că nu am cedat niciodată la presiuni și, când a fost cazul, am ripostat. Atunci nu au fost probleme de comunicare, chiar dacă s-a încercat tot timpul subminarea poziției mele pe plan local și național. Cred că mi-am făcut datoria la Consiliul Județean. Am închis câteva proiecte care trenau, am continuat alte proiecte și nu am făcut niciun fel de heirupism, ca, după aceea, să fiu nevoit să-mi cer scuze sau să regret că am dat oameni afară”.
Dana OSTAHIE
