Postul Sânpetrului și Nunta șoarecilor

Luni, 12 iunie, începe postul Sânpetrului. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este rânduit de Biserica Creștin-Ortodoxă în cinstea acestor doi apostoli, dar și în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde acțiuni importante. Totodată, prin ținerea acestui post, se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime. De aceea acest post se mai numește și Postul Cincizecimii.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel nu are o durată fixă, începutul lui este în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști. Anul acesta, începe luni, 12 iunie, și se termină pe 29 iunie, când este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Acest post începe întotdeauna în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților, prima duminică după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh.

În Postul Sfinților Petru și Pavel, sâmbăta și duminica se mănâncă pește. Avem dezlegare la pește și pe 24 iunie, atunci când sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În acest an, dezlegare la pește mai este pe 19 iunie, când este praznicul Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului, pe 22 iunie de praznicul Sf. Ier. Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești, și pe 30 iunie, de Soborul Sfinților Apostoli.

Petru, Șimon pe numele iudaic, era un pescar sărac și neînvățat din Betsaida, în vreme ce Pavel/ Paul sau Saul din Tars era descendentul tribului Beniamin, care a dat pe întâiul rege al lui Israel, un bărbat bogat, cultivat, format în spiritul învățăturilor vremii, la școlile teologice înalte de atunci.

Petru L-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos și a primit de la El, odată cu numele cel nou Chifa (”Piatră”), misiunea: ”Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”.

Pavel s-a plasat, la început, între adversarii înverșunați ai adepților lui Hristos și abia după martiriul diaconului Ștefan, la care se crede că a asistat, a avut o viziune: ”pe când călătorea și se apropia de Damasc, o lumină din cer ca de fulger, la învăluit deodată./ Și căzând la pământ, a auzit un glas din cer zicândui: Saule, Saule, de ce mă prigonești?”.

Ca apostoli, au străbătut întregul Imperiu Roman, din Asia până în Peninsula Iberică, oprindu-se, în cele din urmă, la Roma, acolo unde, tot tradiția bisericească spune, Iisus Hristos le-a cerut să întemeieze cetatea noii credințe. În acest loc, în același an, 67 d.H., cei doi înaintemergători au fost martirizați: cel dintâi prin crucificare – emblema Sf. Ap. Petru a rămas crucea răsturnată, simbol al ascensiunii la viața veșnică prin moarte -, iar cel de-al doilea prin decapitare, emblema Sf. Ap. Pavel rămânând sabia.

* Superstiții Postul Sf. Apostoli Petru și Pavel

Din bătrâni, se spunea că acest post se ține pentru foamete, grindină și sănătate la oameni și vite. ”Cine se scoală în fiecare zi din acest post ca să privească răsăritul constelațiunii Cloșca nu va duce lipsă de nimica și-și va putea săvârși toate treburile”.

Femeile nu lucrează nimic în casă, deoarece, în această zi, se zice că ”trec Frumoasele, cari ar strâmba trupul femeii găsite lucrând”. Femeile leagă copilelor la grumaz usturoi sau pelin ori le pun la tălpi aceste plante, ca, ”trecând Frumoasele, să nu le poată face nimic”.

* Cuviosul Onufrie și Ziua șoarecilor

Pe 12 iunie, când este prăznuit Sf. Cuvios Onufrie, în Calendarul popular se consideră că avem de-a face cu jumătatea verii, cu ajungerea la apogeu a acestui anotimp, a puterilor faste ale roadelor.

Ca un semn de fertilitate, ziua este serbată pentru ca viermii să nu strice recoltele și în speranța evitării prezenței șoarecilor în cursul anului, după recoltat.

Onofreiu este un exemplu de termen agrar care conectează speranța pentru o recoltă îndestulătoare la fluxul neîntrerupt al eforturilor de a o obține.

Pentru țăranii din alte sate, Onofreiu era începutul verii, de aceea, până atunci, trebuiau semănate ”păpușoiul, barabulele și semințurile de legume”, precum și hrișca.

Ploaia care s-ar ivi în această zi ar fi semn că măruntele rozătoare ale câmpului și ale casei nu s-ar prăsi până într-atât încât să fie stricătoare bucatelor, dar unele opreliști de la muncă trebuiau respectate, pentru ca viermii ”să nu strice curechiul”, importantă provizie de hrană pentru iarnă.