Dintru început, trebuie precizat că sistemul de sănătate permite acces la servicii medicale și celor care nu plătesc asigurarea. Este vorba de cazuri critice, care primesc gratuit îngrijiri medicale, dar numai în anumite condiții. Legea le dă voie să ajungă inclusiv la un medic de familie, care le poate oferi și câteva consultații pe an, dacă de fiecare dată este o situație critică. Potrivit legii, orice persoană care nu este asigurată are dreptul la un pachet minim de servicii medicale, în mod gratuit. Acest pachet include, de pildă, prezentarea la un medic de familie care acordă o singură consultație pentru fiecare situație de urgență, indiferent că pacientul este sau nu înscris la el, pentru acordarea primului ajutor și, eventual, pentru trimiterea la Urgențe. Tot o consultanție se acordă pentru fiecare boală cu potențial endemoepidemic (boală infecțioasă regională, ce poate provoca o izbucnire epidemică, cum ar fi hepatita virală, rabia sau tuberculoza), suspectată și confirmată. Așa spun reglementările. Un neasigurat, deci, poate ajunge să fie văzut de medic de câteva ori pe an, dacă este în stare critică, fără a plăti nimic.
Dacă se consideră că afecțiunile de care suferă îi pun în pericol viața, o persoană neasigurată are dreptul, printre altele, și la spitalizare (continuă și de zi), și la consultații de urgență acasă, și la două consultații gratuite pe an pentru planificare familială, plus o consultație preventivă și examinare pentru constatarea decesului. O categorie aparte sunt femeile gravide, care sunt supravegheate și luate în evidență de medicul de familie, care se îngrijește de testarea pentru HIV și hepatită și, ulterior, mai consultă o dată mama, în perioada lăuziei.
* ”Oamenii s-au obișnuit să vină la Urgențe”
Teoretic, cu excepția femeilor însărcinate, cei care nu plătesc asigurarea de sănătate și ajung în situații critice ori suferă de boli contagioase grave au dreptul legal, moral, deontologic și etic la îngrijiri medicale care să-i scoată din starea critică. Până aici, lucrurile sunt clare.
Deși acești bolnavi se pot adresa mai întâi oricărui medic de familie, cei mai mulți din ei ajung direct la spital. Unitățile de Primire sunt, de ani buni, pline cu mii de astfel de pacienți, spre justificata frustrare a celor asigurați.
O spun statisticile oficiale, care arată că, din anul 2007, când s-a înființat UPU în Spitalul Județean și ajungeau aici cam 33.000 de pacienți, în ultimii ani adresabilitatea s-a dublat și peste 65.000 de pacienți ”trag” de urgentiști. Dintre aceștia, o spun tot statisticile, dar și experiența cadrelor medicale din UPU, abia 30% sunt într-adevăr urgențe. Iar raportul celor neasigurați a tot crescut. Este adevărat, oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi, iar cei care nu muncesc nicăieri și nu au venit sigur sunt și cei mai predispuși la forme severe de îmbolnăvire.
Dr. Elena Brîndușa Pavlidis, șefa UPU Piatra Neamț, spune că legea îi obligă pe urgentiști să se ocupe de fiecare pacient. Primează suferința cu care vine acesta, nu dacă are card de sănătate, dacă angajatorul i-a achitat sau nu contribuțiile obligatorii, dacă este co-asigurat sau altele de acest gen. Omul este consultat, i se fac tot felul de investigații și analize medicale, toate costisitoare, uneori sunt chemați mai mulți medici specialiști din spital pentru un diagnostic, iar, odată stabilită afecțiunea, i se dă tratament ori o trimitere la specialist, dacă este cazul.
Bolnavul neasigurat primește, astfel, un diagnostic, în baza unor servicii medicale altfel costisitoare, în bani, timp și resurse medicale. Are acces egal cu cei care achită lunar banii în sistemul public și, cel mai important, i se garantează viața, grație intervenției medicale prioritare. Dar, așa cum se petrec lucrurile îndeobște, în viața reală, nu toți pacienții sunt cazuri grave.
”Oamenii s-au obișnuit să vină la Urgență, pentru că, dacă se prezintă la medicul de familie, înseamnă să se programeze, să aștepte mult timp, medicul de familie nu rezolvă întotdeauna și atunci îi dă trimitere la specialist ori pentru analize, iar programarea, se știe, durează. Și, atunci, aglomerează UPU, dar el este mulțumit că a fost văzut rapid de medici, i s-au făcut analize și află ce boală are. Noi trebuie să vedem toți pacienții care se prezintă, iar dacă e caz de internare în spital, abia pe secție se pune problema dacă este asigurat sau nu”, spune dr. Pavlidis.
Cu alte cuvinte, costuri peste costuri, pe care le suportă cei care achită asigurarea de sănătate. Vestea bună este că tot ”sistemul” a găsit un mijloc de a proteja banii asiguraților și de a-i elimina, treptat, pe cei care dau mereu fuguța la medic: niciun pacient nu mai primește în mână, la externare din UPU, rezultatul investigațiilor și analizelor care i s-au făcut. Ceea ce îl obligă fie să ajungă la un medic de familie sau specialist, conform recomandării medicale, fie să achite contravaloarea – atunci primește rezultatele -, fie să plătească asigurarea de sănătate. Și să aibă mult mai multe beneficii.
* ”Spitalizarea neasiguraților este justificată”
Curioși să aflăm ce se întâmplă, totuși, cu bolnavii neasigurați care ajung internați în spital, mai mult de cele 3 zile permise de lege, am stat de vorbă cu directorul medical al Spitalului județean de Urgență Neamț. Aici ajung bolnavi din tot județul, iar viziunea asupra fenomenului este mai amplă. Sunt sau nu internați? Primesc sau nu îngrijiri medicale? Afectează sau nu bugetul spitalului? Iau sau nu de la ”gura” asiguraților? Sunt sau nu suprasolicitați medicii?
Dacă ne raportăm la cifre, SJU Neamț a internat, în prima jumătate de an, 713 bolnavi neasigurați (o medie de 119 pacienți pe lună), pentru care s-au cheltuit 1.250. 744 lei, din care (doar) 4.749 lei au fost achitați direct către spital de persoanele neasigurate. Restul sumei s-a recuperat prin decontarea de către CJAS Neamț a DRG-urilor (n.n. – cod afecțiune) aferente acestor cazuri, având drept criteriu de internare ”urgența”. Sunt datele puse la dispoziție de spital. Le explică medicul chirurg Silviu Verzea, directorul medical și purtătorul de cuvânt: ”Atunci când un pacient este internat neasigurat, stă în spital atât cât medicul consideră că este nevoie. De pildă, un ulcer perforat nu poate fi rezolvat în 5-6 zile. Pacienții, inclusiv neasigurați, sunt externați atunci când au trecut de starea critică și sunt în condiții de siguranță. Cheltuielile cu neasigurații sunt recuperate de la Casa de Sănătate, pentru că sunt urgențe justificate”.
În acest punct al discuției, se cuvine precizat că, dacă tot binemerită îngrijiri, iar medicii și asistenții nu-i ignoră (ba dimpotrivă!), poate că ar fi timpul ca aceștia, neasigurații, să privească viața cu respect și să aprecieze profesionalismul cadrelor medicale. Iar când ajung la spital, să nu intre peste alți bolnavi, să nu insulte personalul și, în general vorbind, să fie mai cuviincioși.
* ”Cei neasigurați nu-și permit cheltuieli de spitalizare”
Bolnavii care au contribuit zeci de ani la Sănătate și continuă să o facă sunt nemulțumiți, totuși, de sistem. Cei câțiva cu care am stat de vorbă, în spital, au spus că este omenește ca un bolnav în stare gravă să fie văzut de un medic, să fie internat, dacă este necesar, și să fie salvat. Dar, dacă tot e o lege care obligă tot omul să se asigure, chiar și pe cei fără venituri, de ce oamenii continuă să profite? De ce se plânge lumea că nu sunt bani pentru Sănătate? Și, de fapt, pentru ce nu sunt bani? Se întreabă ei, ne întrebăm și noi. Și răspunde Casa de Asigurări de Sănătate Neamț, finanțatorul în plan local.
Explicațiile oferite de președintele-director Nadia Harpa vin să arate că diferențele dintre asigurați și neasigurați sunt majore și țin, în mod special, de bani. ”Într-adevăr, potrivit legislației în vigoare, persoanele neasigurate beneficiază de pachetul minimal de servicii, care cuprinde servicii medicale pentru situațiile de urgență medico-chirurgicală, supraveghere și depistare de boli cu potențial endemo-epidemic,consultații de monitorizare a evoluției sarcinii și Iehuziei, consultațiile de planificare familială, servicii de prevenție, activități de suport. Astfel, după cum sugerează și denumirea, acesta este un pachet minimal de servicii medicale de care poate beneficia o persoană neasigurată. Dar o astfel de persoană este nevoită să suporte integral costurile pentru consultații la medicul de familie, la medicii specialiști, pentru investigațiile paraclinice recomandate – analize medicale de laborator, anatomie patologică, investigații medicale paraclinice de radiologie, imagistică medicală și de investigații medicale paraclinice, explorări funcționale – și pentru tratamentele medicale prescrise. Persoanele neasigurate nu pot beneficia de niciun fel de compensare a medicamentelor acordată prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate”, precizează Nadia Harpa, președintele CAS Neamț. Altfel spus, neasiguratul, dacă află că-i trebuie neapărat tratament pentru a-și rezolva boala identificată gratuit, musai ajunge să plătească pentru remediu – fie medicamentele în sine, fie asigurarea de sănătate. Dacă ajung să fie spitalizați și rămân neasigurați în continuare, pot rămâne în spital, la cerere, dar numai dacă plătesc. ”Costurile serviciilor medicale spitalicești sunt destul de mari, fiind, în consecință, greu de suportat din bugetul propriu de persoana neasigurată, astfel încât avantajele asigurării în sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt evidente”, mai spune Nadia Harpa.
Desigur, rămâne deschisă discuția cu plata parțială a asigurării de sănătate: cel neasigurat are posibilitatea, în caz de nevoie, să achite contravaloarea asigurării pe o perioadă determinată, timp în care se prea poate ca valoarea îngrijirilor de care se bucură să o depășească pe cea a asigurării plătite.
Cristina IORDACHE
