Război deschis între salvamontiști și marcatorii voluntari de trasee

O mână de copii de la Liceul tehnologic Roznov, însuflețiți de ideea de voluntariat, și-au rupt din timpul lor, s-au echipat și, într-o zi, au remarcat un traseu dintre Biserica Sarata și, teoretic, Mănăstirea Bistrița. ”Teoretic”, pentru că, ulterior, avea să se demonstreze, pe GPS, că punctul de destinație e cam la un kilometru și ceva de mănăstire.

În fine, a fost un proiect, care a avut un coordonator – în persoana profesorului de română Mihai Capșa-Togan -, s-a făcut un filmuleț, care există pe YouTube, și toată lumea a fost mulțumită. Cu felicitările de rigoare și cu satisfacția unui lucru făcut.

Cât de bine a fost făcut s-au dus să vadă doi salvamontiști, membri ai compartimentului de prevenire a accidentelor turistice. Și s-au rătăcit ei înșiși, după cum avea să declare șeful lor.

După ce-au parcurs traseul, au întocmit un raport, din care cităm: «Traseul pornește din fața Bisericii Sarata, de pe strada Crivățului, unde este montat un panou cu informații despre traseu. Ordinea obiectivelor menționate pe panou nu respectă realitatea din teren, cele două vârfuri fiind inversate, astfel că traseul ar trebui să parcurgă următoarea rută: Biserica Sarata – Vârful Bobeica – Vârful Prihodiștei – Mănăstirea Bistrița. După parcurgerea traseului, am constatat ca acesta nu urmează ruta afișată pe harta și nu ajunge la Mănăstirea Bistrița, ci la o distanță de 1,3 kilometri de aceasta!!!!».

Alte neajunsuri, conform aceluiași raport, sunt faptul că traseul parcurge drumuri forestiere, poteci și vâlcele fără a fi precizat undeva timpul de parcurgere, vopseaua este de proastă calitate, nu sunt indicatoare spre cea mai apropiată localitate, iar schimbarea direcției de mers se face de mai bine de 20 de ori, condiții în care marcajul se pierde, mai ales că este aplicat, pe alocuri, după aproximativ 80-100 de metri, de la zona de intersecție a unor drumuri forestiere.

Concluziile specialiștilor în salvare montană sunt: «Traseul marcat neautorizat pune în pericol siguranța turiștilor, riscul de rătăcire pe vreme favorabilă fiind crescut, iar pe timpul nopții sau vreme nefavorabilă (ceață, ploaie) riscul este unul extrem».

* Raul Papalicef: ”Autoritățile vor decide măsurile și tragerea la răspundere a celor care au realizat abuziv aceste trasee”

În momentul în care, ipotetic vorbind, cineva s-ar rătăci pe un traseu care, nefiind avizat de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România, nu există în niciun dispecerat salvamont, localizarea este prima problemă. Mai ales dacă nu este semnal de telefonie mobilă pe tot traseul, după cum susține șeful Salvamont Neamț. Traseul Sarata – Mănăstirea Bistrița nu este singurul în această situație.

”Salvamont Neamt si ANSMR se confruntă, în ultimul timp, cu probleme deosebit de grave privind efectuarea de marcaje turistice neautorizate, făcute haotic, neprofesionist și fără respectarea prevederilor legale”, declară Raul Papalicef . ”Situația a fost identificată în toată zona montană a județului, unde persoane/ instituții, relativ bine intenționate, dar fără cunoștințe temeinice, execută, cu ajutorul unor sponsori la fel de bine intentionați, și cu acordul unor instituții care nu au nicio bază legală în acest sens, lucrări de marcare/ remarcare. Aceste operațiuni pun în real pericol viața și integritatea turiștilor, iar cei care le execută, precum și cei care îi susțin financiar trebuie să conștientizeze că răspund penal și civil în cazul producerii unor accidente petrecute pe aceste pseudotrasee.

Există marcaje făcute neautorizat în zona Munților Stânișoarei, Parcul Național Vânători , Lacul Cuiejdel etc. care vor fi analizate de echipe de specialiști atestați ai Salvamont Neamț. Ulterior, Ministerul Turismului, Ministerul de Interne, Prefectura și Consiliul Județean Neamț vor decide asupra măsurilor care se impun, precum și tragerea la răspundere a persoanelor și/sau instituțiilor care au realizat abuziv aceste trasee”.

* Ce spune legea

Ca în multe alte privințe, și în cea a realizării traseelor montane există o lege clară, cu reglementări până la nivel de detaliu, cu stabilirea tipurilor de marcaje (de creastă, de legătură, secundare sau dus-întors), tocmai pentru ca, pe orice munte din țara asta, să existe un ”limbaj” comun și cunoscut. De exemplu, benzile verticale pe fond alb, cu care au marcat copiii de la Roznov traseul verificat de salvamontiști, sunt semnele traseelor principale, numite și magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creastă. Pentru ce au făcut ei, era necesară crucea cu brațe egale – pe fond alb -, pentru marcarea traseelor de legătură.

Revenind la lege, este vorba despre HG 77/2003, care stabilește că Serviciul public județean Salvamont ”propune omologarea sau desființarea unor trasee montane”, dar și ”coordonează și supraveghează activitatea de amenajare, întreținere și reabilitare a traseelor montane din județ”.

Ideea este simplă și logică: un specialist în salvare montană poate evalua corect riscurile un traseu și, înainte de toate, este primul care trebuie să știe că el există. Fie că e marcat sau remarcat, ”tradițional” prin folosință sau nou apărut. Deci, cu tot respectul față de ideea de voluntariat, astfel de activități trebuie să se înscrie în sfera riscului minim, de orice tip. Nu e vorba doar despre drumeții sau turiștii care pot urma un traseu neautorizat, ci și despre voluntari, aceeași HG stipulând că ”persoanele fizice sau juridice care organizează acțiuni turistice în munți au obligația să utilizeze ghizi montani calificați, dotați cu mijloace de comunicație (telefon mobil, stație radio de comunicație) capabile să asigure legătura cu punctele de alarmare a formațiilor SALVAMONT”.

Apoi, principala rațiune pentru ca un traseu să existe este să facă legătura între cel puțin două obiective. Când punctul terminus este la 1,3 km de destinație, s-ar zice că rațiunea însăși e sub semnul întrebării. În plus, tipul de vopsea – care trebuie să reziste la intemperii și la simplul efect al razelor solare – este în legătură directă cu obligația de întreținere, stabilită în aceeași hotărâre de Guvern. Altfel, ce se face azi cu entuziasm nu mai există peste un an.

* Profesorul Mihai Capșa-Togan: ”Am împrospătat, prin revopsire, marcajele turistice deja existente”

Profesorul coordonator, aflat la a doua experiență de acest tip, primul traseu fiind remarcat în 2015, ne-a declarat: ”Alături de câțiva elevi ai Liceului «Gh. Ruset-Roznovanu» Roznov, s-a revopsit marcajul turistic aflat între Biserica din cartierul Sarata, Piatra Neamț și Mănăstirea Bistrița, astfel: Pârâu Sarata – Vârful Bobeica +688m – Vârful Prihodiștei +806,2m – Dealul Slatinei – M-rea Bistrița. Traseul pleacă din partea dreaptă a bisericii din Sarata, lăsând Pârâul Sarata pe partea stângă și se termină în spatele Mănăstirii Bistrița, la o distanță de 800 m față de lăcașul de cult, în partea de N-E; acesta se regăsește în aria administrativă a Ocolului Silvic Vaduri, Direcția Silvică Neamț. Menționăm faptul că denumirea completă a proiectului este: Remarcat – Proiect Educațional de Voluntariat, înțelegând, în mod limpede, prin aceasta o activitate-extrașcolară educativă, ce se realizează prin munca voluntară, atât a profesorilor coordonatori, cât mai ales a elevilor participanți ori a colaboratorilor și are ca principal scop împrospătarea prin revopsire a marcajelor turistice deja existente. Baza materială și instrumentele necesare realizării activității sunt primite, prin sponsorizare, de la partenerii noștri economici. Niciun generator de fonduri financiare, județean sau local, nu este implicat în acest proiect. Pentru buna desfășurare a proiectului, unitatea coordonatoare/ organizatorul a încheiat un Acord de parteneriat cu Direcția Silvică Neamț (Nr.1389/15.03.2017), reprezentată prin director, ing. Gherghel Doru, astfel, pe toată durata proiectului, activitatea a fost supravegheată de către reprezentanți ai Ocolului Silvic Vaduri, Neamț. Atât proiectul de față, cât și cele ce vor urma sunt și vor fi guvernate de legea română, implicit de hotărârile de Guvern privind organizarea și desfășurarea activităților de turism în România, precum și instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, cu modificări și completări ulterioare. Aducem mulțumiri tuturor partenerilor care s-au implicat și se vor implica în activitățile noastre! Transmitem mulțumiri și recunoștință elevilor noștri ce au făcut parte din proiect!”.

Probabil că ar fi multe concluzii și, desigur, diverse. Fractura de comunicare este, însă, evidentă. Iar dacă traseul care a fost deja verificat nu e neapărat de mare risc, altele, cu siguranță, sunt. Și nu din cele marcate sau remarcate de elevi. Cutia Pandorei a fost, așadar, deschisă.

Cristina MIRCEA