Tradiții: Costandinu’ puilor

Din panteonul Sfinților creștini care veghează asupra liniștii, bunăstării și sănătății familiei, amintim Sfinții Arhanghelii Mihail și Gavriil, Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, Sfânta Varvara și Sfântul Sava care apără copiii de bubat, Sfântul Haralambie, care e ținut împotriva ciumei, Sfinții Andrei, Petru și Filip, care sunt patronii lupilor, precum și Sfinții Împărați Constantin și Elena, care veghează asupra păsăretului de curte, în vreme ce Sfântul Apostol Petru și Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul pot trimite grindină și ploi abundente dacă nu sunt cinstiți cum se cuvine.

O sărbătoare ce se bucură de mare prestigiu în toată creștinătatea este cea a Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena. Bisericile creștine i-au consacrat pe aceștia, întrucât, prin neșovăire în credință și iubire întru Iisus Hristos, au impus creștinismul, în ultimele decenii ale veacului al IIIl-ea d.H. în Imperiul de Apus. Acest aspect s-a dovedit parțial benefic, deoarece ”creștinii” legiferați de edictul împărătesc alegeau ”noua modă” de la Curte pentru interese meschine și nu datorită credinței lor reale în Mântuitorul Iisus Hristos. De aici, s-a dezvoltat o diluare a esenței învățăturilor Mântuitorului Iisus Hristos, aspect care s-a perpetuat peste veacuri.

Conform tradiției Bisericii, tânărul împărat a avut revelația crucii, aceasta apărându-i în plină zi cu mesajul divin ”In hoc signo vinces”. Acest miracol l-a determinat să-și îndemne soldații ca, înainte de a porni împotriva împăratului Maxențiu, care domina în Peninsula Italică, să arboreze crucea și, astfel, să se pună sub patronajul sfânt al Mântuitorului. Și următoarele lupte pe care le-a purtat înspre Răsărit au fost puse sub același semn.

Mai mult, prin Edictul de la Milan, 313 d.H., împăratului Constantin i se datorează recunoașterea creștinismului ca religie oficială a Imperiului Roman.

Tradiția creștină afirmă că mama împăratului, Flavia Iulia Helena, dorind cu ardoare să descopere mărturii ale trecerii lui Iisus Hristos prin lume, a călătorit în Palestina, unde află Crucea Mântuirii pe Golgota, apoi la locul Nașterii din Bethleem și la cel de pe Muntele Măslinilor, din care S-a ridicat la ceruri.

Ridicând însemnul sfânt în fața mulțimii, la 14 septembrie 326 d.H., episcopul Macarie I al Ierusalimului a impus în toată creștinătatea această zi ca praznic al Înălțării Sfintei Cruci.

Cu toate că, și la români, Sfinții Împărați sunt cinstiți în mod deosebit, că mulți bărbați și femei sunt puși, prin botez, sub patronajul lor, în folclor au străbătut vagi ecouri ale vieții lor exemplare: sunt socotiți ”părinți ai Sfintei Cruci”, iar data prăznuirii lor este debutul verii.

* Tradiții și obiceiuri de Constantinul puilor

În popor, ziua Sfinților împărați reprezenta limita semănatului porumbului, a ovăzului și meiului, dar și o zi ce se cerea respectată pentru ca bucatele să nu fie pârjolite de arșiță.

În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă măcar trei fire de bujori îmbobociți.

De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei trebuie să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiță, pâine și dulciuri, preparate în casă.

Prin unele zone, se spunea că este bine să cumperi o iconiță, cât de modestă, care-i reprezintă pe Sfinții prăznuiți astăzi. Aceasta vă apără de pagubă, de dușmanii neștiuți și vă împlinește o grabnică dorință, oricând le cereți ajutorul.

În calendarele populare zonale, cele mai importante conexiuni erau cu păsările. Aceasta era ziua în care puii sălbatici învață să zboare, nu se lucra în vii pentru ca graurii să nu distrugă strugurii, de unde ziua mai este cunoscută și drept Costandinu’ puilor sau Constantin Graur.

În Calendarul popular, mai există zile care trebuiau ținute pentru păsări. Amintim despre Ciricul păsărilor și Marțea ciorilor din Postul Mare. ”Circul sau Ciricul Păsărilor” se sărbătorește la 1 septembrie, moment când păsările care nu pleacă în țările calde își pregătesc ”cămările” de iarnă.

Păsările migratoare au, și ele, sărbătorile,lor: Ziua Berzelor, atunci când, după Mucenici, cade o nouă zăpadă, Ziua Cucului – la 25 martie, când se consideră că pasărea solitară începe a cânta, precum și Amuțitul Cucului – la 24 iunie, când cucul va înceta să glăsuiască. Aceste zile erau ținute ca protecție împotriva răpitoarelor înaripate și ”stricătoarelor” pentru vii și holde, dar și pentru creșterea păsărilor domestice.

Dacă cercetăm mai atent numele unor afecțiuni cu trimitere în lumea aviară, înțelegem acum de ce erau ținute aceste zile și de mame, pentru sănătatea copiilor. ”Ciricăitul” sau răgușeala, faringita, ”chirotitul” sau picotitul, somnolența, ”curu-găinii” sau pecinginile și ”zăbala” sau ”caș la gură” – preles sunt doar câteva boli al căror nume a răzbătut prin timp.

* Obiceiuri uitate de Constantinul puilor – Alegerea baciului

Acum, este o zi importantă și pentru păstori: ei își aleg baciul, stabilesc locul unde vor sta stânele pe timpul verii și aleg paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la pășune.

În ajunul sărbătorii, păstorii aprind un foc, numit Focul Viu. Împreună cu oile, ei stau în preajma acestui foc; în popor, există convingerea că acest ritual, împlinit din generație în generație, are un rol protector împotriva pagubei și bolilor, în intervalul petrecut cu toții la stână. Focul viu păstrează sporul laptelui.

Femeile aprindeau boabe de tămâie, cu care tămâiau întreaga gospodărie, camerele și anexele pentru animale și păsări, cu excepția băii. După ce se împlinea ritualul de purificare, gospodinele trebuiau să stropească lucrurile și încăperile gospodăriei cu agheasmă.