Despre Sfântul Fanurie, nu se știe când s-a dus spre Domnul. În anul 1500 d.H., niște pastori pășteau turmele în valea unor munți prăpăstioși. Ei au observat un vârf de deal luminat de ”o lumină care nu se stingea nici ziua, nici noaptea”. Când pastorii au făcut bani suficienți pentru a se întoarce la casele lor, au hotărât să meargă în explorare la acea lumină neînțeleasă. Cei mai curajoși dintre ei s-au legat cu frânghii groase și s-au suit la acea înălțime. Acolo, au găsit o peșteră, în care se aflau sfinte moaște și ardea o făclie mare. Pe pieptul sfintelor moaște, era o piele de dobitoc, pe care era scrisă viața Sfântului Mare Mucenic Fanurie.
În tradițiile populare, Sfântul Fanurie este cunoscut ca grabnic ajutător pentru aceia care îi respectă sfaturile. Astfel, pentru a primi ajutor de la sfânt, trebuie coapte nouă turte, care se împart numai săracilor. După ajutorul primit, se face, în semn de mulțumire pentru Sfântul Fanurie, o plăcintă mai mare. Această plăcintă trebuie făcută de cel care a primit ajutorul, cu mâinile sale, și împărțită săracilor, în numele Sfântului Fanurie.
Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Fanurie este pe 27 august, iar turtele se pot face în orice zi, mai puțin duminica.
Despre turtițele Sf. Fanurie și tradiția acestei zile, mai puteți citi aici.
