Înțelepciune populară pentru cei căsătoriți sau de măritat

La Bobotează, se deschide cerul și îngerul păzitor îi spune celui de însurat (ori măritat) încotro va fi norocul. Fetele iau degrabă mărgelele de la gât sau panglica dintre mărgele, zgardele și cerceii, precum și șase boabe de cucuruz și le așează sub pragul ușii, astfel ca, venind preotul cu crucea, să treacă, atât el, cât și ceilalți inși, peste dânsele, dar să nu le observe, căci, făcând aceasta, se mărită.

De teamă să nu rămână nemăritate în Câșlegile de Iarnă, adică în perioada cuprinsă între Sfântul Ion și Lăsatul Secului de Paști, fetele caută acum nu numai să-și afle ursitul, ci chiar să-l ademenească și să-l aducă la ele cât mai curând. Încă din zorii zilei, fetele din nordul Moldovei pun o creangă de busuioc într-un vas cu apă neîncepută, peste care au lăsat să răsară soarele, apoi se spală pe față rostind un descântec, prin care Maica Domnului le face frumoase și căutate de flăcăi.

Atanasia ciumelor era sărbătoare ținută de femei, în special de cele care au fete de măritat, pentru ca acestea să fie ferite de necurățenie și nenoroc. Dar și de celelalte gospodine țineau această zi, ca să nu facă bube de orice fel, să nu aibă dureri de oase și de încheieturi.

Lunea albă din Săptămâna brânzei era ținută de oameni pentru măritiș și însurătoare grabnice.

Săptămâna albă se mai numește Săptămâna Nebunilor, pentru că, în această săptămână, numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții satelor dau zor acum să se căsătorească, pe când toți cei cuminți, câți au avut de gând să se însoare în decursul Cârnilegilor, s-au însurat deja.

În unele zone, există tradiția să se bată cu burduful cei ce nu s-au însurat, crezând că astfel vor face rost de băutură.

În unele zone, Vinerea mare era serbată ca să ajute cu noroc bun pe fetele tinere la măritiș, dăruindu-le o căsnicie durabilă, avuție și noroc.

În Săptămâna Luminată, junii, cu pălăriile împodobite cu tricolor și purtând flori de primăvară la rever, însoțiți de muzicanți, pornesc ”cu stropitul”, mai întâi la conducătorii celorlalte grupuri, apoi la casele cu fete de măritat, care îi așteaptă cu bucate și îi împodobesc tot cu flori de primăvară.

De Rusalii, fetele, mai ales, dacă lucrează, rămân nemăritate și ”împletesc cosițe albe la părinți”.

În noaptea de Sânziene, fata care joacă rolul zeiței este îmbrăcată ca o mireasă, cu rochie albă și cunună împletită din flori de sânziene pe cap, însemn al cununiei. În timpul ceremoniei nupțiale, Drăgaica bagă bob spicelor de grâu și miros plantelor de leac, vindecă bolile și suferințele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, de furtuni și vijelie, ursește fetele de măritat.

De Ciurica, pe 15 iulie, se zicea că oamenii au dreptul să-și bată nevestele. O femeie povestea că, până a nu ține această sărbătoare, în toate zilele era bătută de bărbat. Îndată ce a început a o ține, nici ”cârc” nu mai zice.

În schimb, de Bobotează, se spunea că ”aceasta este ziua când femeia e tot așa de mare ca și bărbatul”, ba, mai mult, că ”femeile se cred mai tari decât bărbații lor. În acea zi bărbații nu mai au treabă cu ele, lăsându-i chiar nemâncați, căci aceasta, zic ele, e într-un an o dată”.