Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet

În anii ’60, la Piatra Neamț, a existat un valoros Cerc de balet, care ”sălășluia” în Casa de Cultură a Sindicatelor, instituție inaugurată la 15 iunie 1963. Condusă de Andrei Lupu, fost balerin al Operei Române, activitatea se desfășura la un nivel profesionist, chiar dacă membrii cercului erau amatori, selecționați din rândul formațiilor de dansuri din județ sau dintre componenții unor echipe sportive. Esența acestui dans clasic figurativ este ca mișcarea interpreților să nu rămână doar o simplă tehnică, ci să devină un suport pentru textul pe care vor să-l spună. Provocarea era să convingă un public care nu știa mai nimic despre balet, iar tinerii cooptați atunci de Andrei Lupu au reușit să dăinuie în amintirea celor care i-au văzut.

* ”A existat o frumoasă viață culturală”

2 - Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet

3 - Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet

Omul care a cunoscut cel mai bine ”viața” acestui cerc de balet a fost ziaristul Tiberiu Uță, pe atunci activist al Consiliului local al Sindicatelor.

«Am știut îndeaproape activitatea balerinilor, mai ales că am scris și câteva articole la momentul respectiv. Șeful Sindicatului era Dumitru Litianu. Pe atunci, erau deschise cercul de teatru – de care mă ocupam eu și la care am colaborat și cu actorul George Popa Mija, cercul de balet – coordonat de Andrei Lupu și un cerc de croitorie la etaj. Cu Andrei Lupu, m-am întâlnit absolut întâmplător acum 5 ani, prin București. Mi-a zis că locuiește la Galați. Să știți că Andrei Lupu a avut mare succes cu dansatorii pe care i-a format la Casa de Cultură. A existat o viață culturală frumoasă. După ce Andrei Lupu a plecat, Cercul de balet s-a desființat, parcă prin 1966».

* ”Actul de naștere a Casei de Cultură a Sindicatelor din Piatra Neamț a fost emis la 30 martie 1962, odată cu semnarea de către Gheorghe Gheorgiu-Dej a decretului prin care Clubul Muncitoresc Piatra Neamț începea construcția actualei clădiri”.

Tiberiu Uță expunea, în ziarul Flacăra, din 30 noiembrie 1963, o ”părticică” din activitatea cercului de balet: «În fiecare zi, atât dimineața, cât și după-amiaza, aici este o mare animație. Cei peste 60 de elevi, împărțiți pe trei grupe, lucrează asiduu sub îndrumarea instructorului de balet Andrei Lupu. Cercul de balet are o activitate de aproape trei ani. El cuprinde elemente talentate, fii ai oamenilor muncii, de la mlădițele de 6 ani până la tinerii de 18 ani. Succesele tinerilor balerini au trecut în afara sălii de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor. În aceste zile, în afara lecțiilor clasice de balet și a pregătirilor pentru concursurile pentru anul 1964, balerinii pregătesc și un spectacol, o surpriză pentru cei de o vârstă cu ei dar și pentru părinți. Spectacolul va cuprinde un program bogat și variat: un dans german, un dans modern, un dans românesc, Bolero de Ravel și un tablou coregrafic ”Piața persană”, muzica aparținând marelui compozitor Rimski Korsakov. Acest tablou coregrafic cuprinde aspecte din viața din trecut a poporului arab».

* Pe podium, la Concursul Republican destinat artiștilor amatori

Balerinii pietreni au obținut cea mai bună clasare din întreaga lor activitate în 1964, când s-au situat pe locul al II-lea, în finala celui de-al șaptelea Concurs Republican destinat artiștilor amatori. Pe lângă medalia de argint, interpreții Liliana Bucșe, Angela Iordachi, Țuca Pop, Elena Tiban și Andrei Lupu au fost distinși cu premiul de interpretare.

* ”La faza regională a celui de-al 7-lea Concurs Republican al artiștilor amatori, ca punct surpriză a fost ansamblul Cercului de balet de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț, care a prezentat actul II din Lacul Lebedelor și bucăți solistice. Cu multă suplețe, grație și precizie în execuția tehnică a dansului s-au dovedit a fi solistele Alexandrina Pop, Dorina Pîrvu, Țuca Pop și altele. Întregul ansamblu s-a bucurat de o bună pregătire asigurată de talentatul instructor Andrei Lupu. A ocupat locul întâi pe regiune”. (Tiberiu Uță, instructor artistic, Flacăra, 31 iulie 1963)

În anul următor, ”membrii Cercului de Balet al Casei de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț au pornit la muncă, cu mai multă îndrăzneală, sub conducerea instructorului Andrei Lupu. Sâmbătă seara au făcut o frumoasă surpriză publicului pietrean, prezentând în premieră baletul în trei acte ”Coppelia”, pe muzică de Leo Delibes. A trebuit o pregătire îndelungată, insistentă, dar rezultatele sunt îmbucurătoare, apreciate prin vii și repetate aplauze de spectatori. Din ansamblul balerinilor amatori fac parte elevi, muncitori, funcționari. S-au remarcat Angela Iordachi, care, interpretând-o pe Swanilda – eroina principală – a făcut o bună impresie, alături de Frants, interpretat de Andrei Lupu; de asemeni, Liviu Revet și Liliana Vasiliu, soliștii dansatori Dorina Pîrvu și Traian Cocoară. Au plăcut dansurile mazurca și polca”. (Steagul Roșu, Bacău, joi, 8 aprilie 1965)

* ”Grupa noastră a făcut o inițiere totală”

Din distribuția baletului ”Coppelia”, a făcut parte și entuziasta profesoară Florența Șimon, ani buni dascăl de educație fizică la Școala nr. 3 din Piatra Neamț. Distinsa doamnă, în prezent pensionară, ne-a spus că, pentru ea, lecțiile de balet cu Andrei Lupu au reprezentat minunate prilejuri de exprimare artistică la cel mai înalt nivel. «Instructorul ne-a impus să fim profesioniști. Exigent, priceput… nu puteai să miști în front. Erau fete și băieți de toate vârstele, atât la balet, cât și la dans modern, pentru că era și dans modern. Făceam repetiții câte două-trei ceasuri, în special după-amiaza. Grupa noastră a făcut o inițiere totală, ne-a pregătit la maximum. Eu am făcut balet de-adevăratelea un an și jumătate. Mi-a fost foarte ușor, pentru că, fiind sportivă de performanță, aveam toate calitățile, mai puțin elasticitate și mobilitate, că eram handbalistă, însă m-am descurcat foarte bine. Să stai, la 20 de ani, numai pe poante e ceva, nu? Munceam la disperare, nu făceam niciun rabat! Ne antrenam în sala care găzduiește acum anticariatul. Acolo era o încăpere cu bară, cu oglinzi. Aveam costume senzaționale! Ni le făcea o croitoreasă de lux, Nuți Schiman, am și stat la ea în gazdă un timp. Băieții erau muncitori pe la Săvinești, pe la Reconstrucția, însă dansau de rupeau pământul! Cu Lacul Lebedelor, interpretat de noi, s-a inaugurat Casa de Cultură de la Bacău. Peste tot am dat spectacole. Pe atunci, la Casa de Cultură era estradă cu orchestra Cupidon, cu o serie de momente vesele susținute de doctorii Micșa, Negruți, mai era un domn Florescu foarte talentat, oricum foarte mulți oameni de valoare. Pentru Neamț, era cea mai grozavă exprimare artistică! Ionel Miron, Nicolae Nițescu, Luchi Marinescu, Alexandru Jula, Alexandru Lulescu veneau în permanență pe la noi. Era estradă exact ca la Ploiești, ca la Galați, ca la Constanța. Nu două lulele, trei surcele, ci de înaltă ținută artistică. Nepoata mea îmi calcă pe urme, într-un fel. Are 6 ani de balet la Academie în Toronto».

* ”Am avut mare succes”

5 - Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet

6 - Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet

Partenerul Florenței Șimon în ”Copellia” era Mircea Țăranu. De profesie tapițer în domeniul mobilei, el a fost ”recrutat” pentru balet, de la ansamblul de dansuri populare al întreprinderii la care lucra. «Am frecventat cercul de balet cam un an și jumătate. Era un instructor ”drăcos” Andrei Lupu, dar iscusit. Fiecare întreprindere, pe timpul acela, avea formații de dansuri populare, de teatru, brigăzi de agitație. Și în toate întreprinderile aceastea era și câte un instructor de dansuri, iar eu coordonam echipa de dansuri de la întreprinderea mea. M-a luat atunci pe mine de la Fabrica de mobilă, de la Reconstrucția pe Traian Cocoară, care a murit Dumnezeu să-l ierte!, pe un băiat Dragomir de la Săvinești… Fiind tineri, am acceptat. Întrucâtva, ne cunoșteam între noi, pentru că mai participasem la un concurs, ”Dialog la distanță”, organizat între întreprinderi. Erau spectacole cu public. A fost o perioadă de neuitat, timpuri frumoase! Am avut mare succes. Eram amatori, însă ne comportam ca niște artiști profesioniști. Noi, băieții, eram mai în vârstă decât balerinele, care aveau vârsta liceului. Noi schimbam fetele, dar ele pe noi nu, pentru că noi eram mai puțini, iar ele mai multe. Repetițiile se desfășurau în fiecare seară 2-3 ore. Stăteam la o vilă pe b-dul Republicii și îmi era foarte ușor să vin la repetiții. Aveam o doamnă care ne machia, ne aranja când dădeam spectacole».

* ”Era o atmosferă ca într-un grup profesionist de balet”

Cu un suflet de-o gingășie rar întâlnită, Magda Negru, soția regretatului Vasea Negru, fondatorul și dirijorul celebrei orchestre de muzică ușoară Cupidon, a făcut parte, și ea, din renumitul Cerc de balet. ”Era o atmosferă ca într-un grup profesionist de balet. Am avut tot ce ne-am dorit: decoruri frumoase, costume superbe, costumieră, machieuză și niște oameni minunați care ne susțineau. Țuca Roșu, soția lui Andrei Lupu, a plecat la Pitești la teatrul de acolo și apoi cercul s-a destrămat”.

Îndrăgita profesoară Cati Ichimescu Vătăjelu a simțit pe propria piele că baletul nu înseamnă numai grație, talent, ci și efort, disciplină și foarte multă voință, toate descoperite sub îndrumarea pregătirii temeinice făcute de Andrei Lupu. «Mă bucur că mă întrebați de acele vremuri demult trecute. Atunci lucram la IRE, ca statistician. După absolvirea cursurilor Conservatorului din Iași, am predat muzică, la Școala Stejaru și la Școala ”Elena Cuza” din Piatra Neamț. Eram mai multe grupe, se lucra pe categorii de vârstă. Doi ani cred că am mers la Cercul de balet, unde ni s-au pus la dispoziție costume, pantofi, ce mai, tot dichisul! Inițial eu am dat examen la Facultatea de Educație Fizică și Sport și după aceea am mers la Conservator. Vă dați seama că eram în elementul meu acolo, făceam totul cu multă plăcere».

Eva Scânteie (Sarkozi) a frecventat timp de doi ani Cercul de balet de la Casa de Cultură, mai exact între clasele a VI-a și a VIII-a. Asistentă de farmacie, distinsa doamnă este acum pensionară. «Eram doar în corpul de balet, nu am fost niciodată solistă. Fiind printre cele mai mici, toți colegii mei aveau grijă de mine și mă simțeam, într-un fel, răsfățata trupei. Mie mi-a plăcut baletul, dar nu aveam înclinație în mod deosebit, de asta am și dansat doar în corpul de balet. Aveam câteva colege mult mai bune. Țin minte că am susținut câteva spectacole pe plan local și a venit multă lume. Este vorba despre ”Lacul Lebedelor” și ”Coppelia”. A fost o parte frumoasă a vieții mele. Părinții mei m-au dat la balet, pentru că te învăța să mergi mai drept, să ai o anumită poziție a corpului, să fii mai flexibilă puțin, să ai o anumită finețe, să fii mai feminină. Aveam o încăpere frumoasă la etaj, unde ne antrenam, prevăzută cu oglinzi, cu bare pentru exerciții și pot spune că pregătirea noastră chiar se făcea în condiții aproape profesioniste. Și în ”Lacul Lebedelor” am avut niște costume frumoase, dar în ”Coppelia”, în special, îmbrăcămintea era mult mai colorată și mai atragătoare. O întreagă echipă se ocupa de noi. Am venit să fac mișcare în general, era atunci un fel de ocupație extrașcolară. De ani de zile, nu am mai fost în Casa de Cultură, mai trec pe lângă clădire și, din păcate, nu arată prea bine».

Eva Scânteie mai spune că Andrei Lupu i-a rămas în amintire ca un adevărat profesionist: «Pentru mine, a fost un om deosebit, un coregraf cu răbdare, cu simț artistic, cu talent și orașul nostru în acele vremuri avea nevoie de așa ceva».

Ana MOISE