A început școala și la Roman: ”Eu am venit să învăț carte, să mă fac șofer!”

Școala gimnazială ”Costache Negri” din Roman se află pe strada Petru Rareș din anul 1876, când comunitatea evreiască din oraș a suportat costurile construirii ei. Din 2006, există și un corp nou de clădire, construit în cadrul programului PHARE ”Acces la educație pentru grupuri dezavantajate”, cu fonduri de la Banca Mondială. Până în 2011, unitatea se numea ”Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Roman”, apoi a fost preluată de Colegiul Tehnic ”Danubiana”, iar din acest an, de la 1 septembrie, școala a trecut în subordonarea și administrarea Liceului Teologic Romano-Catolic ”Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. Spre deosebire de alte zone, de exemplu Vânători Neamț, trecerea sub tutela unui liceu teologic s-a făcut lin și fără scandal. Lumea fie a înțeles că e doar subordonare administrativă, fie nu-i pasă, chit că, în zonă, 99.9% din populație e ortodoxă.

Luni, 11 septembrie, la ora 8 fără 5, în curtea școlii erau câțiva copii, o profesoară foarte tânără și un preot franciscan. Părintele Cristinel Sociu, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic ”Sfântul Francisc de Assisi” și, de la 1 septembrie, și al Școlii gimnaziale ”Costache Negri”.

Școala instruiește 196 de elevi, majoritatea de etnie romă.

Părintele Sociu: ”Noi, fraciscanii, avem o fundație, care se numește «Pacea», care are sediul în Roman. Eu am lucrat o vreme acolo și întotdeauna am lucrat cu romii. Datorită acestei fundații, ei au acolo, în strada Fabricii, proiectul «A doua șansă», au o grădiniță, au și a doua școală gimnazială, pe lângă cea de aici, în colaborare cu Liceul cu Program Sportiv. Noi ne-am implicat și ne implicăm în continuare în educația copiilor. Iar Fundația «Pacea» derulează proiecte și cu fundații din Germania și din Norvegia mai ales, care ajută romii, proiecte care le sunt destinate în proporție de peste 90%”.

La ora 8, în fața porților școlii oprește un autobuz. Este mașina care face traseul special, aprobat de Consiliul local, de la locuințele sociale din strada Fabricii la Școala ”Costache Negri”. Coboară copii – unii incredibil de mici, cei din clasa pregătitoare – și părinți. În special, mame, majoritatea gravide. Câteva rămân la poarta școlii, să tragă o țigară. Cei mai mulți părinți, însă, intră în curte și se apropie timid de părintele Sociu. Între timp, au mai ajuns câțiva profesori și câteva învățătoare.

A început școala și la Roman: ”Eu am venit să învăț carte, să mă fac șofer!”

Doi prichindei fac notă distinctă, fiindcă sunt îmbrăcați în costumașe negre și poartă papioane la gât. De hârtie, cu elastic, dar, totuși, papioane.

Două fetițe au părul lung și despletit, fiind, probabil, culmea suavității pentru ele, deși onduleurile mici arată că părul le este mereu împletit în codițe. Mama uneia pare foarte mândră de fata ei, dar se vede că nu i-a trecut prin gând că tocmai la școală ar fi fost bine ca fiica să poarte codițe.

Câțiva copii de români, mai mărișori, se bat prietenește pe umeri cu niște puradei, bucuroși să se revadă.

Într-un târziu, se reușește organizarea unui ”careu dreptunghic”, vorba unui profesor, și începe festivitatea. Ia cuvântul părintele Sociu: ”Bine ați venit în prima zi de școală, dragi elevi! Dragi părinți, stimați colegi, cu bucurie, cu emoție, după vacanța mare, începem școala! Școala înseamnă educația pentru viitor. Ne pregătim pentru societatea de mâine, de aceea văd mulți părinți aici, îi salut și mă bucur că ei sunt aici, să-i sprijine pe copii. Salut corpul profesoral, pe care îl asigur de tot respectul și considerația conducerii liceului nostru și, împreună cu acest corp profesoral, punem în practică educația și formația copiilor. Pentru că, de la școală, ei învață multe lucruri. De la școală se formează caractere, de la școală încep să ia anumite decizii, așa cum va trebui să facă în viață. Din inimă, vă doresc un an binecuvântat, un an școlar plin de realizări și vă asigur de toată prețuirea mea, de tot sprijinul meu! Și, la sfârșitul anului școlar, tot ce v-ați propus în această zi, prima zi de școală, să realizați. Dumnezeu să vă binecuvânteze activitatea, să aveți sănătate și tot ce vă doriți Dumnezeu să vi le împlinească!”.

Începe adunarea pe clase. Mai derutați sunt cei mici, din clasa pregătitoare și din clasa I. Nu știu – nici ei, nici mamele – cui să dea buchetele de flori cu care au venit pregătiți. Până la urmă, copiii scapă cumva de flori și se simt ceva mai în largul lor.

”Eu am venit la școală ca să învăț carte, să mă fac șofer”, zice un prichidel. Mama intervine imediat: ”Ei, te faci șofer! Las’ că vedem noi ce te faci, tu învață și pe urmă”. ”Păi, învăț”, nu se lasă micuțul, ”dar nu să mai vedem, eu șofer vreau!”. ”Bine, lasă, acu’ vezi unde e doamna”.

Mama copilului intră în vorbă cu alte două femei, una mai în vârstă, mai mult ca sigur bunică: ”Tu, am auzit ceva că se dă niște bani la primărie”. ”De ce?” ”Cică pentru trei copii. Dacă ai născut trei copii, te face mamă eroină și-ți dă niște bani”. Cea mai în vârstă: ”Păi, ai mei e mari”. ”Nu contează”, o lămurește prima, ”i-ai făcut, gata, îți dă banii pe ei. Pot să fi și murit, Doamne-ferește, da’ tot tre’ să-ți deie, că i-ai făcut”. ”Da”, intervine un tată, ”am auzit și eu. Da’ nu știu cât se dă. Auzi tu, da’ ce i-ai pus lu’ Robert de pachet? I-ai pus ceva?” ”Niște salam, că a mai rămas de aseară”.

O fetiță vrea să se facă doctoriță și altele două râd de ea: ”Ai să te măriți, n-ai să te faci doctoriță!”.

Atmosfera e liniștită, toată lumea vorbește cu toată lumea, iar cei din strada Fabricii, îmbrăcați cu haine ”bune” se vede că se mândresc să-și aducă odraslele la școală.

Câțiva copii au început deja fugăreala prin curtea școlii, ceea ce înseamnă reintrarea în normalitate. În jurul învățătoarelor și diriginților, s-au adunat acum părinții, care află ce le mai trebuie copiilor la școală: truse, caiete speciale, culori, câte și mai câte. Un tată îi zice soției: ”Păi, când ne-o da ajutorul social, că acu’ de unde bani să-i luăm astea? Las’ că-i luăm mai încolo”. ”Da, ca să râdă Narcisa lu’ Costel de ea. Te duci și te împrumuți”. El se enervează și scoate o țigară. Ea: ”Nu se fumează în curtea școlii”. El: ”Crezi tu, ia întreabă-i pe ăia mai mari”.

Din cele spuse de părintele Sociu, care nu a apucat să intre în toate încăperile școlii, dincolo de igienizarea și reparațiile care s-au făcut, școala are destule probleme, care pot fi rezolvate, în timp, cu sprijinul Liceului franciscan. Vocația sa, de călugăr franciscan, îl face pe părintele Sociu să nu i se pară o povară școala cu care s-a ”procopsit” liceul pe care-l conduce. E încredințat că lucrurile vor merge pe făgașul cel bun, iar probleme interetnice nu vor fi, chiar dacă, în Școala ”Costache Negri”, românii sunt minoritari. Experiența sa de lucru cu romii l-a învățat că aceștia sunt întotdeauna dispuși să facă și să se poarte așa cum trebuie, ”cu condiția să știi cum să-i iei”. ”Depinde cum îi abordezi, ca să nu ai probleme cu ei”, spune părintele.

Ceva mai târziu, când larma deschiderilor festive se potolise, pe la Școala ”Costache Negri” a trecut în vizită viceprimarul Roxana Iorga. A fost întâmpinată cu mare veselie de copii, dar, cu ocazia asta, a aflat și de o problemă punctuală: clasa a VI-a, în care învață și elevul Luca Cercel, un copil cu o deficiență locomotorie, a fost mutată din corpul renovat al școlii, unde există rampă de acces, în corpul vechii școli, unde nu există. Doamna viceprimar a promis că rezolvă problema și serviciul de lucrări al Primăriei a montat o rampă chiar a doua zi.

Școala ”Costache Negri” din Roman. O școală modestă, fără veleități declarate, dar cu elevi buni. O școală modestă, vizitată de politicieni doar la alegeri, fiindcă adăpostește două secții de votare.

Dan AILINCĂI