TRADIȚII ROMÂNEȘTI: Filipii de iarnă

Începând cu 25 sau 30 ianuarie – în unele zone, chiar până pe 2 februarie -, sunt sărbătoriți Filipii de Iarnă sau Martinii de Iarnă. Fără a diminua importanța Filipilor de Toamnă, Filipii de Iarnă încheie perioada de împerechere a lupilor. Dintre toți Filipii de Iarnă, cei mai importanți erau fiind primii trei.

Ca şi alte sărbători similare, acestea se socotesc primejdioase pentru animale, de aceea erau respectate cu stricteţe, deopotrivă de femei şi de bărbaţi. De asemenea, țăranii de altădată legau gura lupilor, prin descântece ce aveau denumiri specifice: legarea foarfecilor, lipirea gurii cuptorului etc.

* Legenda Sfântului Grigorie Teologul

Credinţele populare româneşti îl caracterizează pe Sfântul Grigorie Teologul ca pe ”un sfânt cu ştiinţă mare, care a făcut minuni pe pământ şi a ajutat omenirea la bine”.

O legendă populară, care spunea că sufletul este veșnic, îl înfățișează pe Sfântul Grigore ca un simplu pe pământ. El s-a oprit la o fântână, şi-a înfipt toiagul în pământ şi s-a aplecat să bea apă. Atunci, Sfântul Arhanghel Mihail i-a luat sufletul și amândoi au purces la drum împreună. Amintindu-și de toiagul uitat, sfântul s-a întors din drum şi l-a găsit la fântână, sub forma unui pom înflorit, iar alături un stârv. Arhanghelul i-a desluşit că sufletul, întruchipat de toiag, ”este nemuritor şi se întrupează iarăşi”, dar trupul este supus putrezirii.

* Ziua văduvelor – praznicul de Sfântul Grigorie Teologul

Sărbătoarea populară a Sfântului Grigorie Teologul face parte din ciclul Filipilor de iarnă. Sfântul Grigorie Teologul, unul dintre ”Cei Trei Sfinți Ierarhi” prăznuiți pe 30 ianuarie, s-a născut la începutul veacului al IV-lea d.H., în Capadocia, centrul Turciei actuale. Predicile sale și mai ales cele cinci cuvântări teologice constituie baza vitală a învățăturii creștine clasice despre Dumnezeu și despre Sfânta Treime, asta chiar dacă el nu a scris o summa sau un tratat amplu de teologie.

În Calendarul popular, prin mai multe zone din țară, țăranii se înfrânau de la muncă, din 25 ianuarie până pe 2 februarie, de Stretenie, Întâmpinarea Domnului.

Din etimologia populară acordată atributului sfântului – Teologul – a rezultat credinţa că nepăstrarea zilei lui se pedepsește prin ”ologeală” sau ”damblageală”, ce poate atinge oamenii, chiar şi pruncii nenăscuţi, dar şi animalele din gospodărie. De aceea, nu se pornea la drum în această zi, nu se înjugau animalele şi nici nu se foloseau unelte agricole tăioase.

Se spunea că Teologul ar fi salvat de la înec sau de arsuri, dar principala sa ”misiune”, potrivit poporului, era aceea de a-i apăra numai pe cei care-i ”țineau” ziua de pericolul ologirii, adică de paralizia membrelor inferioare. Cei deja ologiți așteptau ziua aceasta, crezând că acum se vor însănătoși.

Se mai credea că aceia care vor lucra în ziua aceasta nu vor avea spor la creșterea vitelor în anul respectiv, dar şi că vor avea pagube cauzate de lup. Potrivit altor credințe, Sfântul Grigorie Teologul ar fi fost ocrotitorul văduvelor, precum și al lemnarilor, aceștia din urmă spunând că-i ajută mult în meșteșugul lor.