TRADIȚII Gromovnicul lui Ghenar - Vremea în ianuarie de altădată

Am intrat în Gerar şi toate câmpurile ar trebui să se odihnească sub pătura de omăt, protectoare şi dătătoare de viaţă. Ţăranii de altădată, cunoscători ai rosturilor naturii, spuneau că, dacă nu e ger ori zăpadă în ianuarie, atunci va fi cu prisosinţă în februarie şi iarna se va prelungi până în martie-aprilie. Asta s-a mai întâmplat şi nu ne sperie.

Mai rău e că, dacă în ianuarie ”pământul e neacoperit şi suflă vânturi calde, apoi se umplu cimitirele”, după cum se menționa în ”Călindaru julianu, gregorianu şi poporalu românu”, de Simeon Mangiuca, apărut în anul 1881.

* Gromovnic

Dacă luna lui Ianuarie este cu moină, apoi primăvara va fi friguroasă, iar vara călduroasă.

Dacă Gerariu e moale, atunci greul vine în februarie.

Un Genarie cu moină o să aducă o primăvară friguroasă și o vară călduroasă.

Dacă Gerariu e cald, arată că nu va fi un an mănos.

Babele de la sate zic despre Ianuarie că, de e uscat şi geros, atunci Faur va fi cu nea.

Dacă în luna începutului de an norii se trag spre spre miazăzi, însemnează că urmează frig. Dacă se trag spre miazănoapte, va veni căldura.

Dacă-n ianuarie e frig, va fi cald în iulie.

Gromovnicul cuprindea și informații despre calitatea roadelor din anul ce a venit. Astfel, bătrânii spuneau că, de va picura de la streşini, adică este vreme moale şi se topeşte zăpada, în săptămâna dintâi după Anul Nou, atunci, vara, poamele vor fi viermănoase.

Dacă sunt sloiuri mari la streşini, vor fi mulţi şi mari cucuruzii peste an.

Dacă în Gerar e ger bun, atunci va fi vară secetoasă şi călduroasă. În schimb, dacă în această lună temperatura va fi ”moale”, vara va fi ploioasă.

Un alt paralelism observat de înțelepciunea populară arată că, dacă primele douăsprezece zile din an sunt seci, cu ger, iar celelalte douăsprezece zile cu omăt, atunci vara vor fi tot câte douăsprezece zile de secetă şi douăsprezece zile ploioase.

* Povești ancestrale ale zăpezii la români

Prin unele sate se povesteşte că Dumnezeu face omătul, îl ”samănă” în ”nourii de ninsoare”, apoi îl cerne cum ar cerne mălaiul, prin ciur şi prin sită. Dumnezeu are grijă în fiece an să acopere pământul cu zăpadă, ca să ferească de îngheţ semănăturile de toamnă şi rădăcinile florilor.

Prin alte locuri se spune că Sfântul Niculai ar aduce ninsorile, atunci când îşi scutură barba albă şi lungă, iar dacă trece luna lui Undrea (decembrie) fără să ningă, de rămâne pământul negru, se zice că a întinerit Moş Nicolae.

Ninsoarea mare şi deasă se numeşte ningău. E cea care îmbracă pământul, face strat de omăt, iar nu de puţine ori se troieneşte, se adună în nămeţi.

Mai există un fel de ninsoare, în zilele îngheţate şi întunecoase de iarnă, atunci când fulgii sunt sticloşi şi îţi biciuiesc chipul şi mâinile. Ţăranii îi zic ţârţâră şi spun că nu e bună de nimic…

Atunci când ninsoarea e cu fulgi mari şi rari se cheamă fulguială, prâşcău sau fluştureală, ţine puţin şi nu se aşază.

A nu se confunda cu lapoviţa din ”Zilele Babelor”, căreia i se spune zloată sau şlepoiţă.

Oamenii satelor de altădată spun că ar mai fi încă un fel de ninsoare, cu fulgi ”apoşi” ce îngheaţă de cum ating pământul. Îi spun policie sau poliviţă şi se tem de ea pentru că e rea de gheţuş.

Copiii, în schimb, se bucură de orice ninsoare şi-şi găsesc de joacă indiferent de cum sunt fulgii şi de cine îi trimite.

* Semne prevestitoare ale ninsorii

Până la ninsorile strașnice din amintirea copilăriei noastre, să luăm aminte la semnele prevestitoare, adunate în cartea ”Văzduhul după credinţele poporului român”, de Tudor Pamfile, etnolog interbelic şi culegător de frunte, fără de care folcloristica noastră ar fi fost mult mai săracă.

Prin urmare, ”dacă ferestrele vor asuda, va ninge”, ”dacă visezi ouă, oi albe, gâşte, raţe sau brânză, va ninge a doua zi”, ”când câinele se tăvăleşte pe jos, are să ningă”, ”dacă mâţa se va pune cu spatele la foc, va ninge”, ”dacă slănina lăcrămează în pod, ninge”, ”dacă vrăbiile se vor strânge la un loc şi vor ciripi sau vor zbura în toane, va ninge”, ”dacă ceaunul va arde pe fund, este semn că va ninge”, ”dacă ciorile se vor strânge grămadă şi vor croncăni ori dacă vor zbura pe sus, va ninge”…