Este absolut nefiresc că, după atâtea zile, nu există un punct de vedere clar al Consiliului Județean Neamț în cazul Ana Geanina Sechel. Spitalul este o instituție în subordinea sa, Consiliul este cel care dă bani pentru toate utilitățile și o parte din dotări, este instituția care a făcut eforturi mari din acest punct de vedere, raportat la posibilități. Place sau nu, actualul președinte Ionel Arsene a promovat și a reușit semnarea unor contracte de finanțare pentru mai multe investiții care ar însemna o față nouă pentru instituție. Toate aceste lucruri arată că există preocupare și dorință de mai bine pentru acest domeniu.
Din acest punct, discuția ar trebui dusă spre oameni, spre cei care au avut posibilitatea de a influența în bine viața spitalului și n-au făcut-o, fie că nu au vrut, fie că n-au putut, fie că au urmărit doar interesele personale. Aici vorbim despre conducerea spitalului, asigurată de Comitetul director – format din director, director medical, director de îngrijiri și director financiar – și, mai ales, despre Consiliul de Administrație – format din oameni trimiși să asigure bunul mers al lucrurilor. Aici, rolul Consiliului Județean este decisiv. Și aici s-a greșit, pentru că oamenii puși să conducă spitalul s-au dovedit uneori depășiți de probleme, nepricepuți de cele mai multe ori și plini de interese în anumite cazuri.
În prezent, președintele Consiliului de Administrație al Spitalului este Octavian Andrei Bărbuleț Tărăntuș. Din Târgu Neamț. Nu e dovedit, deocamdată, dacă acest lucru echivalează cu însușirea automată de cunoștințe de management, dar, în cazul de față, lucrurile sigur nu stau așa. Tărăntuș este modelul perfect de nou om politic: se pliază pe orice șef, acceptă orice funcții, dacă așa e nevoie, acceptă reproșurile șefilor și le dă mai departe subordonaților. Acest băiat a ajuns să fie șeful celei mai mari instituții spitalicești din județ, unde lucrează atâția oameni. Și pare să fie omul perfect acolo, pentru că, de agitat, se agită, dar cui prodest?
După ce a murit Geanina Sechel în spital, nu am văzut nicio reacție la dl. Tărăntuș. Contactat fiind, a spus că a vorbit ”de mai multe ori cu directoarea spitalului”, că a citit ”tot ce a apărut în presă”, dar că ”voi comenta toate acestea după ce se va finaliza ancheta”. Între timp, s-a ocupat de promovarea unei activități feisbucist-protocolar-imagistică de tocat bani. Cu toate protocoalele de rigoare, după care nu a avut nevoie de medicamente, ci, cel mult, de o ciorbă de potroace. Sau vreo sticlă de șampanie rămasă după chef, pentru dregere.
Acesta este omul pus să conducă spitalul. Aici este greșeala celor din Consiliul Județean Neamț.
Greșeală care s-a făcut și în momentul numirii lui Liviu Negelschi, aspect asupra căruia merită să revenim separat, la fel ca în cazul perioadei cât acesta a condus spitalul.
Un alt personaj public care a fost președintele Consiliului de Administrație este Dan Vasile Constantin, eternul DVC, omul tuturor incompatibilităților, dar căruia i se pregătește un post județean important, chit că a mai fost o dată declarat incompatibil. Deh, un rotarian, un frate important, nu poate fi lăsat departe de banul public. Ce a făcut Dan Vasile Constantin la spital echivalează cu un sabotaj sistematic al fostului Comitet Director, la nivel subtil, ca să fie temeinic.
Într-o perioadă când, cel puțin financiar, spitalul nu avea probleme, DVC se străduia să schimbe oameni la conducerea secțiilor – există oameni cu memorie și documente de pe timpul concursurilor la care a participat, uneori și fizic – fără să fie luate în calcul consecințele asupra actului medical. Nu mai vorbim despre războiul pentru schimbarea doctorului Ioan Lazăr.
Un alt treilea personaj care are o vină imensă când vine vorba de spital – pentru că a fost tot timpul în măsură să influențeze lucrurile în bine și nu a făcut-o – este Valeriu Andrița. A fost tot timpul lângă Gheorghe Ștefan, apoi a făcut tot ce putea pentru îndepărtarea doctorului Lazăr, iar acum a fost recuperat în calitate de consilier personal lui Ionel Arsene. A făcut parte din organismele de conducere ale spitalului și a celor cu competențe în sistemul sanitar. Ca să nu mai vorbim că l-a impus ca director la spital pe fratele ginerelui său, venit cu un CV destul de discutat la vremea respectivă. El este omul care trebuia să-l informeze pe președinte, să insiste pentru promovarea oamenilor de valoare și pentru ieșirea celor incompetenți din sistem.
Promovarea unor asemenea oameni, faptul că toată lumea din spital, de la portar la medici, i-a putut cântări în ce măsură se pricep și în ce măsură sunt interesele lor sau ale partidului din care fac parte, toate acestea au dus la instaurarea debandadei.
Fiecare șef de secție a încercat să se descurce și, cu timpul, mulți au copiat comportamentul de mici baroni locali, care fac ce vor și nu dau socoteală nimănui.
Pe de altă parte, Colegiul Medicilor este o organizație închisă și închistată, care nu pare a avea alt interes decât acoperirea oricărei nereguli. La fel și Direcția de Sănătate Publică.
Dacă ei decid că totul este în regulă, atunci poți face chiar și o criză de Parkinson într-o operație și să hăcuiești un om, că nu ai nicio problemă! Pentru că sistemul funcționează fără să pună în centrul atenției bolnavul, deși se hrănește cu zilele lui.
Relațiile funcționează fără nicio opreliște, promovările se fac prin concursuri aranjate, fără niciun fel de rușine.
Medicii, actori principali în sistem, sunt receptivi la atențiile marilor producători de medicamente sau accesorii medicale. Excursii mascate în congrese sau sesiuni de comunicări, carduri, bonusuri. Munca la spital este, de multe ori, o extensie a celei de la cabinetul privat, plasat – dacă se poate – cât mai aproape de spital. Salariul de la stat este doar o mică parte a venitului unui medic care și-a făcut un nume pe plan local. Și nu discutăm aici de șpăgi.
Starea de oboseală se instalează după munca în privat, apoi la spital, plus gărzi. De aici, pot apărea – și apar! – erori, care nu au de-a face cu o osie ruptă sau o mașină bușită, ci, de cele mai multe ori, este vorba despre destinul unui om.
După eliminarea doctorului Lazăr din formula de management a Spitalului Județean, până la venirea doctoriței Atănăsoaie, spitalul nu a mai avut manager. Experimentul cu dr. Alexandru Juncu a demonstrat doar că un bun chirurg nu înseamnă și un bun manager. Iar Liviu Negelschi a fost orice, numai manager nu.
În acest moment, Ionel Arsene trebuie să intervină, fără să țină seama de prietenii sau orgolii. Trebuie să aducă în CA-ul Spitalului un om care să se dedice acestui lucru, nu un organizator de evenimente pe bani publici. Un om care să priceapă ce are de făcut și, dacă nu știe cum să facă, măcar să fie dispus să învețe, nu să se lase înghițit de vechile tare ale sistemului. Un om care să gireze marile investiții care sperăm că vor veni, care să poată colabora cu viitorul manager și care să pună la punct un plan coerent și concret pentru atragerea unor medici buni, cu CV-ul la vedere, oameni care să vrea să lucreze la Piatra Neamț.
Pentru asta, trebuie răbdare, dar mai ales fermitate acolo unde se constată greșeli. Este inadmisibil ca semnalele date de ani buni de șeful de secție de la Cardiologie, în legătură cu problemele create de un doctor, să fie ignorate și acoperite de Colegiul Medicilor și/sau de conducerea spitalului!
Valentin BĂLĂNESCU