Politichie cu Angheluță, Bichineț și Cozmanciuc

Zilele trecute, s-au petrecut niște lucruri care ar trebui reținute de cei care (se) joacă în politica locală nemțeană. În primul rând, Ioan Vlad Angheluță, fost subprefect venit din Târgu Neamț, promovat prefect de Ionel Arsene, pus pe listă la Camera Deputaților, după ce a fost adus manager de județ, a fost trimis, cu arme și bagaje, înapoi la Târgu Neamț! Chiar dacă vorbim despre o funcție administrativă, ea arată exact o stare de lucruri din PSD, când, după victoria din alegeri, cam toată lumea își vede doar de treaba proprie, cu un lider de partid și județ nevoit să caute alți colaboratori cu chef de muncă. Este o mișcare aparent neașteptată, în realitate foarte logică. Cât timp a fost pe o funcție de reprezentare, nu de acțiune, Angheluță dădea bine, vorbea frumos, servea presa cu cafele la întâlniri informale cu subiecte aranjate, mai scăpa informații și se comporta ca un politician care promova fair play-ul. În momentul când a fost nevoit să treacă la nivelul de concepție și execuție, Angheluță și-a arătat limitele, mai ales că perioada sa de activitate s-a suprapus și cu alegerile, apoi cu perioada de după alegeri, marcată de episodul Kuzmanovici. Lipsa de personalitate, reală sau mimată, i-a fost fatală. Ca și autopromovarea în articole care-l trimiteau pe post de subsecretar de stat la ministerul doamnei care ne va vizita marți județul.

Dincolo de toate bârfele – de ce a plecat Angheluță, cu ce l-a supărat pe Arsene -, suntem tentați să mergem, de data aceasta, pe mâna șefului de la județ, care a ales să se despartă administrativ de un om care nu a reușit să convingă prin implicare, prin promovarea de proiecte și entuziasm. Practic, Angheluță nu a fost un lider, a fost doar încă un funcționar de lux la județ. Și, uneori, un partener agreabil la agape. Acum, se întoarce la postul aranjat încă de pe vremea când era prefect – concurs care nu a atras atenția nimănui, de parcă ar fi firesc ca un prefect să participe la un concurs, postul să fie „protejat” până la o nouă promovare, apoi din nou protejat până la actuala „retrogradare” – și va aștepta un nou moment prielnic. Mai ales că, acum, va fi curtat de toți cei care cred că el are cheia spre secretele lui Ionel Arsene și mulți cred că el va fi un nou caz Vlad Marcoci.

Al doilea lucru care reține atenția este prestația PMP Piatra Neamț. Niște băieți, de care nu auzise nimeni înainte de alegerile locale, scoși din joben de Laurențiu Dulamă în încercarea de a revitaliza un partid mort, au găsit prilejul să i-o „facă” mentorului. Cât merită și cât nu merită Dulamă ce i s-a întâmplat, este o altă problemă. Problema pentru viitorii lideri ai PMP constă în modul de manifestare a bucuriei la debarcarea lui Dulamă. Vicele Gavrilescu, care nici nu visa acum câteva luni că va intra ca oficial în Primărie și care, după prima confruntare mai importantă (episodul Kaufland, unde a votat prostește), s-a refugiat pleoștit în baie, Sauciuc – cunoscut mai mult ca un Al Bundy local – râdeau, vizibil satisfăcuți, în momentul când fostul lor șef de gașcă era luat la mișto de Corneliu Bichineț. Din păcate, un mișto mult sub nivelul său intelectual, dar potrivit pentru Negrești Vaslui și PMP Piatra Neamț. Mai ales că Bichineț este un monument al convingerilor politice ferme, atât la Partidul România Mare, cât și la PSD, ca să nu mai vorbim de PNL. Chestiunea cu „i-a intrat mortul în casă lui Dulamă” este foarte profundă, când vine din partea unuia care dă senzația că nu-l interesează ce se întâmplă în Neamț, dar care, în realitate, are socotelile sale foarte limpezi. Nu vorbim direct de interese. Cel puțin deocamdată.

Apropierea PMP Piatra Neamț de liberali (cu sau fără posturile promise, de director la Salubritas și la Piața Centrală) aduce clarificări pe scena politică locală, dar va însemna rapid și dispariția de facto a organizației PMP. Ea va mai exista prin niște oameni, precum UNPR sau ALDE, aflați pe niște funcții, dar nu-i va mai convinge nici pe cei mai ultrași dintre ultrașii lui Băsescu sau Ștefan. Lucru care nu va deranja pe nimeni, nici măcar pe Bichineț, obișnuit să lase în urmă organizații. Primarul Chitic se bucură – nici nu are cum altfel – chiar dacă pleacă la întâlnirile cu Bichineț cu ideile sale și se întoarce cu ale lui Vlad Marcoci, omul în care Bichineț are deplină încredere în Neamț. Încrederea nu este bazată doar pe afinități, are în spate și o deplină frăție cimentată în timp, uneori și în zona Bicaz Chei.

Miștoul și superioritatea lui Bichineț față de jucătorii politici locali sunt evidente. Ca și față de presă. El spune că a avut deja două întâlniri cu primarul Dragoș Chitic, fiind impresionat de discuția despre ”încălzirea globală”, dar și că ”e un om bun, cu care ai de discuta”. Când a venit vorba de renegocierea protocolului cu PSD și întâlnirea cu Ionel Arsene, Bichineț a spus ”că încălzirea globală nu e punctul lui forte. Dacă va dori să se vadă cu mine… mă vezi tu pe mine că mă duc să ciocănesc la ușa cuiva?” La acest nivel al discuțiilor, amatorii de acum de la PMP sunt un fel de desert ușor pentru Bichineț și Vlad Marcoci.

În fine, dinspre București, pe mâna unui site de știri național, aflăm că Mugur Cozmanciuc și-ar fi exprimat dorința de a deveni secretarul general al partidului. Fără a-i minimaliza în niciun fel meritele politice, candidatura sa arată exact situația în care se află în acest partidul. Oglindă fidelă a situației din filiala Neamț, unde, din punct de vedere al vizibilității, Dragoș Chitic reprezintă lancea liberală în lupta cu PSD. Și asta spune totul.