Tradiții și obiceiuri de Lăsatul Secului

Lăsatul Secului reprezintă o sărbătoare care marchează ultima zi când se mai poate mânca de dulce, înainte de a începe unul dintre cele patru mari posturi rânduite de Biserica Creștin-Ortodoxă (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului).

Singurul post care are două Lăsata Secului este cel al Sfintelor Paști, cunoscut și sub numele de Postul cel Mare.

Primul Lăsatul Secului este pentru carne și s-a ținut în Duminica Înfricoșatei Judecăți, iar celălalt este pentru ouă, pește și lactate și se ține în Duminica Izgonirii din Rai a lui Adam.

În toate zonele rurale din țară, Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. Tot ce se făcea la Lăsatul Secului în lumea satelor de altădată se rânduia să fie din belșug: se juca mult, oamenii crezând că, în acest fel, cânepa va crește multă.

Se mânca și se bea din abundență, pentru a suplini astfel severitatea postului. În unele zone, veselia și petrecerea se încheiau mâncând ouă de găină, fierte sau coapte.

În majoritatea zonelor din țară, petrecerea nocturnă de Lăsata Secului avea loc duminică seara, în ultima zi din Săptămâna Brânzei. Petrecerea era familială: cei mici veneau la cei mari, copiii la părinți, finii la nași. Cei care veneau să facă Lăsatul Secului aduceau câte un plocon, sărutau mâna și cereau iertare și împăcare gazdei.

În alte zone, petrecerea era organizată sub cerul liber, la lumina focului, de obicei pe un deal sau o ridicătură. Această petrecere sub cerul înstelat mai era denumită și priveghi. Se făcea foc în unul sau mai multe locuri, fiecare participamtn aducând partea sa de lemne, paie etc. Acest foc se numea ”priveghi”.