Dragobete Cap de Primăvară

24 februarie, Sântion de Primăvară, Ion Cap-de-Primăvară, Dragobete Cap-de-Primăvară sau Drăgostițele sunt denumirile unei sărbători ce dorește să ia locul uneia occidentale, Sfântul Valentin. Biserica Creștin Ortodoxă a rânduit această dată pentru evocarea unuia din cele mai însemnate personaje ale istoriei creștinismului, de aceea o aflăm marcată cu o cruce neagră în calendarul religios, sub numele de Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

În calendarul popular, sărbătoarea creștină Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este denumită Sântion de Primăvară. Tradiția bisericească spune că, imediat după ce Salomeea a adus mamei sale, Irodiada, pe o tipsie, capul Botezătorului, aceasta l-a îngropat, într-un loc ascuns, departe de trup, de teamă ca proorocul să nu învie. Peste noapte, o femeie de la curtea regală l-a luat, în ascuns, și l-a dus pe muntele Eleon, unde a fost descoperit, într-un târziu, de ”un bărbat slăvit, Inochentie”, care a voit să zidească pe acel loc o biserică de piatră.

Amintim că, pe de o parte, sărbătoarea populară numită Dragobete Cap-de-Primăvară sau, pe alocuri, Drăgostițele, nu a avut niciodată un prestigiu deosebit, iar pe de altă parte nu prezintă nici măcar slabe ecouri ale tradiției creștine, fiind mai curând o sărbătoare măruntă a universului casnic și abia mai pe urmă a tineretului.

E drept că atestările ei ne duc în urmă cu mai bine de un veac și jumătate, însă toate vorbesc despre această sărbătoare ca având o dată incertă: unele surse o plasează acum sau la sfârșitul lunii, altele – în ciclul cunoscut sub numele de Zilele babelor sau Zilele Dochiei, la 1 martie sau chiar spre sfârșitul acestei luni. Incertitudinea care planează asupra datei se datorează, fără îndoială, condițiilor de climă ale fiecărei zone, întrucât, pretutindeni, epitetul care i se atașează este cel ce evocă începutul primăverii, ”capul” acesteia.

* Superstiții uitate de Dragobete

Personajul mitic patron, Dragobete, Iovan-Dragobete sau Dragomir, este fie logodnicul Dochiei, fie fiul Babei Dochia sau Marta, personificare feminină a capriciilor începutului de primăvară, fie un tânăr frumos și sprințar care sărută fetele și ocrotește păsările.

Trecând de mijlocul acestei luni, este firesc să găsim în calendarul popular tot mai multe și mai explicite semne ale apropierii primăverii. Ziua Cap-de-Primăvară este pusă sub semnul cuplului, al dragostei și însoțirii – ”Se dezleagă gura la păsări”, ”Se împerechează toate păsările”, ”Dacă nu se împerechează în această zi, rămân tot stinghere până la Dragobetele din anul următor” sau ”Nu se mai pot împerechea și umblă ciripind din loc în loc până mor”.

Dragobetele este o sărbătoare a păsărilor, iar oamenii, urmărindu-le și respectându-le ritmul, respectă, la rândul lor, această zi, fiindcă se crede că acela care lucrează nu va avea noroc la prăsirea păsărilor de curte.

Mai mult chiar, urmând pilda măruntelor zburătoare ce vestesc anotimpul cald, fetele și băieții căutau să se apropie, pentru a nu rămâne singuratici și neluați în seamă de-a lungul anului. Nu este vorba numai despre o armonizare a grupurilor masculin și feminin, ci și de întemeierea unor relații spirituale.

În prima zi de luni de după Paști, tinerii ”se prindeau fârtați și surate”, printr-un ceremonial aparte, ce includea culesul ritual al florilor de primăvară și împletirea unor cununi, pe care și le dăruiau reciproc, și săruturi simbolice la o petrecere cu cântec și joc.

Alte credințe spun că, dacă o femeie atinge doar cu mâna un bărbat străin, ea va fi drăgăstoasă tot anul și că bărbații trebuie să se abțină de la certuri cu soțiile sau cu alte femei, ca să nu le meargă rău.

În rest, Dragobetele pare a fi pentru gospodari tot o ”zi mânioasă”, care poate aduce boli, infertilitate și nenoroc.

În ziua aceasta, se începe orice lucru, că merge cu spor, spuneau babele de altădată. Se scutură, se așează în casă, ca să vie binele și averea, să se întoarcă la casă.