Deși a trecut ceva vreme de când Direcția de Sănătate Publică a județului Neamț și-a schimbat directorul, într-un mod cât se poate de elegant și oficial, prin dispoziția ministrului de resort, de fapt, la DSP Neamț nu s-a schimbat nimic. Nu s-au schimbat metehnele, atitudinea și nici obiceiurile. Dar nu s-au schimbat nici măcar informațiile benigne.
Pe ușa antecamerei spre cei doi directori – cel adjunct, directorul economic (care a trecut de multe ”furtuni” instituționale, politice) și directorul executiv – stă încă, la loc de cinste, lista cu fosta conducere, dr. Dan Dorin Morenciu și dr. Daniela Marcoci, programul audiențelor și procedura de urmat.
Sigur, dacă se arată cineva dornic să intre în audiență la Șefu’ cel mare, secretariatul informează prompt și operativ cine e director, ce face el și când poate primi în vizită. Adică al doilea adjunct încă nu există, iar directorul executiv, care poate acorda audiențe, este doamna Anca Movilă, numită temporar, după destituirea dr. Morenciu. Totuși, din lipsa afișării la loc vizibil, se poate înțelege că delegația doamnei director este atât de efemeră, încât nu merită nici măcar informarea publicului? Nici măcar până la organizarea concurs? Dacă acest concurs va avea loc peste jumătate de an, DSP Neamț intenționează să stea cu dezinformarea lipită pe ușă?
De altfel, lipsurile la DSP încep încă din exteriorul sediului, plasat într-o zonă de bon ton a municipiului Piatra Neamț. Rămân încă valabile mirosurile și bălăriile în decorul fascinant oferit de sediul DSP, punctul de transformare electric și centrala termică – dezafectată, confirmă și locuitorii de la blocurile vecine. Este o zonă care satisface nevoi dintre cele mai diverse, mai puțin pe cele igienico-sanitare.
Toate acestea sunt evidente pentru toată lumea, dar parcă nu și pentru cei de la DSP. Ori, poate, din mașini nu se vede, nu se simte? Pare-se că nu. Am întrebat, astăzi, onor oficialii DSP dacă au făcut sau intenționează să facă vreun demers pentru a rezolva focarul de mizerie din fața instituției. S-a dovedit că habar n-aveau de el. Nici măcar de bălăriile care se văd și de la sol, și de la etaj. În aceste condiții, se pune problema care ar fi, în viziunea DSP-ului, situațiile de pericol pentru sănătatea publică. Dar, poate, și răspunsul la această întrebare intră în categoria secretelor bine păzite și urât mirositoare. Domnule prefect, ce-ați spune de o deratizare la nivel de proaste obiceiuri și năravuri? (C.I.)
