Cine a ajuns la Urgențele Spitalului Județean Neamț, printre atâtea cadre medicale aflate într-o veșnică și numai de ele știută ordine, cu siguranță a putut zări un chip prelung, cu ochi care parcă zâmbesc mereu, chiar și când e evident că sunt obosiți. Este dr. Elena Brândușa Pavlidis, de 11 ani medic la UPU, medic despre care se poate spune, fără teamă de a greși, că este un profesionist crescut odată cu medicina de urgență.
Lumina ce emană din chipul ei vine din liniștea sufletească pe care i-o dă pasiunea pentru munca pe care o face. Una deloc ușoară, ce presupune anduranță la un ritm ”nebun” și stres continuu, empatie cu pacientul până la limita la care să poată înțelege, printre cuvinte, exact ce-l doare – ”Omul nu spune întotdeauna tot ce are” -, dar și echilibru emoțional. Dr. Pavlidis este genul de medic care oferă siguranță. Nu neapărat siguranța că se va produce o minune, ci că se va face tot posibilul ca aceasta să se întâmple. Asta se datorează, poate, și certitudinii că omul potrivit la locul potrivit.
În anul 2000, când s-a înscris la rezidențiat, a ales cu sufletul. S-a îndreptat spre medicina de urgență: ”O specializare oarecum nouă, nu știam despre ce e vorba, dar, după aceea, nu m-am gândit că aș vrea să schimb, că nu-mi place”.
A fi medic la Urgențe nu e ușor și numai cei rupți de realitate își pot imagina așa ceva. Poate cel mai mare efort este cel de împăcare a cugetului cu inima, de echilibru în analiza și autoanaliza muncii. Dr. Pavlidis pare să fi găsit împăcarea din acest punct de vedere. Pacienții pe care i-a salvat sunt mult mai numeroși decât cei pierduți. De la cei care au văzut moartea cu ochii și apoi au putut mulțumi fiindcă sunt în viață, Brândușa Pavlidis păstrează ”liniștea din ochii lor”. ”Acea liniște dată de sentimentul că l-ai făcut bine, că l-ai scos din faza critică”.
Ceilalți, pierduți, sunt cel mai greu de dus, fiindcă ”nu putem să-i uităm, n-avem cum”. Rămân acolo, undeva, pentru a aminti, în alte secunde vitale din lupta pentru viață, ce n-a mers, spre a fi îndreptat, în măsura în care cazurile pot fi asemănătoare. Regretele nu sunt împinse la extrem, pentru că n-au cum. Detașarea, bariera dintre ”muncă” și ”acasă” se impune firesc pentru orice om care vrea să rămână întreg la minte și un bun profesionist. ”Suntem oameni ca toți ceilalți și familia noastră are nevoie de noi, întregi”. Pentru a putea continua munca, uneori epuizantă, dr. Pavlidis găsește mereu ceva pozitiv în tot efortul de a salva vieți.
* ”Satisfacția mea, ca medic de urgență, este să-i fac bine cât mai repede”
Viața medicului se împletește cu viața omului Elena Brândușa Pavlidis, dar nu atât de mult pe cât și-ar dori. În dimineața când am stat de vorbă, ieșise din garda de 24 de ore și mai avea de întocmit hârtii, de verificat necesarul de medicamente și materiale sanitare pe secție și alte sute de ”detalii”, importante pentru un șef de secție. A acceptat funcția de șef al UPU, după ce dr. Cristian Păsălău a demisionat, în luna mai 2017, tocmai pentru provocarea de a face un capitol rotund profesional. Se bazează mult pe colectivul de medici și asistenți, care, în timp, au devenit o familie închegată, bine sudată tocmai prin tensiunea și satisfacțiile de zi cu zi. O familie care împărtășește în egală măsură bucuriile de acasă, din viața personală, cu cele de la serviciu.
La UPU mai sunt multe de făcut, pentru că dotările sunt vechi și trebuie înlocuite. Spațiul așteaptă să fie modernizat și extins, pentru că nu mai face față afluxului de pacienți. Nemulțumirile bolnavilor sunt, oarecum, justificate, din această perspectivă, mai ales că și pe celelalte secții ale spitalului sunt medici și asistenți puțini, iar timpul de așteptare pentru consult și investigații crește, astfel, proporțional. ”Satisfacția mea, ca medic de urgență, este să-i fac bine cât mai repede. Nu am niciun interes ca pacienții să aglomereze UPU”, spune dr. Pavlidis.
* Niko, micul artist al familiei
După ce părăsește spitalul, Elena Brândușa Pavlidis se relaxează făcând plimbări lungi în natură, citind și ascultând muzică. ”Rock. Din cel clasic. Soțul meu este pasionat de rock și ne-a «molipsit», pe mine, dar mai ales pe băiat”. Cea mai mare bucurie este băiețelul, Nicolaos Maximilian, care, în curând, împlinește 5 ani. Este un copil vesel, care a ”moștenit” pasiunea pentru rock a tatălui – fiul cunoscutului medic ginecolog Pavlidis și polițist la municipiu -, căruia îi plac și ”armele”. După ce, la ceremonialul tăierii de moț, Niko a ales un acordor de chitară, soții Pavlidis au înțeles că mai au un artist în familie. Acum, casa s-a umplut de tobe, chitări și alte instrumente, la care Niko și tatăl lui cântă cu bucurie.
Timpul petrecut împreună este, evident, insuficient, din cauza profesiilor. De aceea, dr. Elena Brândușa Pavlidis se gândește tot mai intens și-și face planuri pentru vremea când vârsta și organismul nu-i vor mai permite ”să alerge cu echipamentele prin Urgență”. Pentru vremea când copilul ei va crește și va avea nevoie tot mai multă de atenție, sprijin și afecțiune. Oricum, ”va face ceea ce-și va dori, ce-i place în viață. Noi trebuie să-i fim alături și să-l îndrumăm. Nu foarte mult, pentru că învață mai repede decât noi”.
Cristina IORDACHE
Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână 
ZCH Iași. Accident rutier în localitatea Blăgești – o persoană a fost rănită 
NewsEdge Depresia poate opri formarea unor neuroni noi. Ce au descoperit cercetătorii despre creier 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
2 comentarii
UN MEDIC SI UN OM DE 7 STELE, MII DE MULTUMIRI SI TOATA CONSIDERATIA NOASTRA!!!
O persoana extraordinara… mi-a fost acordat primul ajutor si transportat la Spitalul Judetean de catre un echipaj Smurd, pe care era de garda d-na doctor si nu pot sa afirm decat ca am fost profund impresionat de profesionalismul/ calmul si dedicarea dumneaei!
Toata stima si consideratia