Afacerea insolvența Publiserv (II)

În mai 2010, Publiserv, societate a municipiului Piatra Neamț, intră în insolvență, la cererea ei, totalul aprobat în tabelul definitiv al creanțelor fiind de 17.518.804,87 lei. Cum s-a ajuns la insolvență este o poveste în sine, fiindcă e nevoie de multă strădanie să se ajungă la pierdere, în condițiile în care comenzile sunt asigurate și negociate, ca preț.

* Scurtă aducere-aminte

Administrator judiciar a fost desemnată Euroinsolv SPRL, contra unui tarif modest de 800 lei lunar, iar în 8 septembrie 2010 era numit administrator special Corneliea Tudorancea. Timp de trei ani și două luni, aparent nu s-a întâmplat nimic, exceptând aprobarea planului de reorganizare judiciară și, abia în 13 noiembrie 2013, Corneliea Tudorancea a fost înlocuită cu Elena Boengiu, ca administrator special și director la Publiserv.

Pe 26 martie 2014, instanța a luat act de Hotărârea Adunării Creditorilor – extrem de importantă -, prin care s-a aprobat modalitatea de valorificare a imobilelor proprietatea debitorului și ONORARIUL DE SUCCES pentru administratorul judiciar: 8% fără TVA din sumele obținute din valorificarea bunurilor și recuperarea creanțelor, dacă procedura stingea 100% obligațiile din tabelul creditorilor, 4% fără TVA dacă nu.

Opt luni mai târziu, se solicita instanței închiderea procedurii, iar, în februarie 2015, cererea a fost admisă și lichidatorul judiciar descărcat ”de orice îndatoriri și responsabilități”.

* Alt memento: unde s-au dus banii

Pentru ieșirea din insolvență, s-a luat un împrumut de la RoCredit IFN, instituție nebancară, cu sediul la Baia Mare, dar destul de mulți acționari nemțeni.

Împrumutul a fost aprobat de AGA, sub supravegherea administratorului judiciar Camelia-Monalisa Liteanu! S-au cerut 3,5 milioane, s-au luat 3.

Dobânda totală este de 563.611 lei, adică 18,78%! Destul de mare.

Lucrurile nu se încheie, însă, aici. Apare un comision de acordare, de 90.300 lei, adică 3,01%, ceea ce saltă procentul dobânzii la 21,79%. Lucrurile tot nu se opresc cu acest contract de credit, pentru că se observă un comision de 23.125 lei lunar, însumând, deci, 832.500 lei, ceea ce ridică dobânda la 27,75% din totalul împrumutului. Continuând contabilizarea tuturor ”termenilor și condițiilor”, se ajunge la un soi de dobândă-comision de 49,54%!

Totalul este monstruos. Ce rațiune are un comision lunar de 23.125 lei, care generează comisionane mai mari decât dobânda oficială la credit? De fapt, este o dobândă ascunsă, greu de justificat prin ceva, un fel de taxă pe prostia de a fi apelat la o asemenea instituție. Unde s-au dus banii?

plati efectuate din credit tabel 1 - Afacerea insolvența Publiserv (II)

diferenta plati credit 1 - Afacerea insolvența Publiserv (II)

Practic, sub supravegherea administratorului judiciar, s-a luat un credit, cu 50% dobândă – la vedere și ascunsă în comisioane -, din care o treime a plecat chiar la administratorul judiciar. După care, Publiserv plătește trei ani creditul și-și mai blochează și orice investiție în felul acesta.

* Despre responsabilități și ale cui sunt ele

Într-un asemenea moment, primii responsabili ar trebui să fie acționarii, evident, prin reprezentanții desemnați. La Publiserv, sunt 5 agamani, care aveau obligația să aibă grijă de banul public: Ana Monda (al cărei soț a și fost angajat pe bani buni la Publiserv), Adrian Grigoraș, Ion Cazacu, Ecaterina Iliesii și Cătălin Misăilă. Cum au avut ei grijă s-a văzut: societatea a plătit 1,5 milioane lei dobânzi și comisioane.

Rămâne cert faptul că respectivii consilieri locali nu au aprobat chiar pe gratis creditul, ei fiind remunerați destul de bine pentru activitatea lor: numai în 2014 au obținut, fiecare, câte 4.686 lei/an, pentru cele 13 ședințe la care au participat.

Bineînțeles, un cârcotaș într-ale insolvenței cu toate subtilitățile ei se poate întreba de ce era nevoie de ședințe AGA în fiecare lună, plus una bonus, din moment ce exista un administrator judiciar și unul special. De ce a fost menținut și Consiliul de Administrație, cu retribuții bunicele, iarăși, este un mister, devreme ce un asemenea organism nu-și mai are rol și rost pe perioada reorganizării judiciare.

Din punctul nostru de vedere, membrii celor două organisme au fost păstrați și plătiți pentru că era nevoie de ei, să aprobe lucrurile delicate, cum ar fi, de exemplu, creditul luat pentru ieșirea din insolvență. Pentru că, atunci când a venit vorba despre vânzarea de spații (active) ale societății, după cum ne-a comunicat oficial actuala conducere de la Publiserv, aceasta nu era de competența AGA! Competență avea doar administratorul judiciar, care a și vândut 7 asemenea active, conform tabelului alăturat.

Orice asemănare cu nume cunoscute din zona financiară, politică sau a altor societăți ale municipiului este pură întâmplare, bazată pe informații la prima mână, și nicidecum direcționarea cumpărării spre anumite persoane.

http://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2017/11/tabel-2.pdf

De exemplu, la Publiserv, acționar era și CMI Urban, cu un procent mic, dar care-i permitea directorului de la administrarea pieței acces la toate informațiile. Așa s-ar putea explica, de exemplu, cum Valentin Mîțu și Claudiu Stafie, în tandem, au licitat pentru un spațiu în Piața 22 Decembrie (aproape de blocul unde dl Stafie mai deține câteva spații, bloc construit de VIP-uri și locuit tot de VIP-uri). Este vorba de 92 mp, la un demisol, pentru care s-au achitat 18.600 lei, adică vreo 5.000 de euro!

Tot așa, ap. 25 din bl. B8, de pe strada Privighetorii, a fost adjudecat de o familie cu antecedente în activitatea de la Primărie și CMI URBAN. Prețul la care a ajuns un astfel de apartament, de 110 mp suprafață utilă, a fost de 74.591.28 lei, undeva pe la 18.000 de euro, deloc rău, chiar dacă spațiul a aparținut celor de la Publiserv.

Un alt personaj care are legături tot ceea ce însemnau bunuri ale municipalității este auditorul financiar Vasile Zăpor, care a licitat, și el, un spațiu în același bloc, dar care, nota bene!, a plătit mai mult decât familia Boacșă pe metrul pătrat. Dl Vasile Zăpor poate fi găsit într-o sumedenie de acte prin Primăria Piatra Neamț și prin firme ale muncipalității, așa că nu e de mirare că e întâlnit și aici. În definitiv, un om bine informat este normal să folosească aceste informații.

* Concluzii parțiale

Insolvența de la Publiserv și, apoi, ieșirea din insolvență a fost un fel de afacere, într-o destul de mare familie locală, în care se întâlnesc lichidatori judiciari, oameni care au avut sau au funcții în Primărie sau firmele municipalității, consilieri locali interesați sau total dezinteresați de obligațiile pe care le aveau, administratori fără legătură cu obiectul muncii, plasați de partide sau puternicii zilei să primească o sinecură. Toți, la care trebuie adăugați și alții, care nu apar în față, au contribuit creator la dispariția unor spații din zestrea orașului, la bunăstarea unei instituții nebancare, care s-a aranjat pentru trei ani din dobânzi și comisioane. Dintre toți, cel mai câștigat a ieșit administratorul special, care și-a mai adăugat la palmares un succes administrativ și, mai ales, financiar.

Valentin BĂLĂNESCU